Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Sanctuarul de urși de la Zărnești dispune de 69 de hectare de pădure de stejar, cu copaci în care urșii să se cațere, piscine în care să se bălăcească, hrană conform dietelor studiate de veterinari și îngrijirea medicală necesară.
Editare video: Adi Iacob
Cristina Lapis, președintele Asociației „Milioane de prieteni“ despre Maya și începutul trist al unui proiect uriaș: ”Și urșii se pot automutila atunci când sunt închiși”
Povestea rezervației de urși începe în anul 2005, când Asociația „Milioane de prieteni“ a semnat un parteneriat public-privat cu Primăria Zărnești, prin care a primit concesiunea pentru terenul necesar construcției sanctuarului „Libearty“, pentru 49 de ani. Acestor eforturi li s-a alăturat WAP (Societatea Mondială pentru Protecţia Animalelor), pentru proiectul “Salvarea urșilor captivi” – cel mai mare proiect de salvare, îngrijire și bunăstare a ursului brun, din Europa.
În 1998, în curtea unui hotel de lângă Castelul Bran, într-o cuşcă murdară, cu bare metalice şi cu ciment pe jos, trăia Maya. Zile întregi aștepta și spera că îi va aduce și ei cineva ceva de mâncare.
”Când am văzut-o, era slabă și cu greu își mai putea înălța capul. Era uitată de toată lumea și mă întreb și acum: oare aştepta să moară? Încă îmi amintesc emoţiile care m-au copleşit când m-am uitat în ochii ei, dar şi accesul de furie fără margini faţă de oamenii care au condamnat un astfel de animal la o moarte lentă şi dureroasă.
Din acel moment, timp de patru ani, eu şi soţul meu, cu ajutorul prietenilor noştri, am călătorit peste 60 de kilometri în fiecare zi să o hrănim pe Maya şi să petrecem puţin timp cu ea.
Din păcate, în 2001, după alți trei ani, Maya a început să arate noi semne de depresie. Îi vorbeam în permanenţă, i-am promis că într-o zi va fi din nou liberă să alerge prin pădure şi am rugat-o să aibă răbdare, să aştepte.
Dar se pare că, în cele din urmă, Maya şi-a pierdut credinţa în promisiunile oamenilor. A început să se automutileze! Și-a ros laba dreaptă aproape până la os. Când am văzut sângele pe lăbuţa ei am înţeles că voia să scape de toată această suferinţă provocată de captivitate.
În ciuda tuturor eforturilor noastre de a o salva (operații, tratamente, timp petrecut alături de ea, mâncare adecvată etc), în cele din urmă, Maya ne-a părăsit – pe 11 martie 2002. A murit în braţele mele. Nu voi uita niciodată ochii ei trişti şi blăniţa ei moale. Da, am ţinut un urs în braţele mele!
După ce a plecat, tot ce am putut face pentru Maya a fost să îmi ţin promisiunea – să construiesc Rezervaţia pe care i-am promis-o, să mă asigur că niciun alt urs nu va mai trece prin ceea ce a trecut ea.
Sanctuarul «Libearty» este dedicat Mayei, care străluceşte în Ursa Mare, pentru toţi urşii care se bucură astăzi de o soartă mai fericită, tocmai datorită suferinţei îndurate de ea. MOARTEA ursoaicei Maya a însemnat, de fapt, NAȘTEREA Sanctuarului Libearty”, povestește Cristina Lapis – președintele Asociației „Milioane de prieteni“.
Foto: Adrei Baiaș
Care este populația actuală de urși și care ar fi numărul pe care padurile noastre i-ar putea găzdui sustenabil?
Cristina Lapis și Paula Ciotloș (vicepreședinte AMP): Numărul de urși nu-l cunoaște nimeni pentru că nu s-a făcut niciodată și nu s-a vrut asta. Este necesara însă o numărătoare independentă, cu specialiști din străinătate, care să ne dea o idee.
Trebuie stabilit ce teritoriu mai există în care urșii pot trăi fără să se intersecteze cu omul și mutați cei din zone mai populate în zonele cu mai puțini urși. După aceea trebuie stabilit de ce teritoriu are nevoie un urs și vedem ce populație putem avea. Dacă tot se dorește împușcarea a 10.000 mii de urși, cel puțin să nu-i omorâm degeaba. Pentru asta trebuie însă voință politică, dar ea nu există.
Cum putem ajuta? Adoptă online un ursuleț
Cei 107 urși din sanctuar consumă aproximativ două tone de mâncare în fiecare zi. Cheltuielile pentru urși și întreținerea rezervației depășesc 70.000 de euro/lună. Poți ajuta și tu adoptând un urs.
Suma minimă lunară pentru adopția simplă a unui ursuleț este de 5 euro/lună (60 de euro/an). Indiferent de tipul adopției, îți poți alege ursul pe care vrei să-l ajuți, iar la finalizarea donației pentru un an vei primi, online, un certificat de adopție. Îl poți imprima și așeza pe birou. Astfel, un urs va deveni membru al familiei tale!
VIDEO și foto: Sabina Bujoreanu, Filip Ciurea, Tudor Costea și Andrei Baiaș
Editare video: Adi Iacob
legii nr. 205 din 26 mai 2004. In sensul interzicerii totale a capturarii si detinerii in captivitate a animalelor salbatice. Nici macar in gradini zoologice fiindca si acolo animalele sunt chinuite. Pentru asa ceva ar trebui sa militeze asociatia aia , cu prioritate.
In rest, afirmatia lor potrivit careia nu se cunoaste numarul ursilor din Romania in momentul de fata este profund neserioasa. Academia Romana face de decenii studii asupra populatiilor de carnivore mari din Romania si a publicat zeci de lucrari. Romsilva, care are puncte de hanire a ursilor in sute de locuri in tara, iarasi cunoaste numarul de ursi. Iata cifrele: sunt cca 7000 de ursi recunoscuti oficial dar in realitate ei sunt cam 11000. De ce nu sunt popularizate aceste cifre? Ca sa nu se afle proportiile inmultirii INSPAIMANTATOARE a ursilor , in timp. Erau 850 de ursi in Romania in 1950 iar acum sunt 11000. Asta da apa la moara locuitorilor din orasele terorizate de ursi, ca Tusnad, Busteni, Sinaia sau Brasov, ca sa ceara imputinarea lor.
ar fi bine să scrieți câți au adoptat urși după acest articol.
Idei ca cele vehiculate ca ursul te priveste in ochi (cu repros) si nu mai are incredere in promisiunile oamenilor sunt efectiv grotesti din punct de vedere comportamental. Sunt basme care nu au nici o legatura cu realitatea. Realitatea e salbatica ca sa zic asa, cu ursi concurand dur pentru teritorii, cu cei mai slabi fiind alungati sau ucisi, cu masculi ucigand puii mici pentru ca femela sa reintru in rut si sa se poata imperechea cu ei. Chestii care pentru cei plangaciosi ce se uita inca la desene animate reliefeaza o realitate de care nu vor sa stie. Si atunci aleg sa traiasca in continuare in fantasme, in care ursul si omul sunt frati de cruce, toti ursii sunt buni iar oamenii (in majoritate) sunt rai.
Ursul nu este o pisicuta sa ai grija de el, sa-i dai sa mamance si sa plangi de mila lui. Este un animal salbatic care traieste dur, asat e viata lui normala, Cu cat il ajuti mai mult cu atat ii distrugi sansele de a duce o viata normala.
Sanctuarul de la Zarnesti este pentru ursi o puscarie mai mare. E adevarat bine utilata dar tot o puscarie. Pentru ursii scosi din conditii mizerabile este cumva o alinare, dar aceste animale sunt tarate, nu vor putea niciodata sa mai duca o viata normala. Ce vreau sa spun este ca asta nu este un exemplu de bune practici ci doar o solutie de avarie. Si asa trebuie sa ramana.