Dupa ce a supravietuit celor 3 inchisori de la Vichy si altor 5 lagare de concentrare naziste, a devenit unul dintre cei mai cunoscuti graficieni ai epocii sale, relateaza CNN.

Iulie 1941, Franta ocupata. Michel Chapius, un student al facultatii de arta, calatorea in interes de serviciu (pentru revista Vogue) intr-un tren aglomerat, alaturi de tarani si soldati germani. Brusc, o femeie s-a inclinat si i-a spus: “Inainte de razboi si fratele meu avea o pereche de pantofi englezesti, exact ca cei pe care ii porti!” Tanarul a inghetat. Din fericire niciunul dintre ofiterii germani nu a auzit conversatia.

Michel Chapius nu era, evident, numele sau real. Era de fapt numele de acoperire pentru Brian Stonehouse, un spion britanic si un artist talentat care a fost parasutat in Franta de catre unitatea de spionaj clandestin si sabotaj, Special Operations Executive (SOE).

La aterizarea in Franta, transmitatorul sau radio a ramas suspendat intr-un copac si in primele zile Stonehouse a incercat sa-l recupereze, fara a atrage insa atentia. Mai apoi a supravietuit mancand piersici furate - dieta care l-a imbolnavit de dizenterie acuta - , inainte de a face calatoria riscanta catre Limoges, pentru a lua legatura cu reteaua de spioni, cunoscuta sub numele de "Ventriloquist".

Stonehouse a fost antrenat ca operator radio clandestin si a primit numele de cod de “Celestin”. In acea zi, acesta purta cu el o cutie pentru materiale de pictat, care a fost special adaptata pentru a contine un transmitator secret - cel pe care a reusit sa-l recupereze din copac. La acea vreme, speranta de viata a unui operator radio in Franta ocupata era de sase saptamani.

Stiind ca ceva insignifiant, precum un nasture englezesc al jachetei, ar putea compromite operatiunea, sectiunea SOE specializata in camuflaj i-a creat spionului britanic haine folosind tehnici si materiale frantuzesti. Totusi Stonehouse purta pantofi englezesti, lucru care putin a lipsit ca sa nu-l dea de gol.

Dupa razboi acesta a dezvoltat o cariera stralucitoare ca desenator in domeniul modei, devenind unul dintre cei mai cunoscuti artisti pentru reviste ca Vogue si Harper's Bazaar.

Acesta a pictat chiar un portret al reginei-mama a Marii Britanii, care este pastrat pana in zilele noastre la Clubul Fortelor Speciale din Londra.

In 1942, Gestpo-ul (politia de stat germana) a reusit sa-I intercepteze si Stonehouse a fost arestat. A petrecut restul razboiului in diverse inchisori si lagare, inclusiv la Dachau. A reusit sa supravietuiasca pictandu-le pe sotiile gardienilor ori pe amantele acestora, in schimbul alimentelor.

Imediat dupa razboi, Stonehouse s-a intors la Dachau ca sa realizeze schite ale crematoriului. Acestea sunt pastrate la Imperial War Museum din Londra.

A fost capabil sa-si mai serveasca tara inca o data. Oficiali ai SOE incercau sa afle ce s-a intamplat cu patru dintre femeile care lucrau ca ofiteri acoperiti. Stonehouse a desenat din memorie patru femei pe care le vazuse cu un an in urma, in timp ce acestea erau conduse catre locul unde urma sa fie lichidate de nazisti. Desenele sale s-au potrivit cu fotografiile acestora, ajutand astfel la aflarea adevarului despre soarta lor.

Pe cand participa ca martor la procesele de la Tribunalul Crimelor de Razboi, Stonehouse l-a cunoscut pe Harry Haller, pe atunci inalt oficial al armatei SUA. Acesta din urma l-a convins pe Stonehouse sa se mute la New York, unde se aflau mai multi artisti emigrati si care creionau tendintele modei americane.

Astfel Stonehouse a devenit parte integranta a inaltei societati americane. A devenit un apropiat al lui Henry Fonda si a frecventat cercul de prieteni al lui Hemingway. Tot aici a cunoscut-o pe viitoarea sa sotie, italianca Afdera Franchetti.

In 1952, Stonehouse a devenit desenator pentru revista Vogue.

Stonehouse a murit in urma unui atac de cord in 1998 si schitele sale au fost adunate pentru prima data la Abbot and Holder (galerie de arta). Au fost de asemenea colectate intr-o carte, "Brian Stonehouse, MBE, 1918-1998".

In urma cu sase ani, membrii familiei lui Stonehouse au descoperit intr-o cutie toate desenele si le-au adus la un colectionar de antichitati pentru a fi evaluate. In cele din urma au fost licitate si recunoscandu-le raritatea, Philip Athill (colectionar de arta) le-a achizitionat.