Anul trecut, Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) a raportat că limitarea încălzirii globale cu 1.5 grade Celsius ar necesita schimbări rapide, ample și fără precedent, la toate nivelurile societății. Mai specific, cantitatea netă de emisii de CO2 cauzate de acțiunea umană la nivel global ar trebui să scadă cu aproximativ 45%, de la nivelul înregistrat în 2010, până în 2030, pentru a ajunge la un zero net în jurul anului 2050. De atunci, mulți activiști și legislatori au propus acest obiectiv ca scop politic, scrie Roger Pielke, în Forbes.
Aici vă voi arăta simpla matematică legată de ce ar presupune obiectivul 2030. Dovezile arată clar că lumea este departe de a fi pe calea care duce măcar aproape de acest obiectiv. Aceasta nu este o opinie, e doar un calcul.
Desigur, schimbarea climatică ridică riscuri pentru viitorul nostru, iar politicile agresive pentru atenuare și adaptare au sens. Așa că formularea politicilor în mod corect este importantă. Să începem cu câteva date cheie. Potrivit BP, Revizuirea Statistică privind Energia Mondială 2019, în 2018, lumea a consumat în total echivalentul a aproape de 14.000 de milioane de tone de combustibil. Această energie susține viețile, speranțele, aspirațiile a peste 7 miliarde de oameni.
Precum averea, consumul de energie este foarte inegal în lume, iar mulți dintre cei care nu au acces la o paletă întreagă de produse energetice și servicii lucrează din greu pentru a obține acest acces. Așa că ar trebui să ne așteptăm ca cererea pentru energie să continue să crească în următoarea decadă. În perioada 2000-2018, potrivit BP, consumul a crescut cu aproximativ 2.2% pe an și a variat de la o scădere de 1.4% în 2009, la o creștere de 4.9% în 2004. În analiza de mai jos, asum o creștere de 2.2% pe an, până în 2030.
Aici mă concentrez pe CO2 rezultat din consumul de combustibilii fosili, cărbune, gaze naturale și petrol și ignor emisiile rezultate din utilizarea terenurilor. La ardere, combustibilii fosili emit diferite cantități de CO2. De exemplu, cărbunele, de departe, emite cea mai mare cantitate. În 2018, în jur de 27% din totatul consumului de energie globală venea de la cărbune, însă potrivit Global Carbon Project, cărbunele reprezintă în jur de 40% din emisiile de CO2 provenite de la combustibilii fosili.
Pentru a simplifica analiza, voi asuma că obiectivul de reducere a emisiilor va fi atins prin reducerea consumului de combustibili fosili. Asta ne permite să punem în ecuație o reducție a consumului de combustibili fosili cu o reducere a emisiilor de dioxid de carbon. De asemenea, ne împiedică să interpretăm greșit o reducere a emisiilor printr-o trecere de la cărbune la gaz natural. Dacă obiectivul ultim este zero dioxid de carbon, atunci orice consum de energie va trebui să fie fără carbon la un moment dat, ceea ce înseamnă că și gazele naturale vor trebui eliminate.
Voi ignora de asemenea posibilitatea tehnologiilor pentru emisii negative, care ar permite utilizarea în continuare a combustibililor fosili. Principalul motiv este că, în prezent, acestea nu sunt disponibile la scară largă și nu par să devină în viitorul apropiat.
Acum, cu aceste puncte menționate, să ne uităm la obiectivul IPCC pentru 2030. O reducere de 45% de la emisiile din 2010 implică o toleranță de aproximativ 5.950 mtep de combustibili fosili pentru 2030 și o reducere de aproximativ 5.800 mtep, față de 2018. Dacă consumul crește cu 2.2% în fiecare an până în 2030, acest lucru înseamnă să lumea va consuma cu aproximativ 4.200 mtep mai mult în 2030 decât în 2018. Așa că marele total de consum fără carbon până în 2030, pentru a atinge pragul de reducere cu 45%, va fi de aproximativ 10.000 mtep.
Acest lucru înseamnă că lumea va trebui să adauge 1.000 mtep de energie carbon-free în fiecare an pentru următoarea decadă. În ultima decadă, lumea a adăugat în jur de 64 mtep de energie de acest fel în fiecare an, iar în 2018 a ajuns la un record de 114 mtep. Așa că lumea ar trebui să accelereze în această direcție de 9 ori sau mai mult față de rata observată în 2018, și de 15 ori mai mult față de decada trecută. În mod evident, noile tipuri de energie producătaore de carbon vor trebui să fie oprite imediat. În ultima decadă, consumul de combustibili fosili a crescut anual cu o medie de 150 de mtep. Recordul de anul trecut, de 114 mtep de energie carbon zero a fost copleșită de creșterea combustibililor fosili cu peste 275 mtep. Ar fi potrivit să spunem că proviziile lumii de energie carbon zero sunt adiționale și nu înlocuiesc combustibilii fosili.
Discuțiile pe tema politicilor de mediu sunt de obicei centrate pe dezvoltarea opțiunilor de energie carbon zero, însă rar sunt discutate cerințele care corespund scoaterii opririi din utilizarea de energie din combustibili fosili. Așa cum am mai spus și înainte, magnitudinea provocării 2050 este echivalentă cu instalarea unei noi centrale nucleare în fiecare zi, pentru următorii 30 de ani, în timp ce am retrage o cantitate echivalentă de energie din combustibili fosili, tot în fiecare zi. Iar reducerea emisiilor consistentă cu viziunea IPCC pentru ținta de 1.5 grade Celsius necesită o rată mult mai ridicată de implementare decât cea a unei centrale nucleare în fiecare zi, deoarece jumătate din misiunea totală ar fi înghesuită pe perioada următorilor 10 ani.
În ciuda dovezilor legate de improbabilitatea atingerii obiectivului 2030, acest realism încă nu se face simțit în discuțiile privind politicile de mediu. Unii merg atât de departe încât susțin că prezentarea unei astfel de analize ar fi echivalentă cu negarea schimbării climatice. Pentru cei care fac astfel de afirmații, vă spun doar atât- lumea va rata obiectivul 2030, fie că vorbim despre realitate sau o negăm, așa că mai bine ne apucăm de treabă să regândim politicile de mediu.
0
5
