Mările se umflă și vor continua să se umfle, deoarece temperaturile mai mari topesc masa de gheață de pe uscat și extind volumul ocupat de oceanul planetar. Dar dacă o mare parte dintre studii s-a concentrat pe schimbarea de cantitate și temperatură a apelor marine cu care se vor confrunta oamenii, mai există o variabilă pe care cercetătorii trebuie s-o lămurească pentru a evalua riscul pentru umanitate: câți oameni trăiesc mai exact în zone de altitudine joasă? Un nou studiu afirmă că estimările anterioare privind altitudinea respectivelor zone - și, prin urmare, a numărului de oameni supuși riscului - sunt eronate, scrie Rador, citând Washington Post.
Studiul, publicat marți în revista Nature Communications, corectează datele de altitudine colectate de sateliți și „dezvăluie o linie de coastă globală dezvoltată de trei ori mai expusă nivelurilor extreme ale apelor de coastă decât se credea anterior”, avertizează autorii. Chiar și pe baza unui scenariu optimist, în care emisiile de gaze cu efect de seră care produc căldură vor fi limitate și calota glaciară din Antarctica va rămâne stabilă, „efectele globale ale creșterii nivelului mărilor și inundațiile costale din acest secol vor fi probabil cu mult mai mari decât indicau cele mai pesimiste analize din trecut”.
Iar acesta e un scenariu roz. Dacă masiva calotă glaciară a Antarcticii va deveni instabilă - și există indicii de rău augur în acest sens - pământurile pe care trăiesc 300 de milioane de oameni vor fi supuse la riscul de inundație anuală până în 2050, cu 50 de milioane peste estimările actuale. Cu aproximativ 230 de milioane de oameni mai mult decât estimările actuale vor fi în pericol până în 2100.
În opt țări asiatice - China, Bangladesh, India, Vietnam, Indonezia, Tailanda, Filipine și Japonia - se concentrează 70% din oamenii care trăiesc în zone de risc. Conform cifrelor recalculate, populația chineză care e supusă riscului extrem de a ajunge sub nivelul mareei până în 2100 s-a triplat. În Bangladesh, India, Indonezia și Filipine, populația care va ajunge sub nivelul maxim estimat al mareei este de 5-10 ori mai numeroasă. Dacă emisiile nu vor fi limitate și calota Antarctică va deveni instabilă, câte o treime din populațiile Bangladeshului și Vietnamului vor ajunge sub nivelul mareei. Un fragment masiv din sudul Vietnamului și mari porțiuni din orașul Ho Și Min sunt în pericol. Porțiuni enorme din Bangkok ar putea fi măturate de ape. Probleme grave vor apărea în centrul orașelor Shanghai și Mumbai.
Milioane de oameni trăiesc deja în spatele unor diguri și ecluze de protecție sau al altor sisteme de control al inundațiilor; alte milioane vor trebui să trăiască astfel în viitor - sau să-și predea orașele mării. Pe măsură ce problemele se vor agrava, țările vor fi probabil nevoite să le facă pe ambele. „Comunitățile costale de pe întreg globul trebuie să se pregătească pentru viitoruri mult mai dificile”, îndeamnă autorii studiului. Chiar și în SUA, „creșterea nivelului mării în acest secol poate induce o migrație la scară mare din zonele costale neprotejate”. În țările mai sărace, această retragere din calea mării poate duce la conflicte civile, instabilitate și violență.
Există un risc cel puțin la fel de mare ca oamenii de știință să fi fost mai degrabă optimiști decât alarmiști în prognozele lor privind efectele încălzirii globale provocate de oameni. Alegerile pe care SUA le fac acum vor determina cât de sigură va fi lumea pe parcursul mai multor generații de acum încolo. Și, deocamdată, SUA dezamăgesc acele generații viitoare.
7
3
