Florent-Claude este un banal funcţionar din Ministerul Agriculturii aflat în plină angoasă existenţială. Personaj fictiv al volumului "Serotonina", ultimul roman al celui mai cunoscut autor francez al momentului, Michel Houellebecq, el este martorul neliniştii din Franţa rurală desfigurată de globalizare.
Într-unul dintre cele mai emblematice fragmente ale cărţii, Florent-Claude explică pas cu pas cum intrarea de produse argentiniene ar provoca dispariţia tradiţionalelor piersici roşii din Roussillon, potrivit Folha Online, citat de Rador.
Indicat adesea drept unul dintre interpreţii conservatorismului francez, Houellebecq întrezăreşte două ameninţări la adresa identităţii ţării: imamii musulmani şi negociatorii din Mercosul.
Nicolas Hulot este un fost prezentator al popularei emisiuni de călătorii şi aventuri intitulate "Ushuaia". Un fel de Luciano Huck cu idei clare, Hulot a devenit activist de mediu şi, după multe ezitări, a acceptat să conducă superministerul Ecologiei, gândit de Emmanuel Macron în 2017.
Experienţa a durat ceva mai mult de un an. Săptămâna trecută, Hulot a abandonat starea de rezervă pentru a ataca violent acordul dintre Uniunea Europeană (UE) şi Mercosul. Florent-Claude şi Nicolas Hulot sunt în dezacord aproape în orice privinţă, însă împărtăşesc o ură viscerală faţă de acordurile comerciale.
Zguduit de revolta "vestelor galbene", Macron ştie că cea mai mare ameninţare la adresa centrismului apare atunci când grecii şi troienii se unesc în jurul unei agende. Agricultura reprezintă mai puţin de 5% din economia franceză, dar ocupă aproape jumătate din suprafața națională.
Salonul Agriculturii, eveniment de proporţii organizat în fiecare iarnă la Paris, continuă să reprezinte cel mai important loc de pelerinaj pentru politicienii francezi şi un test de popularitate hotărâtor pentru preşedinţi şi prezidenţiabili.
Pentru a-şi relansa mandatul de cinci ani şi pentru ca în 2022 să o poată învinge pe Marine Le Pen, Macron trebuie să-şi consolideze alianţa cu ecologiştii, care i-au întrecut pe socialişti şi pe cei din aceeaşi zonă la ultimele alegeri europene, şi cu ruraliştii, tot mai ispitiţi de candidata de extremă-dreapta.
Principalul agitator al acestei construcţii şubrede de centru, primul-ministru Édouard Philippe, negociază susţinerea unor primari din zone rurale şi conservatoare la alegerile municipale de anul viitor, considerate drept decisive pentru partidul lui Macron.
În actualele condiţii de presiune şi temperatură, aprobarea acordului dintre UE şi Mercosul ar fi un act de sinucidere politică din partea lui Macron. Dintr-un foc, el ar îndepărta susţinerea ecologiştilor, ar lansa candidatura prealabilă a lui Nicolas Hulot şi i-ar oferi pe tavă toate conducerile ruraliste lui Marine Le Pen.
În cel mai bun caz, Macron va aştepta zile mai bune pentru a încerca ratificarea acordului în Parlament. Într-un scenariu nerealist de victorie zdrobitoare, ca în 2017, el ar putea să încerce aprobarea acordului în Congres imediat după alegerile din 2022. Altfel, el ar putea sabota acordul, pentru a-şi mulţumi baza [electorală] în plin ciclu de alegeri.
În acest context, guvernul Bolsonaro, imaginea sa catastrofală în Europa şi provocările sale inutile nu constituie decât un alibi bun pentru adaptarea de către Macron a deciziei sale în funcţie de neliniştea ţăranilor şi a fermierilor francezi.
