DOR DE PUȚINĂ GRAMATICĂ?
Să analizăm împreună propoziția următoare:
Miruna îngrijește berze rănite, la ea acasă.
CINE îngrijește? Doctor în biologie Miruna Gritu, care predă cursul de ornitologie la Universitatea Lucian Blaga, Sibiu.
CE FACE Miruna? Salvează, transportă, operează, aleargă, se roagă de alții, suferă, dezinfectează, hrănește, cumpără, deparazitează.
CE ÎNGRIJEȘTE? Berze, pui rămași în cuib, huhurezi, lebede, ciufi, cucuvele, vânturari, căprioare, cai, arici, vulpi, măgari.
CUM SUNT ele? Rănite, accidentate, infectate, bătute, degerate, arse.
UNDE îngrijește? În curte, grădină, în seră, în bucătărie, în cameră, în sertar.
- Mmmh, nu am mai mâncat asemenea roșii gustoase din copilărie, din grădina bunicilor, de unde vă aprovizionați, vă rog?
- De la o doamnă din Cristian, îmi răspunde amabil chelnerul care ne servea la terasă.
Două zile mai târziu, băteam la poarta Mirunei. Zâmbitoare, îmi pune un coș în mână și îmi spune simplu:
- Culege ce îți place, din ce soi dorești. Pe mine te rog să mă scuzi, trebuie să curăț curtea berzelor, până termină fiul meu de curățat rănile de viermi.
Poftim??? Mă țin bine de coș. Cu siguranță nu am auzit bine.
Și totuși, așa am cunoscut-o pe Miruna. Fiul ei cel mare era în clasele primare și avea o pensetă. A învățat alături de mama lui să îndepărteze viermii și ouăle depuse iar apoi să dezinfecteze rănile berzelor.
- Doar soțul meu este de vină pentru tot ce vezi aici, el m-a îndemnat să studiez comportamentul berzelor din turnul Bisericii Evanghelice din Cristian pentru lucrarea de licență și tot el mi-a făcut rost de camera de filmat mare cât un dulap, pe care abia o puteam ține pe umăr. De aici mi s-a tras totul, pentru că s-a dus vorba în sat cum că o femeie stă cu orele în turn să se zgâiască la un cuib de berze, iar de aici și până la prima barză rănită care mi-a fost pusă în brațe, a fost doar o chestiune de timp.
O măsor cu o privire circumspectă pe doamna profesoară care azi predă la universitate cursul de ornitologie și este îndrumător de lucrări de licență: e roșcată, nu pare prea înaltă, iar ochii jucăuși și pătrunzători de după ochelari mă măsoară cu îngăduință. Înțeleg pe loc de ce studenții o salută pe stradă cu un firesc: “Ce mai faci, profa?”, din care răzbate un amestec echilibrat de familiaritate și respect.
Sursa foto: Asociatia Prietenii Berzelor
Plouă cu Berze
L-a numit Cioculeț și avea ambele picioare rupte atunci când a fost adus la poarta ei în 2007. Pe atunci nici veterinarii nu știau prea bine ce cantitate de anestezic să administreze unei berze. Cioculeț nu a putut fi eliberat, dar a trăit ani buni și a murit cu capul în palma Mirunei. Apoi a fost puiul de barză Fomiță, care a apărut cu bubuituri în poartă, adus de un bețiv, în toiul nopții. Fomiță s-a vindecat complet și a putut fi eliberat la timp, să prindă zborul migrator spre Africa. De la el a învățat Miruna să rezerve hamsii la bax de la Metro și că oricât s-ar atașa de un animal suferind, acesta are nevoie de ea doar până se pune pe picioare sau până își poate întinde din nou aripile, după caz. Animalele salvate depind de îngrijirile ei, dar apoi au nevoie absolută de libertate. Eliberarea lui Fomiță a fost o bucurie cu un strop de tristețe.
Câte berze are acum în grijă? Fără număr. A fost o perioadă în care ajungeau zilnic și câte 9 berze rănite. În vara pandemiei au fost eliberate 53. Alte zeci vor rămâne la adăpost pe viață.
Sursa foto: Asociatia Prietenii Berzelor
Alo, la telefon Barză-Vâlcea
De multe ori agenda telefonică a Mirunei nu are nume sau fețe, ci povești. Contactul Barză Vâlcea, care cu altă ocazie a adus Mirunei o barză rănită din… Vâlcea, se traduce cam așa: în Slobozia, un pui de barză a căzut din cuib cu două zile în urmă și este preluat de pompieri. Aceștia nu știu ce să facă mai departe și aici intervine domnul “contact Barză Vâlcea”, care reușește ca jandarmii (în timpul lor liber), să ia barza de la pompierii Slobozia și să o ducă la Fetești. Aici, la pod, așteaptă Mădălina, care pune puiul în autocarul de Sibiu. De aici preia Miruna care a gestionat toată ziua telefonul fără fir și care duce barza direct la veterinar. Merită tot efortul? Tot timpul pierdut cu telefoane, intervenții, rugăminți? Nu știu, depinde pe cine întrebi. Important e uneori, să ai cereale. Ca atunci când Sebi s-a trezit legat cu centura de siguranță, în scăunelul de mașină.
- Unde suntem, mami?
- În gara din Brașov, ducem o barză rănită acasă.
- Lapte ai? Dar cereale? Atunci totul e în regulă!
Pe cai mari și mici
Atunci când Sparky, primul căluț salvat a trebuit eutanasiat la Cluj, Miruna a fost la un pas de depresie. Joy, mânzul de zece zile refuzat la abator, a apărut la scurt timp ca o alinare. Stăpânii, care trăiesc din negoțul cu fiare vechi, nu au vrut să lase mânzul alături de iapă nici măcar în primele zile. Iapa trebuia să tragă la căruță fierul, care hrănea familia. Așadar, mânzul aproape a murit de foame în grajd. La cât era de pricăjit, Joy a încăput în portbagaj, mai mare bătaie de cap a avut Miruna cu lanțul uriaș, mai greu decât mânzul. Vaccinat, deparazitat și hrănit la început la fiecare două ore zi și noapte, Joy este astăzi o mândrețe de cal, blând și jucăuș.
Frosty a fost doar pe jumătate norocos. Într-o bună zi, Miruna s-a trezit cu poliția la poartă. Stăpânul, care, beat fiind, și-a bătut și abandonat calul, s-a gândit că ar fi timpul îl să recupereze. Miruna a trebuit să îl returneze pe Frosty, întremat, îngrijit, iubit, deși știa că va fi chinuit din nou.
Și mai e Zia, din Jimbolia. Pe Miruna a oprit-o poliția, pe motiv că remorca și calul depășesc capacitatea de tractare a mașinii. I-au cerut plăcuțele de înmatriculare și carnetul, apoi au dat cu ochii de Zia care trebuia îngrijită urgent. În mașină mai erau câteva cutii croncănitoare. O cucuvea, o lișiță, două berze. Doar nu vă imaginați că nu optimizez drumurile, a glumit Miruna, disperată. Polițiștii au pus-o să promită că va face școala de șoferi pentru categoria B+ și i-au urat drum bun. După două săptămâni Miruna le trimitea dovada pe WhatsApp.
2
11
