Are una dintre cele mai grele meserii posibile și anume să lupte, alături de pacienți, împotriva unui inamic tăcut, silențios, care de cele mai multe ori își face apariția când este deja prea târziu. ”În spatele oricărui simptom minor se poate ascunde o tumoră pulmonară și știți cum se spune, cancerul nu doare, așa este și la plămâni”, spune Dr. Mihai Olteanu.

Mihai OlteanuFoto: Hotnews

În cadrul campaniei Medicii Schimbării, îl cunoaștem astăzi pe Mihai Olteanu, medic specialist Pneumologie la Hyperclinica MedLife Craiova și la Spitalul Clinic de BI și PNF „Victor Babeș“ Craiova.

În România, cancerul pulmonar reprezintă cea mai frecventă cauză de deces cauzat de cancer, rata mortalității crescând cu aproape 14 % din 2000, în principal din cauza ratelor ridicate ale fumatului, conform raportului "Starea Sănătății în Uniunea Europeană", din 2019.

Cancerul pulmonar, împăratul împăraților bolilor

Cancerul este supranumit, în general, împăratul tuturor bolilor. Cancerul pulmonar este chiar mai presus din cauza incidenței și mortalității foarte mari, cifrele sunt de-a dreptul îngrijorătoare. Specialiștii, fie că sunt pneumologi, chirurgi toracici sau oncologi știu ce ravagii poate să facă această boală atât în interiorul plămânilor, cât și în interiorul întregului organism. Unul dintre motive este că oamenii ajung prea târziu la medic, dar nu trebuie să fie blamați tocmai pentru că, după cum mulți știu, cancerul nu doare.

Orice simptom poate să ascundă o tumoră pulmonară. Există categorii de risc, cum ar fi fumătorii, expunerea la noxe, existența altor cazuri de cancer în familie, fie ele pulmonare sau nu, dar și apropierea de centrale nucleare, iar aici trebuie să amintim tragedia de la Cernobîl. Un alt factor de risc este industrializarea. Cu toate că nu este cazul țării noastre, un bun exemplu este China, care are o industrie extrem de agresivă, producând foarte multe noxe. Tocmai din acest motiv 60% din totalitatea cancerelor din lume se diagnostichează în China.

Nu e cazul să răsuflăm ușurați pentru că poluarea există chiar și în propriile case. Mulți oameni care trăiesc în mediul rural se încălzesc cu lemne, cu cărbuni, iar tot acel fum degajat este filtrat prin plămâni. Așa apare inflamația cronică, care duce la modificări genetice, care determină celula să se dividă necontrolat și așa se dezvoltă cancerul.

90% dintre cazurile de cancer pulmonar se dezvoltă la fumători

Oamenii trebuie să conștientizeze cât de important este să meargă la control, cu atât mai mult dacă sunt în categoriile de risc amintite anterior. Atunci când apar simptomele și pacientul ajunge la medic, cancerul este fie dezvoltat locoregional, adică infiltrat în mai multe structuri anatomice din jur, fie metastazat la distanță, adică în creier, ficat, os, glande suprarenale și așa mai departe. În astfel de cazuri intervenția chirurgicală, care este singura curativă în cancerul bronhopulmonar, este deja depășită, adică pacientul este într-un stadiu inoperabil, deci este trimis mai departe la oncolog, nu la chirurg.

Tratamentul cancerului este personalizat, nu universal.

Este foarte importantă confirmarea histopatologică a cancerului bronhopulmonar, care se face fie prin bronhoscopie, fie prin chirurgie toracică. Cu alte cuvinte, țesutul sau celula indică tipul de cancer pulmonar, astfel încât oncologul să opteze pentru tratamentul ideal. Cancerul pulmonar nu este de un singur fel, el are diferite tipuri de mutații genetice, diferite modalități de extensie și de invazie. Așa funcționează terapia targetată, o terapie care țintește exact tipul de cancer pulmonar pe care îl are pacientul, individualizată în funcție de profilul genetic.

De când s-a descoperit, imunoterapia face minuni. Cancerul secretă anumite substanțe care inhibă celulele imune, astfel că ele nu mai încearcă să le distrugă pe cele canceroase. Imunoterapia inhibă inhibiția, adică celulele imune încep să le recunoască pe cele care nu aparțin organismului și le distrug. Scopul final este descoperirea unor molecule de medicament care acționează foarte agresiv față de celulele canceroase, dar în același timp cât mai blând față de organism.

În România există registre naționale ale bolnavilor de cancer în numai două orașe

Situația bolnavilor de cancer din România rămâne un mister dacă ne referim la date exacte. Singurele registre naționale sunt la Cluj și la Timișoara, unde există o statistică centralizată.

Bronhoscopia, cea mai importantă procedură pentru stabilirea diagnosticului histopatologic

Ca pneumolog, trebuie să știu dacă pacientul are o formă de cancer care se poate opera sau nu. Această diferență se face prin bronhoscopie, asta după ce a fost făcută și o tomografie computerizată la nivelul toracelui.

Prin bronhoscopie se urmăresc două obiective. În primul rând, diagnosticarea histopatologică și în al doilea rând stadializarea, astfel încât pacientul să fie trimis mai departe fie la chirurg, fie la oncolog. Cu toate că ar putea să sune neobișnuit, bronhoscopia este o metodă blândă, prin care se asigură accesul direct și facil fără să creeze un disconfort semnificativ.

”Ați văzut cum este să vă înecați cu ceva, cum spunem noi, a intrat pe partea cealaltă. Ei bine, bronhoscopia presupune introducerea unui furtun de 5-6 mm pe partea cealaltă, prin care evaluez fiecare bronhie în parte”.

Pacientul trebuie să fie anesteziat tocmai ca să nu îi vină să tușească sau să vomite. Este atât de important să aibă încredere în medic, să îi spună dacă îl deranjează ceva sau dacă nu mai suportă.

”Medicul trebuie să trateze pacientul ca pe un partener în această investigație. Eu le spun să ridice mâna dacă îi deranjează ceva. Scot bronhoscopul și îi las să se liniștească, nu este o problemă”.

Temerile pacienților care intră pe ușa cabinetului

Foarte mulți oameni merg la medic cu inima strânsă, simțind teamă sau anxietate. Totuși, multe preconcepții sunt foarte departe de adevăr. Pacienții văd bronhoscopia ca pe un furtun băgat pe gât, care o să intre în plămâni și care o să îi asfixieze. Nu este deloc așa. Riscurile sunt foarte mici, iar procedura este una blândă. Desigur, orice se poate transforma într-o tragedie, poate să apară o sângerare în plămân sau o închidere a căii respiratorii, astfel că trebuie să știm ce facem și întreaga echipă să fie foarte bine pregătită. Riscul de mortalitate al bronhoscopiei este de 0,04%, deci infim.

În străinătate bronhoscopia se face cu sedare, dar în România se optează de multe ori pentru anestezia locală. La noi la clinică lăsăm pacientul să aleagă, iar majoritatea preferă sedarea, adică să fie adormiți pentru câteva minute.

La fiecare 30 de secunde o persoană moare din cauza cancerului pulmonar, la nivel global.

85-90% dintre cancerele pulmonare sunt deja inoperabile în momentul diagnosticării. Asta reflectă cât de importantă este prevenția, iar cel mai bun prieten al prevenției este screening-ul. Primul pas este identificarea unei anumite categorii din populația generală care are un risc crescut de a dezvolta cancer bronhopulmonar în cursul vieții. S-a ajuns la un acord comun cum că ar fi vorba despre oamenii cu vârsta cuprinsă între 55 și 74 de ani. În rândul acestora trebuie să se facă o tomografie computerizată cu doză joasă de iradiere, care durează 5-10 minute, astfel încât să se descopere dacă există noduli incipienți. Deși impactul pozitiv este evident, în România nu există un program național de prevenție prin screening.

Când ajunge pacientul la medic?

Pacienții ajung prima dată la medicul de familie pentru că tușesc, scuipă sânge, scad în greutate, respiră din ce în ce mai greu sau aud tot felul de zgomote neobișnuite din plămâni. Cancerul bronhopulmonar determină și formarea lichidului pleural lângă plămân, astfel că apar dificultăți de respirație fiindcă plămânul este comprimat de lichid. Chiar și o simplă răgușeală poate să însemne că structurile dintre plămâni sunt deja acaparate de cancer și că s-a ajuns într-un stadiu inoperabil.

Metoda LCI (linked colour imaging) poate salva vieți

Anumite aparate folosite de pneumologi au o funcție suplimentară care permite identificarea leziunilor endobronșice incipiente, care nu sunt încă invazive. Acestea pot fi urmărite în timp, poate chiar îndepărtate endoscopic, dacă nu chiar chirurgical, astfel încât pacientul să nu ajungă într-un stadiu foarte grav. Metoda se numește LCI (linked colour imaging) și folosește lungimi de undă și un joc computerizat de amplificare a contrastului dintre structurile anatomice normale și cele anormale. Astfel, specialistul se axează direct pe structurile anormale.

......

Articolul face parte din campania Medicii schimbării, un demers MedLife menit să crească încrederea românilor în sistemul de sănătate. Inițiativa aduce în prim plan modelele pozitive din sistemului medical românesc și arată că evoluția se produce din interior, inspirându-ne să avem încredere în profesioniștii care forțează schimbarea de paradigmă. Curajoșii, întreprinzătorii, vizionarii, cei care împotriva lipsurilor sau a lacunelor sistemului reușesc să-l reformeze puțin câte puțin, în fiecare zi.

Medicii schimbării conturează portretele unor medici excepționali și prezintă exemple de bună practică din întreaga țară, atât din sistemul privat, cât și din cel de stat. Poveștile medicilor care fac întotdeauna mai mult, ale spitalelor care au primit o nouă șansă cu sprijinul comunității sau ale cabinetelor medicale dotate de medici de familie sunt doar câteva exemple și completează seria poveștilor de pe platforma campaniei.