Bursele Superscrieri, ajunse în al doilea an, conturează o formulă interesantă de sprijin pentru jurnaliștii capabili să realizeze proiecte complexe pe teme sociale. Beatrice Weber, directorul executiv al Fundației Friends For Friends, descrie mecanismul de agregare a resurselor și miza programului de burse, al cărui fond a crescut de la 3.000 de euro în 2014 la 18.000 de euro anul acesta.
Rep.: Cum a început povestea Burselor Superscrieri?
Beatrice Weber: Cumva, dacă dau la o parte datele și faptele, povestea burselor are la temelie o experiență personală despre care eu credeam că va rămâne chiar așa, strict personală. Era în vara lui 2013. Fusesem invitată de Avon România la un eveniment la care Teatrul Labirint a pus în scenă, pentru cei prezenți, un experiment pe care nu l-am putut uita. Ne-au legat la ochi pe noi, cei prezenți, cu niște eșarfe. Nu vedeam nimic, dar folosindu-ne de celelalte simțuri puteam intui ce se întâmpla. Auzeam bătăi violente într-o ușă și strigăte de ajutor, lovituri, țipete; din ce părea, un bărbat bătea o femeie. Ți se făcea pielea de găină, parcă tu erai cel abuzat, deși nici măcar atins nu erai. Și mi-am dat seama atunci, când sintagma “violență domestică” a coborât în mine de la nivel rațional la nivel senzorial și emoțional, cât de greu ne e de fapt să înțelegem astfel de situații. Auzim expresia “violență domestică” și-i dăm automat reject, nici nu ne mai gândim ce înseamnă - se lovește de mintea noastră ca o minge de ping-pong de-un perete. Involuntar, probabil pentru a ne proteja, tragem perdeaua făcută din clișee, din cuvinte adunate grămadă, și nu vrem să ne încărcăm cu gândul că violența - fizică, psihică, emoțională, de orice fel - aduce suferință peste tot. Nu numai în familiile cu mai puțină educație, cum ne place să credem, ci și în familii de intelectuali. Nu numai pentru mama bătută, ci și pentru copiii care cresc timorați, cu încrederea în sine făcută praf, marcați pe viață.
Rep.: Așa ți-a venit ideea burselor?
Beatrice Weber: Nu, ideea burselor a venit chiar de la Avon, care ne-a propus să includem printre categoriile standard ale Premiilor Superscrieri și un premiu special pentru materiale pe tema violenței domestice. Mi s-a părut un premiu binevenit, mai ales având în vedere experiența cu Teatrul Labirint. Mi-am dat seama cât de important e ca cei pricepuți și talentați să scrie despre asta - și că scrisul poate deveni o formă de empowerment, o putere pe care o dăm înapoi celor supuși abuzurilor. Plus că sute, mii de oameni pot avea, citind materiale despre violența domestică, insight-uri asemănătoare cu cel pe care eu l-am avut cu Teatrul Labirint.
Rep.: Când se întâmpla asta?
Beatrice Weber: Eram atunci cu Premiile Superscrieri în al treilea an de existență - prima ediție a avut loc în toamna lui 2011 - și notorietatea competiției începuse deja să crească; îmi amintesc că au intrat la jurizare atunci, pentru Gala Superscrieri din 2013, 222 de lucrări. Pentru că tema premiului propus de Avon era una socială, de interes public, am inclus-o bucuroși în competiție. Ce s-a întâmplat e că, atunci când am tras linia, am numărat doar 18 lucrări înscrise la această categorie; au fost și lucrări foarte bune, dar pe medie tema era, după cum aveam să constatăm, destul de simplist acoperită. Și ne-am dat seama că dincolo de indicatori cantitativi - numărul de lucrări înscrise, de pildă - erau puțini cei care scriau materiale de substanță pe tema violenței domestice. Cu alte cuvinte, până la premii era nevoie de altceva: de un mecanism prin care autorii - jurnaliști, bloggeri, fotografi etc. - să fie încurajați să ia tema violenței domestice și s-o trateze cât pot ei de bine, punându-și la bătaie toată experiența, curajul și creativitatea. Avon a înțeles foarte repede că suntem în punctul în care, înainte de a premia, avem mult de lucru în zona de construcției de content. Și am zis foarte bine, hai să creăm împreună un fel de incubator din care să iasă puișorii - așa că la începutul lui 2014 am pus la punct proiectul pilot al Burselor Superscrieri/Avon.
Rep.: Iată că în 2015 proiectul a depășit faza experimentală și nu numai că a fost replicat, dar aveți deja două teme - violență domestică și educație publică - și un număr triplu de burse.
Beatrice Weber: Într-adevăr, ne-am dat seama, după pilotul Burselor Superscrieri/Avon din 2014 - în care am avut trei echipe de bursieri care au reconstituit din trei unghiuri tabloul violenței domestice în România - că proiectul are un potențial formidabil. Că, până la urmă, bursele completează în mod fericit misiunea pe care ne-am asumat-o, ca fundație, cu Premiile Superscrieri - aceea de a motiva și sprijini autorii care cred, ca și noi, că o poveste bine scrisă poate schimba o lume. Poveștile bine scrise lipsesc nu atât pentru că nu sunt destui autori care să le scrie, cât mai ales pentru că acei autori competenți și dedicați nu au resurse să-și facă meseria, în special când e vorba de teme complexe, cu mare impact social, care absorb mult timp și efort. Avem nevoie cu toții, de fapt, de oameni care să pună reflectorul pe o temă dată și să scoată la vedere unghiurile sensibile și cazuistica relevantă; sunt teme complicate, cu rădăcini adânci și impact greu de cuantificat.
Rep.: Și funcționează?
Beatrice Weber: Da. Aici e punctul nevralgic în care noi și partenerii noștri chiar putem interveni. În aparență e vorba doar despre a face rost de niște sume oarecare drept burse: asta e, după părerea mea, rețeta eșecului. E nevoie nu doar de bani, ci de o temă de forță, cu miză socială autentică, de capacitatea organizatorilor de a promova programul pentru a atrage autori care să vină cu proiecte de excepție, de criterii de selecție bine definite, de un juriu riguros, de profesioniști, care să desemneze câștigătorii, de un program de mentorat prin care bursierii să primească sprijin pe parcursul realizării materialelor. Ne-am gândit la toate aceste ingrediente încă din 2014, iar rezultatele au fost peste așteptări: am avut 42 de candidați, iar primele zece proiecte clasate au fost toate excelente. S-au înscris în competiție mulți dintre cei mai buni jurnaliști ai României, iar asta ne-a dat încrederea că proiectul va avea rezultate și că-l vom putea dezvolta.
Rep.: Și chiar l-ați dezvoltat: aveți anul ăsta două rânduri de burse.
Beatrice Weber: Într-adevăr, fondul de burse a crescut de la 3.000 de euro la 18.000 de euro - și vom avea de trei ori mai mulți bursieri. Acoperim deja două teme - violență domestică și educație publică - pentru că alături de Avon, partenerul nostru de drum lung, a venit și BRD-Groupe Société Générale. Ne e foarte clar acum că și companiile simt lipsa conținutului de calitate - și sunt gata să pună umărul la astfel de proiecte alternative, prin care să finanțeze contentul direct (nu indirect, cumpărând publicitate, ca în formula clasică). În plus, tot în cadrul programelor de burse avem Seminariile Superscrieri, susținute de Mona Dîrțu, care e și mentorul bursierilor. Am avut o mare bucurie la seminariile de anul trecut: am văzut ce foame au jurnaliștii buni și foarte buni din România să se întâlnească și să discute cu cineva experimentat despre scriitură, ce mult vor să învețe, ce nevoie au de un loc în care să-și împărtășească unii altora bune practici, mici trucuri, lecții învățate pe cont propriu. E o generație nouă, cu oameni talentați, care se formează acum - și care are nevoie mai mult ca oricând de sprijin. În plus, într-o presă în care totul e de-andoaselea, sunt mulți jurnaliști freelanceri, neîncadrați într-un sistem clasic. Nu mai există redacții puternice, ca acum 10-15 ani, în care se învăța on the job, și pe verticală și pe orizontală.
Rep.: Crezi că, dincolo de materialele rezultate, formula burselor poate aduce rezultate pe termen lung?
Beatrice Weber: Dacă ne facem cu toții treaba bine, cu siguranță. Bursele Superscrieri sunt un parteneriat care îmbină nevoi autentice, o construcție cu o bază largă, ca un pentagon. Noi, FFFF, suntem latura care agregă resursele de care jurnaliștii au nevoie și punem pe picioare întregul mecanism: logistică, promovare, comunicare, jurizare, mentorat pentru bursieri, training. A doua latură sunt partenerii noștri – Avon şi BRD-Groupe Société Générale - care asigură resursele financiare și promovează proiectul pe propriile canale. Bursierii - a treia latură - pun la bătaie câteva luni de muncă în care au prilejul să documenteze pe îndelete, în profunzime, proiectele pe care le-au propus și să facă materiale de referință, care ar sta bine în CV-ul oricui. Canalul media ales de bursier - al patra latură a pentagonului - are întâietate în publicarea unui material bun, în care poate nu și-ar fi permis să investească resurse (plus că, după prima publicare, oricine - fie că e ziar, revistă sau blog - poate prelua gratuit materialele realizate de bursieri). Și mai e o latură, a cincea: publicul. Privind lucrurile din afară, publicul pare “latura neimplicată” a proiectului, dar noi credem că nu e deloc așa: până la urmă, rostul nostru e să-i ajutăm pe oameni să fie mai bine informați, să înțeleagă lucrurile mai în adâncime, să reflecteze asupra lor și să ia, ca cetățeni, decizii mai bune. Dacă cineva care a citit azi materialul unuia dintre bursierii noștri sună mâine la 112 auzind scandal în apartamentul vecinilor - sau dă o mână de ajutor unui copil abuzat - putem spune că ne-am atins scopul; acela e scopul pe termen lung pe care cu toții îl urmărim. Cu astea cinci laturi, avem un pentagon în centrul căruia e problema de rezolvat. E o formulă win-win-win-win-win, după părerea mea.
Înscrierile pentru cea de-a doua ediție a Burselor Superscrieri/Avon - un parteneriat între Fundația Friends For Friends și Avon România - au loc până pe 26 aprilie 2015.
Cele trei burse, în valoare de 2.000 euro fiecare, vor fi acordate pentru proiecte jurnalistice complexe pe tema “violența domestică”. Sunt căutate proiecte care să treacă dincolo de tipare de abordare și să aducă noi perspective asupra temei - să înfățișeze publicului fenomenul violenței domestice în variatele lui forme și simptome, de la costuri pentru societate până la traume personale duse în spate decenii la rând, de la neputințe legislative până la cultura lui „bătaia e ruptă din rai”.
