Nu numai ca paianjenii "curcubeu" (cunoscuti sub denumirea de paianjeni paun) sunt, poate, cele mai adorabile arahnide, insa un studiu recent dezvaluie faptul ca unul dintre lucrurile care ne pot ajuta sa facem progrese in domeniul opticii este capacitatea lor de a produce un fel de curcubeu, scrieiflscience.com.
O echipa internationala de cercetatori a examinat indeaproape doua specii: Maratus robinsoni si Maratus crysomelas.
Atunci cand ne gandim la o culoare, aceasta ne vine automat in minte. Acesta este un mod de a genera culoare, insa nu este singurul.
O multime de animale, inclusiv cele doua specii de paianjeni, folosesc ceva numit colorare structurala. In general, acest lucru implica mai multe straturi de culoare alcatuite din forme specifice, care modifica directia si viteza cu care lumina intra in ele.
Lumina cade mai intai pe stratul superior, iar unele raze se reflecta; exista o anumita lumina care patrunde pana la nivelul inferior, unde, de asemenea, se reflecta. Ambele valuri de lumina reflectate isi fac drum pana la suprafata, numai ca se deplaseaza pe distante si in unghiuri diferite.
Astfel ca, atunci cand se intalnesc la suprafata vor interfera una cu cealalta fie constructiv, fie distructiv si, in cele din urma, vor forma o gama de culori. Acest proces este cunoscut sub numele de colorare structurala si implica o serie de structuri si materiale incredibil de mici. De altfel, schimbarea treptata a culorii in functie de unghiul de vizualizare este cunoscuta sub numele de irizatie, lucru usor de observat intr-o bula de sapun.
Se pare ca acesti paianjeni sunt inarmati cu un fel de "solzi" neobisnuiti care le acopera abdomenul. Pe langa faptul ca sunt curbati in moduri foarte specifice, acesti solzi sunt asezati astfel incat formeaza un model asemanator gratarului, care indoaie valurile de lumina.
Combinate, ambele caracteristici permit acestor creaturi sa produca un spectru complet de culoare.
Si, avand in vedere simturile vizuale spectaculoase ale paianjenilor, echipa de cercetatori suspecteaza ca aceasta abilitate a evoluat, probabil, ca "un produs direct al selectiei sexuale (alegerea femelei)".
0
6
