Suntem acum mai pregătiți pentru viitor? Vom trece mai ușor peste provocările viitoare? Sunt întrebări complicate, la care nu avem încă răspunsuri. Cu siguranță însă că fiecare dintre noi a învățat ceva în 2020. Iată însă ce răspund câțiva specialiști în economie, politică externă, societate, educație atunci când sunt întrebați: Ce ați învățat despre viitor în anul pandemiei?
Campania de vaccinare împotriva COVID-19 a accelerat în ultimele zile din 2020 în toată lumea, iar anul 2021 ar trebui să fie mai sigur din acest punct de vedere. Asta chiar și în condițiile în care experții Organizației Mondiale a Sănătății avertizează că totuși pandemia de acum nu este neapărat și cea mai mare cu care ne vom confrunta în perioada următoare. În plus, va trebui să învățăm să trăim cu coronavirusul printre noi, fie că vorbim despre cel prezent sau de mutațiile viitoare.
Dar dincolo de virusul în sine și de criza medicală, pandemia din 2020 ne-a creat probleme de toate felurile: de natură economică, socială, politică. De exemplu, din punct de vedere economic, virusul a lovit mult mai grav decât au estimat specialiștii. În 2006, Comisia Europeană spunea într-un raport că „deși o pandemie ar avea un efect uriaș asupra suferinței umane, cel mai probabil nu ar fi o amenințare severă pentru macroeconomia europeană”. De bună seamă, autorii raportului de atunci s-au înșelat. Țările europene au nevoie acum de 750 de miliarde de euro pentru redresarea economică.
Lockdown-ul, restricțiile de călătorie, problemele economice i-au făcut pe oameni să se simtă în 2020 mai singuri decât niciodată. În același timp, medicii, cercetătorii, inginerii au spart toate barierele dintre medicina academică și industrie, iar din colaborarea dintre ei au apărut soluțiile miraculoase, după cum remarcă David Walt, profesor la Harvard Medical School, pentru revista The National Academies.
În mod sigur, multe dintre greșelile făcute în 2020 nu se vor mai repeta în cazul provocărilor ulterioare. Altele, cu siguranță, da. Și, să nu uităm un lucru important: o pandemie nu este singura amenințare cu care se confruntă omenirea. Schimbările climatice, criza alimentară sau cea a apei potabile își așteaptă rândul.
Am întrebat câțiva specialiști din România în domenii precum economie, politică externă, societate, educație ce au învățat despre viitor în anul pandemiei? Iată ce au răspuns.
Mircea Miclea, profesor la Facultatea de Psihologie de la Universitatea Babeș-Bolyai, fost ministru al Educației: „Viitorul educației este al unui sistem hibrid”
„Din punct de vedere al educației sunt câteva lucruri clare pe care le-am învățat:
În primul rând că viitorul educației este un sistem hibrid, în care se combină învățarea față în față cu cea online. Este clar că varianta clasică a școlii nu mai corespunde minții actuale a generației digitale. Deci viitorul este al unui sistem hibrid și trebuie susținut financiar acest nou trend. De exemplu, ar trebui create lecții multimedia ale celor mai buni profesori, lecții care să fie puse online, accesibile tuturor. Fiecare copil trebuie să aibă acces la aceste lecții pentru a se asigura egalitatea de șansă.
Al doilea lucru este că pregătirea profesorilor, așa cum s-a făcut până acum, este complet insuficientă, s-a văzut acest lucru. Ca atare, pregătirea prin masterat didactic devine o necesitate, nu o opțiune. Este imposibil să pregătești generații prin sistemul hibrit fără pregătirea profesorilor prin masteratul didactic. Ministerul Educației trebuie să implementeze acest lucru începând cu anul universitar următor.
Pe termen scurt, cred că trebui un buget pentru învățarea remedială, pentru a-i ajuta pe elevi să recupereze pierderile din acest an. Marea Britanie a investit 1,5 miliarde lire sterline pentru a-i ajuta pe copii să recupereze, prin meditații, materia pierdută în acest an. Acest lucru este obligatoriu și la noi.
Dincolo de educație, cred că în viitor ne vom confrunta cu alegeri majore între siguranță și libertate. Dacă vom fi obsedați de siguranță ne vom reduce substanțial libertățile, iar din acest motiv va trebui să fim atenți la cum ne gestionăm siguranța pentru a nu ne afecta libertatea. Trebuie să reflectăm cu toții la această dilemă.”
Radu Burnete, directorul executiv al Federației patronale Concordia: „O criză a apei potabile, un război cibernetic sau un dezechilibru climatic major”
Criză apă potabilă, Etiopia. Fotografie de Caro / Sipa Press/ Profimedia
„Am învățat că trebuie să scoatem nasul din prezent și să avem în vedere acele evenimente cu impact major despre care știm că sunt probabile în viitorul imediat. Pe lista mea au intrat următoarele: o criză a apei potabile, un război cibernetic sau un dezechilibru climatic major. Sunt oameni care vorbesc despre lucrurile acestea de foarte multă vreme, cum erau și cei care ne spuneau că o pandemie este doar o chestiune de timp. Trebuie să fim mai atenți la ei.
Putem lua măsuri pentru a scădea probabilitatea unor astfel de evenimente și, la fel de important, putem reflecta de pe acum la ce e de făcut în cazul în care ele chiar au loc. Cu 20% din efort putem preîntâmpina 80% din efecte.
S-a vorbit foarte mult despre ce a făcut și nu a făcut statul. S-a vorbit mult prea puțin despre ce a făcut capitalismul ale cărui probleme nu dispar, dar ale cărui virtuți au fost evidente. Uitați-vă cât de repede am trecut de la o criză a măștilor la a le găsi pe toate gardurile. Literalmente din păcate.
Acțiunea necoordonată a sute de mii de firme la nivel global, răspunzând la nevoile momentului, a crescut fantastic volumul de echipamente medicale, a ținut aprovizionată cu mâncare populația și a furnizat infrastructura online fără de care această pandemie ar fi avut consecințe economice incalculabile.
Vaccinul este și el produsul unei simbioze care a produs adesea rezultate spectaculoase în lumea occidentală: statul dă tonul și uneori banii și companiile private concurează să găsească răspunsul. Să avem oameni vaccinați la mai puțin de un an după debutul pandemiei în Europa este ceva senzațional. Nu cred că acest mod de a organiza producția și consumul va fi înlocuit prea curând.”
Mihai Sebe, coordonator Serviciul Studii Europene din cadrul Institutului European din România: „Singurul lucru de care trebuie să ne temem este însăși teama”
Vaccinul anti-covid. Fotografie de Robin Utrecht/ Profimedia
„Anul pandemiei COVID-19, acest inopinat annus horribillis ce nu dă semne că se va încheia prea curând, a fost un an al contrastelor, a ceea ce, de-o manieră dickensiană, poate fi numită cea mai bună dintre vremi, cea mai năpăstuită dintre vremi – așadar o provocare extraordinară ale cărei lecții învățate ar trebui să le fructificăm din plin.
„Lecțiile învățate” ne-au arătat că viitorul seamănă foarte mult cu trecutul atunci când ne raportăm la ce anume a funcționat și ce anume trebuie îmbunătățit. Am (re)învățat valoarea unității și a solidarității europene. Eforturile comune, și nu o competiție naționalistă sterilă, sunt cea mai bună soluție la problemele generate de pandemie.
Coordonarea la nivelul Uniunii este o altă lecție învățată. Măsurile luate de comun acord și implementate unitar pot fi mai eficiente decât soluțiile naționale, punctuale și limitate sistemic. Am asistat la începutul pandemiei la o serie de dificultăți în cadrul cooperării la nivel european, de la decizii de închidere unilaterală a granițelor până la concentrarea pe gestiunea de criză la un nivel strict național.
Dacă reacția la începutul crizei a fost una preponderent națională, strategiile de ieșire din criză trebuie să fie coordonate la nivel european, concertate și complementare. Valorile europene rămân, de asemenea, un element-cheie în procesul de luare a deciziilor. Orice decizii luate pe baza unor valori europene comune (demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept, drepturile omului) nu pot duce decât la rezultate unanim acceptate și la evitarea controverselor și a fricțiunilor.
Am văzut totodată cum dezinformarea a cunoscut o dezvoltare intensă, pandemia fiind însoțită de infodemie, de o abundență de știri mai mult sau mai puțin exacte și utile publicului larg. O comunicare asumată, corectă și bilaterală, între parteneri cu drepturi egale constituind, la rândul său, o lecție a viitorului învățată în prezent.
Merită în același timp menționată importanța impactului global al Uniunii. Uniunea Europeană nu poate și nu trebuie să fie concentrată doar către interior, iar politica externă europeană trebuie să fie redefinită și recalibrată. Prin forța sa normativă, bazată pe valori elementare, Uniunea poate aduce un echilibru pe scena globală. Solidaritatea externă este importantă și trebuie înțeleasă ca un imperativ moral și, în același timp, geopolitic de a ajuta statele terțe în a depăși cu bine criza sanitară evitând totodată naționalismul medical (așa-numitul „coronaționalism”).
Într-un epilog cu deznodământ incert al anului 2020, corolarul acestor lecții ar putea fi, păstrând proporțiile, ecoul unei remarci mai vechi a fostului președinte american Franklin Delano Roosevelt, ce subliniază importanța încrederii și a nevoii de a ne depăși propriile temeri și limitări: singurul lucru de care trebuie să ne temem este însăși teama.”
Antonia Colibașanu, analist geopolitic la Geopolitical Futures și lector universitar doctor la SNSPA: „Deși statul național rămâne în continuare subiectul geopolitic cel mai relevant, indivizii care-l compun îi modifică prioritățile”
„Înainte de 2020 știam cât de importante sunt granițele (fizice, culturale, etc.). Știam, de asemenea, că imperativul oricărui stat este asigurarea securității naționale, a populației „mărginită” de granițe. În 2020 am aflat cât de individuale pot fi noțiunile pe care le folosim în analiza geopolitică.
Deși statul național rămâne în continuare subiectul geopolitic cel mai relevant, indivizii care-l compun, prin umanitatea lor, îi modifică prioritățile mult mai accelerat acum decât altă dată, fără să-i schimbe imperativul. Astfel, polarizarea socială, datorată problemelor socio-economice accentuate de pandemie a căpătat noi valențe, care ne vor urmări în anii ce urmează.
Accesul la tehnologie, la progres, e legat de geografia locului – de mediul în care indivizii trăiesc și se formează, de setul de valori și credințele acestora. Modul în care aceștia își practică religia, cultura, în funcție de ceea ce consideră prioritar, va fi definitoriu pentru societatea post-pandemică.
Accesul la internet, importanța energiei „mai verzi”, sunt...probleme elitiste pentru o parte importantă a populației globale, care se confruntă cu probleme existențiale, în care resursele strategice se referă la alimentație și alte aspecte legate de nevoile primare ale umanității.
Știam de existența diferențelor între clase, între mediul urban și cel rural, între sisteme de organizare socio-politică diferită dinainte de pandemie. Anul 2020 a accelerat viteza cu care acestea ajung în prim plan, având potențialul să schimbe, în lanț, reacția jucătorilor politici, la nivel național și internațional.”
Claudiu Degeratu, analist de politică externă și apărare: „Tranziția digitală trebuie tratată primordial ca o problemă de securitatea umană la nivel global.”
Președintele Chinei, Xi Jinping. FOTO de Xinhua News/ Profimedia
„Câteva lucruri pe care le-am învățat despre viitor în 2020:
Viitorul va fi o versiune mai periculoasă a ceea ce s-a anticipat. Criza sistemului internațional liberal, viziuni geopolitice maturizate și conflictuale ale SUA și Chinei și schimbarea balanței de putere sunt doar câteva exemple.
Gestionarea la nivel internațional a viitoarelor crize ar trebui făcută nu doar după probabilitatea lor, ci și după magnitudinea impactului. U.E. și O.N.U. au strategii reactive dedicate crizelor complexe care afectează simultan și persistent planuri diferite (social, climă, economic, medical). Până acum probabilitatea (un criteriu important pentru armonizarea intereselor naționale) era factorul determinant, după această criză pandemică dimensiunea impactului are șansa de a deveni prioritară.
Disparitățile medicale au evoluat de la statutul de vulnerabilități regionale la cel de riscuri globale. Nu mai putem vorbi doar de zone consacrate ca defavorizate (Africa, Asia) ci de un impact global persistent.
Tranziția digitală trebuie tratată primordial ca o problemă de securitatea umană la nivel global. O serie de servicii esențiale pentru populație depind în foarte mare măsură de maturitatea (diversificare, securitate și compatibilitate) infrastructurii și a normelor internaționale în domeniul digital (rolul statelor și organizațiilor internaționale fiind crucial) și de nivelul competențelor digitale ale cetățenilor (vezi rolul lor în educație, muncă și participare publică).
Europa va avea de luptat cu ambiguitățile suveranismului european. Pandemia a reușit să ne arate granița fluidă între liberalism și iliberalism, între discursul suveranist și populist și lipsa de narativ la nivel european. Europa va mai avea de luptat nu doar cu regimuri iliberale europene dar și cu propria ambiguitate care riscă să fie percepută ca un suveranism european opus culturii strategice transatlantice.”
Gelu Duminică, sociolog: „În situații de criză, marile caractere ies la suprafață”
„Ca țară nu cred că am învățat foarte multe din anul pandemiei. Cei care erau solidari înainte au devenit și mai solidari în 2020, cei care erau conștienți au devenit mai conștienți, cei care credeau în avioane înainte de pandemie cred în avioane și acum. Societatea românească a rămas la fel de polarizată cum era înainte.
Nu am învățat prea multe pentru că nici nu am fost ajutați să învățăm. Leadershipul țării a fost la fel de împărțit ca până acum, mă refer la cel politic, civic, religios. Nu s-au așezat la aceeași masă pentru a lua decizii comune. Politicul a fost la fel, ne-a amenințat că dacă nu stăm în casă ne vom număra morții, leadershipul civic a fost fragmentat, iar cel religios a avut propria agendă, ca întotdeauna.
Ce am învățat eu personal? Eu am învățat să mă bucur de lucruri pe care nu le valorizam în aceeași măsură înainte de pandemie: de a mă întâlni cu prietenii, de a-mi vedea familia, de a-i strânge în brațe fără frica de a le da vreo boală. Sunt chestiuni simple, cum ar fi, de pildă, să conștientizezi că ce frumos ar fi să te trezești dimineața și să ai alte griji decât, Doamne ferește, să nu cumva să te îmbolnăvești. Plus conștientizarea faptului că nu suntem nemuritori. Și am mai învățat că în situații de criză marile caractere ies la suprafață și, de asemenea, vor fi tot timpul oameni care se vor hrăni din aceste crize fără să se gândească deloc la consecințe.”
Acest articol face parte din proiectul Lumea în schimbare, o inițiativă HotNews.ro, susținută de Fundația Konrad Adenauer. Opiniile prezentate în materialele proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția partenerului nostru.
1
6
