O scrisoare adresată unei fetițe lituaniene în vârstă de 12 ani a ajuns la destinație în luna decembrie a anului trecut, la aproape 51 de ani după ce a fost pusă în poștă de un prieten de corespondență din Polonia, relatează Reuters.
„Am crezut că cineva îmi face o farsă”, a declarat Genovefa Klonovska după ce a primit scrisoarea pe care a fost desenat de mână un trandafir colorat și două păpuși.
Scrisoarea, alături de alte 17, toate murdare și mototolite, au căzut printr-o gură de ventilație vara aceasta după demolarea peretelui unui fost oficiu postal aflat la periferia capitalei Vilnius.
„Muncitorii au sugerat să aruncăm scrisorile vechi dar eu am decis să sun la poștă”, a relatat Jurgis Vilutis, proprietarul clădirii, adăugând că „sunt atât de fericit că au fost interesați”.
Motivul pentru care poștașul sovietic a ascuns scrisorile
Scrisorile, scrise la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, au fost ascunse de un angajat al poștei lipsit de scrupule după ce acesta le deschisese să caute bani sau alte bunuri de valoare.
Oficialii lituanieni speculează că, ținând cont de faptul că Lituania făcea parte la momentul respectiv din Uniunea Sovietică, poștașul s-ar fi gândit că scrisorile puteau să fi fost trimise de rude care au emigrat sau prieteni din străinătate.
Revenind la prezent, de-a lungul timpului și cu precădere după destrămarea URSS, atât numele străzilor cât și numerele locuințelor au fost schimbate în Vilnius, ceea ce a însemnat că actualii angajați ai poștei i-au căutat timp de luni de zile pe cei cărora le-au fost adresate scrisorile, uneori vorbind cu chiriași sau foști vecini pentru a da de urma celor care s-au mutat.
Ei au reușit să găsească în cele din urmă doar 5 dintre destinatari. În câteva dintre aceste cazuri scrisorile au fost înmânate copiilor destinatarilor deoarece aceștia s-au stins din viață.
Scrisori destinate părinților decedați
„Am simțit că avem o datorie morală să facem asta”, a afirmat Deimante Zebrauskaite, directorul de relații cu clienții la Poșta Lituaniei.
„O doamnă a comparat experiența cu primirea unui mesaj dintr-o sticlă aruncată în mare. Oamenii au devenit emoționali. Unii dintre ei au simțit că au văzut o parte a vieții cotidiene a părinților lor decedați”, a relatat Zebrauskaite.
În scrisoarea adresată lui Klonovska, trimisă din satul polonez Koczary și datată 1970, o fetiță numită Ewa se plânge că autobuzul nu mai ajunge la ea în comună, așa că este nevoită să meargă pe jos când afară sunt minus 23 de grade celsius. De asemenea, Ewa i-a cerut destinatarului poze cu actori.
Acum trecută de 60 de ani, Klonovska spune că nu își amintește de Ewa. Ea probabil i-a scris după ce a găsit adresa sa într-un anunț din ziar despre prieteni de corespondență și relația a încetat după ce scrisoarea nu a ajuns la destinație.
„Mă bucur că scrisoarea n-a fost importantă. Pierderea ei nu mi-a schimbat viața”, afirmă Klonovska. „Dar dacă tocmai au livrat o scrisoare pierdută a unui pretendent pentru persoana iubită, și cei doi nu s-au mai căsătorit niciodată?”, întreabă ea.
2
1
