Prezența DDT-ului (Diclor-Difenil-Tricloretanul), un puternic insecticid interzis în anii '70, persistă în lacurile provinciei Noul Brunswick din estul Canadei chiar și după aproape 50 de ani și poate altera viața microoganismelor de la baza lanțului trofic, potrivit unui studiu publicat miercuri, relatează AFP.
Din 1952 până în 1968, avioane au pulverizat peste 6.280 de tone de DDT peste pădurile din provincia Noul Brunswick pentru a o proteja împotriva dăunătorilor, în cadrul celui mai mare program de genul în America de Nord, a indicat studiul publicat în jurnalul Societății Americane de Chimie.
O campanie de conștientizare a efectelor DDt-ului asupra faunei sălbatice a condus la reducerea folosiririi insecticidului în regiune până când a fost interzis în 1972.
Dar cercetătorii conduși de către profesorul Joshua Kurek au identificat urme de sedimente lacustre care încă ”depășesc nivelurile considerate sigure pentru organismele acvatice”, au declarat aceștia. Ei au identificat riscul ca DDT să fi intrat în lanțul trofic.
Studii anterioare au demonstrat că mici crustacee, precum puricele de apă, sunt sensibile la DDT.
Când cercetătorii au examinat sedimentele parțial fosilizate ale rămășițelor puricilor de apă, ei au constatat că aceștia au cunoscut o majoră mutație în toate lacurile din 1950, când a început folosirea DDT-ului la scară largă.
Începând din 1950, puricii de apă tind să fie mai mici și mai toleranți la contaminanți.
Echipa crede că ”organismele acvatice din aceste lacuri (...) sunt încă expuse la cantități considerabile de DDT îngropate în sedimentele acestora”.
”Credem că există un potențial transfer direct de DDT de la ecosistemul lacustru la cel terestru”, au concluzionat cercetătorii.
