"Ioana, fa-ti curat in dulap, nu-ti mai lasa hainele peste tot! Uite-te si tu cum si le face Ileana, toate sunt la dunga! Offf.. parca nu ati fi surori". Asa a oftat saraca mama toata copilaria si adolescenta noastra. Ioana, sora mea geamana, extrovertita, exuberanta, comunicativa, prietenoasa, cu capul in nori si un pic dezordonata. Eu - introvertita, cuminte, calculata, cu o gandire logica. Ce s-a ales de noi? Eu sunt contabila, iar Ioana - director de creatie la o agentie de publicitate.
Am crescut in acelasi fel, am primit aceeasi educatie, dar mustrarile din partea parintilor erau cu totul altele. Nu am inteles niciodata de ce se suparau pe mine ca nu scoteam niciun cuvant cand stateam la masa cu familia sau prietenii. Nu am spus in viata mea o poezie pentru matusa de la Brasov, dar am invatat tabla inmultirii dintr-un foc. Pentru ce sa ma alint in fata cuiva spunand trei versuri stalcite, cand puteam sa imi pun mintea la contributie si sa fac o adunare. Si asta se intampla inainte sa ma duc la scoala. Ioana, in schimb, cucerea batand din gene, cantand cu orice ocazie si vorbind cu toata lumea.
Din fericire eu si Ioana ne-am completat perfect. Ea imi scria compunerile si eu ii faceam temele la mate. Am facut scoala primara impreuna, dar incepand cu clasa a 9-a drumurile noastre s-au despartit. Tata a fost cel care si-a dat seama ca o adolescenta care face lista de cumparaturi, lista de cheltuieli, lista necesarului de rechizite, liste pentru orice, trebuie sa urmeze drumul exact al unui liceu cu profil real. Ileana a facut uman, se ducea la cursuri de pictura si continua sa fie dezordonata, in vreme ce eu tineam o contabilitate minimala a veniturilor si cheltuielilor din familie.
10 ani mai tarziu fiecare dintre noi avea drumul ei. Eu am facut Institulul de Studii Economice, Ioana a facut Arta si Design la Cluj. Se spune ca te nasti cu aptitudinile, ca sunt niste predispozitii ereditare care se dezvolta si se accentueaza de-a lungul vietii. Niciodata nu as putea sa fac ce face sora mea geamana. Eu am chei de verificare, stiu ca ceea ce fac are un rezultat concret si nu presupun niciodata. Pentru mine lucrurile sunt clare si logice. Ma regasesc in stiintele exacte, imi ofera liniste si confort. Daca Ioana face un spot, el poate sa fie apreciat de unii si total neinteresant pentru altii. Nu as suporta asa ceva. Asta este si motivul pentru care acum, facand contabilitate, lucrand cu cifre si formule, ma simt implinita. Se spune ca un contabil trebuie sa aiba in geanta un carnetel, creion si guma. Acumuland experienta, avand incredere in mine si urmandu-mi instinctele am renuntat usor, usor la guma.
Fa primul pas si vizioneaza filmuletele de mai jos. Descopera povesti de viata in care pasiunea meseriei se impleteste armonios cu sentimentul implinirii. Afla cum poti sa-i oferi copilului tau resursele necesare pentru cariera pe care si-o doreste.
0
2
