Mi-am adus aminte de seara de luni dupa primul tur al alegerilor, dupa ce candidatul Traian Basescu acuzase frauda electorala: televiziunile l-au calcat efectiv in picioare. Au prezentat scurt acuzatiile aduse de el, fara sa-l intrebe sau sa se intrebe care erau temeiurile lor, dupa care, invitat dupa invitat, din zona politica sau nu, s-au intrecut in a-l pune la zid in toate felurile posibile.

De episodul acesta mi-am adus aminte ieri seara. Asta au reusit sa faca, cel putin in ce ma priveste, sa uit pentru moment ca suntem in 2009 si Traian Basescu este presedintele in functie, si sa ma transporte inapoi in 2004, in care era unul impotriva tuturor, sa imi amintesc care era miza si care a fost rezultatul aici.

Ma refer aici doar la mine, imi dau foarte bine seama ca prezentarea dramatica a filmului “Basescu lovind un copil” ar putea avea efect contrar in randul celor care se informeaza doar de la televizor, presedintele care croieste un copil ar putea sa piarda mandatul in dauna urmasului celui care a adus minerii. Se spune ca imaginile vorbesc de la sine, asa este, vorbesc de la sine chiar si atunci cand mint cu nerusinare dintr-un trucaj fara scrupule. Genul de demontare (de-montare) sagalnica pe care-o face Stefan aici e destul de clar doar pentru cine stie de cadre-pe-secunda si softuri de editare video. Dar, mai ales, e destul de clar doar pentru cine apuca sa citeasca sau sa priveasca o astfel de analiza.

E o gluma si o jignire a inteligentei “demersul jurnalistic corect” de care vorbeste alde Ursu la Realitatea TV. Asta imi aminteste de alt episod in care acelasi individ, lucrand pe atunci cu modelul modelelor de jurnalisti, CT Popescu, a montat o acuzatie la adresa Monicai Macovei, totul pe baza unei hartii trase la imprimanta, rostind la aceeasi televiziune mirabila expresie “nu e semnata, dar e autentica”. E un demers jurnalistic corect, sigur, si acum: nu e reala dar are aer foarte puternic de autenticitate. Si non e vero, e ben trovato – l-a adus pe Dinu Patriciu pe punctul sa planga, nu e o treaba usoara asta. De fapt, demersul jurnalistic corect s-a mutat din nou(!) la OTV, macar acolo dramatismul e facut de invitati nu de angajatii televiziunii dlui Vantu.

In fine, bomboana de pe tort a servit-o Robert Turcescu, intrebandu-se retoric de ce n-a reactionat altfel presedintele, de ce nu a sarit peste pupitru la moderator. Sigur, pentru a demonstra fara putinta de tagada ca nu si-a pierdut controlul si a lovit pe cineva, dl Basescu ar fi trebuit sa-si piarda controlul si sa loveasca pe cineva.

Citeste articolul si pe blogul lui Doc

Doc este unul dintre cei sapte cunoscuti comentatori media care scriu despre modul in care mass-media se comporta in campania electorala prezidentiala.

Va invitam sa semnalati in comentariile dvs. cazuri flagrante de manipulare sau joc incorect in campanie din partea mass-media. In fiecare seara o sa adunam cele mai interesante comentarii intr-un articol separat.