​#izolatidarimpreuna

Dr. Vlad Stroescu: Marele pericol al pandemiei e alienarea oamenilor și națiunilor. Să facem efortul de a ne pune mereu în locul celuilalt, al partenerului, copilului, medicului speriat, muncitorului din Italia, romilor din Țăndărei

de R.F.     HotNews.ro
Vineri, 10 aprilie 2020, 11:05 Izolați, dar împreună


dr. Vlad Stroescu
Foto: Hotnews
"Tot ceea ce era normal, sănătos și moral înainte pare patologic, dăunător și imoral acum. Acum pare în regulă să fii copleșit de panică, doar așa #staiacasă, nu? Coșmarurile ne sunt validate. Socializarea e interzisă. Lenea e bună, salvezi omenirea stând pe canapea și privind seriale. Tehnologia, până ieri malefică cauzatoare de demență, e acum minunată. Ce se întâmplă acum e inedit în istoria omenirii, spune Vlad Stroescu, psihiatru MindCare. În același timp, nu are foarte mult rost să ne luăm la trântă cu propriile trăiri, să încercăm să le controlăm „prin propria voință”. Să faci asta e război civil în propria ta minte.


Pe scurt:


  • Izolarea sociala produce schimbare. Exista pericolul de a deveni mai „răi”, adică mai egoiști, mai speriați, mai furioși, mai obosiți, dar si prilejul de a crește cum n-am făcut-o o viață întreagă.
  • Fața nevăzută a izolării sociale:
1. Povești despre familii izolate în care tensiunea, groaza și violența cresc ca bacterii pe medii de cultură.

2. Deformare a realității: Oricine e judecător, poți să spui lucruri incredibil de rele și de urâte, și se va găsi un cor întreg să te aplaude, pentru că lucrurile rele sunt izvorâte din teamă și teama e foarte contagioasă. Lentilele deformate prin care suntem obligați să privim nu trebuie să ne păcălească. Valorile omenirii nu s-au schimbat peste noapte.

  • Tendința de a găsi vinovați: Marele pericol al pandemiei de Covid-19 e, în fond, alienarea. A oamenilor și a națiunilor. Atribuind vinovății și sentințe, ne alienăm pe noi înșine, nu doar pe cei pe care îi condamnăm.
  • Posibile soluții: Nu există țapi ispășitori acum, cum nu a existat nici pentru uragane sau cutremure. În schimb, merită să facem efortul de imaginație de a ne pune mereu în locul celuilalt.
  • Cum să facem față trăirilor noastre contradictorii: Nu are foarte mult rost să ne luăm la trântă cu propriile trăiri. Să încercăm să le controlăm „prin propria voință”. Să faci asta e război civil în propria ta minte.


A trecut mai mult de o lună de la primul caz, atunci am vorbit despre anxietate și coronavirus, despre anxietate ca o reacție firească. Atunci ai spus ca "putem să ne încuiem în casă, înconjurați de conserve, cu gândurile noastre negre sau putem să le punem la treabă și ca să facem bine în jur".

Acum, tot suntem anxioși, dar în plus suntem și mai izolați social și starea de urgența se prelungește cu încă o lună. Stăm înconjurați de conserve în case cu gândurile noastre negre sau încercăm să facem bine?


Orice mare schimbare din viețile noastre e un pericol, dar și un prilej.



Pericolul de a deveni mai „răi”, adică mai egoiști, mai speriați, mai furioși, mai obosiți. Dar egoismul nu ne va proteja: pentru că nu suntem niște psihopați, tot vom avea empatie, tot vom avea emoții negative generate de suferința altora, dar ele se întorc asupra noastră. Ne otrăvim cu emoții negative pe care ne facem că nu le simțim.

Dar schimbarea e și un prilej: dacă ascultăm cu atenție ce încearcă să ne spună propriile noastre instincte, putem crește cum n-am făcut-o într-o viață întreagă.

Viața oricărui om obișnuit are câteva astfel de momente de pericol și prilej, și în vreme de pace: de exemplu, apariția unui copil. Pentru medici, alegerea profesională și tot procesul prin care trece un adolescent idealist ca să ajungă doctor, presupune multe asemenea momente și de asta atât de mulți medici fac burn-out și atât de mulți medici ajung oameni extraordinari. De astea medicii sunt personaje atât de controversate, mai ales în societatea noastră, care, în ansamblul ei, a tot trecut prin mult mai multe transformări într-o viață de om decât Franța sau Italia sau SUA. Ar fi trebuit să fim deja obișnuiți cu lanțul transformărilor.

Și poate chiar suntem. Vedem în jur manifestându-se atât pericolele, cât și beneficiile schimbării. Vedem desfășurări de solidaritate fără precedent. Și nu mă refer doar la donații și acțiuni umanitare. Mă refer la faptul că vorbesc cu părinții mei zilnic, deși sunt departe, cum nu făceam înainte. Trebuie să începem de aici, de la oamenii cu care suntem aproape un trup, înainte să devenim binefăcători ai omenirii.

Pentru că există și reversul. Sunt psihiatru, continui să lucrez și, deși am mai puțini pacienți într-o zi, nu înseamnă că suferința s-a diminuat. Stau foarte mult la telefon și aflu povești despre familii izolate în care tensiunea, groaza și violența cresc ca bacterii pe medii de cultură. Anticipez că, atunci când pandemia se va termina, va fi de abia începutul.

Vom avea enorm de lucru la descâlcirea milioanelor de povești care se înnoadă acum în intimitatea apartamentelor de bloc.


Cum ne-a schimbat izolarea socială? Am observat tendința de a ridica ziduri imaginare și stigmatizare: diaspora e de vină, medicii sunt de vină, romii sunt de vină. Ne-am pierdut răbdarea cu copii, cu partenerul de viață. Suntem într-o stare de incertitudine si alerta pentru că nu știm cât va dura. Cred că e simplist să spui în bine sau în rău și atât. Ce nuanțe vezi tu?

Se petrece o stranie iluzie optică și nu trebuie să ne lăsăm amăgiți de ea. Dintr-o dată, lumea pare inversată, în oglindă. Tot ceea ce era normal, sănătos și moral înainte pare patologic, dăunător și imoral acum. Acum pare în regulă să fii copleșit de panică, doar așa #staiacasă, nu? Coșmarurile ne sunt validate. Socializarea e interzisă. Lenea e bună, salvezi omenirea stând pe canapea și privind seriale. Tehnologia, până ieri malefică cauzatoare de demență, e acum minunată.

Oricine e judecător, poți să spui lucruri incredibil de rele și de urâte, și se va găsi un cor întreg să te aplaude, pentru că lucrurile rele sunt izvorâte din teamă și teama e foarte contagioasă. Ne întrebam înainte cum de o națiune întreagă poate fi fascinată de un dictator, cum de un popor poate îndura decenii de nedreptate și opresiune fără să crâcnească: iată cum, prin această deformare a realității. Dar lentilele deformate prin care suntem obligați să privim nu trebuie să ne păcălească.

Valorile omenirii nu s-au schimbat peste noapte. Anxietatea e un instinct, el nu e bun sau rău, dar îl putem folosi spre bine sau spre rău. La fel și tehnologia. Sunt doar unelte.



Dar oamenii nu sunt unelte, nu sunt mijloace. Ar trebui să ne străduim ca, în orice moment, să nu vedem oamenii ca pe niște mijloace, ci ca pe niște scopuri. Când te înfurii pe partenerul de viață sau pe copil pentru că ești tu însuți speriat, îl folosești pe cel de lângă tine pentru a-ți ventila emoțiile rele. E unealta ta, sacul tău de box.

Nu există țapi ispășitori acum, cum nu a existat nici pentru uragane sau cutremure. În schimb, merită să facem efortul de imaginație de a ne pune mereu în locul celuilalt, al partenerului de viață, al copilului, al medicului speriat, al polițistului hipervigilent, al muncitorului din Italia care încearcă să ajungă acasă, al romilor din Țăndărei, chiar și în locul politicianului de la televizor. E o ocazie să ne dezvoltăm mușchii nefolosiți ai imaginației, care e cea mai minunată unealtă dintre toate, și prea mult a fost ignorată sau aruncată în domeniul rarefiat și inutil al hobby-urilor sau abstractului.

Cum putem să ne înțelegem aceste trăiri și sentimentele contradictorii pe care le avem?

Aș vrea să îmi mărturisesc aici propria mea neștiință. Ce se întâmplă acum e inedit în istoria omenirii, chiar dacă vedem multe reflexii ale unor crize anterioare. Nici specialiștii sănătății mintale nu au un manual pentru cum să reacționăm și să intervenim.

Vom ieși mai înțelepți și mai bine pregătiți din asta. Dar câteva lucruri pot să spun. De exemplu, că nu are foarte mult rost să ne luăm la trântă cu propriile trăiri. Să încercăm să le controlăm „prin propria voință”. Să faci asta e război civil în propria ta minte.

Mai pot să spun ceva ce am învățat de la mersul pe bicicletă - poți găsi în ciclism o metaforă pentru aproape orice în viață, e cel mai simbolic sport! Atunci când am de urcat un deal pe bicicletă, cel mai rău lucru pe care îl pot face e să mă tot uit la vârf, să îmi imaginez cât mai am de mers, să tânjesc după coborârea de pe partea cealaltă. Treaba asta mă demoralizează și mă sabotează. În schimb, mă concentrez pe găsirea unui nou ritm, a unei noi armonii și muzici interioare. Mă concentrez pe clipa prezentă. Va veni și valea, și coborârea, știu, dar mă voi bucura de ea atunci. E bine să facem planuri pentru după pandemie, dar păstrând lecția incertitudinii pe care acum o trăiesc.

Cum putem să îi înțelegem pe ceilalți?

Una dintre poeziile mele preferate, de Lorca, se cheamă „Stup” și are doar opt versuri. Căutați-o. Zice în ea că oamenii trăiesc în chilii de sticlă, în stupi de văzduh, ne vedem unii pe alții, dar niște ziduri aproape de netrecut ne separă. Spun aproape, pentru că aflăm din ultimul vers că există o poartă, și ea e Luna. Evident, nu propun să ne întâlnim pe Lună, dar Luna e simbolul depărtat al viselor și aspirațiilor și tânjirilor omenirii din totdeauna.

Cred că ne putem întâlni și înțelege acolo, în teritoriul comun al speranței și al frumosului. Dar nu e deloc ușor... Frumosul e o datorie, nu un hobby sau un moft.



Ne gândim la ceilalți mai mult sau mai puțin? Primează instinctul nostru de conservare? Putem să oprim tendința de a găsi vinovați chiar și acolo unde nu sunt, de a învinovăți bolnavii, bătrânii, medicii, romii sau alte categorii sociale? Pentru că de la frică la ura se pare că oamenii ajung destul de ușor.

Instinctul de conservare va prima întotdeauna. Frica și furia vin la pachet, sunt un set inseparabil de unelte de supraviețuire. Ura e însă altceva, e o proastă folosință a acestor unelte. O greșită intelectualizare a lor.



Creierul nostru caută patternuri și explicații peste tot și mereu, chiar și când visăm. Chiar și în psihoză. Să dai vina pe alții atunci când e evident că nu e vina nimănui e un fel de delir social. În psihoză, ideile delirante sunt modul creierului de a încerca să facă un sens, o poveste, din niște trăiri profund patologice. Dar delirul te izolează de realitate, te alienează. Atribuind vinovății și sentințe, ne alienăm pe noi înșine, nu doar pe cei pe care îi condamnăm. Marele pericol al pandemiei de Covid-19 e, în fond, alienarea. A oamenilor și a națiunilor. Sper că în fiecare celulă de criză e și câte un mic expert, un mic secretăraș de Stat care se îngrijorează și de asta.

-----

Acest articol este parte a demersului MedLife – Izolați, dar împreună. Susținut de medici și specialiști, demersul este menit să informeze corect și să ofere suport medical și emoțional celor care au nevoie. #izolatidarimpreuna vorbește despre solidaritate și despre cum putem acționa responsabil în tot acest timp: prin izolare, prin informare corectă și prin dedicare, cu empatie și căldură, putem depăși acest impas.

Împreună facem ca adaptarea la aceste noi condiții să fie mai ușoară. Să scăpăm de incertitudini, să fim responsabili și rezilienți în fața provocării cu care ne confruntăm. Învățăm să fim uniți, prezenți unii pentru ceilalți, chiar dacă o facem de la distanță, să ne protejăm pe noi, dar și pe cei care au cea mai mare nevoie. Pentru că în noi stă puterea de a schimba traiectoria acestei perioade și pentru că fiecare dintre noi poate face diferența. Dacă crezi că acest articol poate să fie și altora de ajutor, te rugăm să îl dai mai departe.



Citeste mai multe despre   





Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















27960 vizualizari

  • +9 (25 voturi)    
    ce ar fi (Vineri, 10 aprilie 2020, 11:56)

    snowflake [utilizator]

    daca ne-am pune efectiv in locul lui iohanis, orban, cilacu & freinds?
    Parlamentarii isi iau in aceste zile indemnizatiile bine mersi si nici vorba de somaj tehnic la ei cand de fat nu fac nimic tot timpul.
    Deci in loc sa ne punem in locul romilor din tandarei, al perintilor sau al nu stiu carui alt anonim ce ar fi sa ne punem efectiv in locul politicienilor?
  • +9 (25 voturi)    
    Sa facem mereu efortul de a ne pune mereu... (Vineri, 10 aprilie 2020, 12:09)

    Fuscus [utilizator]

    Draga autorule!
    Pare frumos ce spui. E utopic din pacate si asimetric moral. Degeaba ma pun eu in papucii celuilalt daca nu o face si el. Asta se numeste empatie. Si el nu are asa ceva! Ce sa fac!? Sa i-o educ eu? Stii cam cat poate dura chestia asta? S-ar putea ca eu, antrenorul empatiei, sa nu mai apuca sa ma bucur de empatia cultivata in celalalt pentru ca s-ar putea sa mi-o curme brusc! Din acest motiv omul( si nu numai) a fost inzestrat cu doua mecanisme defensive de baza: lupta sau fugi(sau invers).
    • -5 (21 voturi)    
      Empatia... (Vineri, 10 aprilie 2020, 14:18)

      contributor.bis [utilizator] i-a raspuns lui Fuscus

      Dacă facem ceva cu gândul permanent al unui beneficiu, înseamnă că încă sunteţi încorsetat în acel egoism primar, instinctiv, al temerii de extincţie. Adică al "normalului" general constatat în relaţiile umane.
      Subiectul este foarte interesant. Mai mult, chiar : vital! Epidemia ni-l aduce cu cruzime în faţa tribunalului personal. Din pacate, nu cred că vom învăţa mare lucru.
      Aţi parcurs prea puţin din acest drum extrem de greu al reântâlnirii cu Sinele. Dar aveţi potenţial. Semnificaţia Empatiei nu este înţeleasă de mulţi. Din lipsă de educaţie. Din lipsă de reflecţie aprofundată. Din lipsă de altruism (cealaltă componentă obligatorie a binomului linistii sufleteşti).
      Dvs. v-ati pus întrebarea si aţi avut un raspuns. NU cel mai fericit, dupa mine, dar măcar aveţi un dubiu.
      Pe drumul împlinirii de sine, Empatia este o armă indispensabilă. O ai sau ţi-o fabrici.
      Odată avută, cum bine spuneaţi, luptăm sau fugim. Ambele variante presupun însă Suferiţă.
      În acest univers al metaforei, lupta este acţiunea ultimă a resurecţie personale (că tot suntem în preajma Paştelui). Câştigăm sau murim (sufleteşte).
      Şi iata că am ajuns la punctul incandescent al problemei : Atunci când vom înţelege că Empatia nu este o monedă de schimb (nu dai ca să ai ai, sau, mai bine zis, dai "decât" dacă Celălat dă si el) atunci va însemna că am făcut un…(foarte mic) pas către elucidarea Enigmei.
      Plini de optimism (?) vom mai avea restul vieţii să NE înţelegem.
      Empatia NU presupune efort. O poţi, eventual, îmbunatăţi, dar, în general, o ai sau n-o ai.
      Important este CE FACI CU EA şi doar aici intervine Utopia de care vorbeaţi : să credem că toti suntem la fel. Şi să credem că putem transforma lumea exterioară.
      În faţa Absolutului suntem singuri, DAR DEPINDEM de Ceilalţi.
      FIECARE va "profita" (în toate sensurile acestui cuvânt) cum va stii (?) de şansa ce i se accordă pentru a înţelege ceva din haosul mental ce ne însoţeşte toată viaţa.
      Curaj ! Sper să vă descoperiţi misterul.
      • +8 (20 voturi)    
        empatia... (Vineri, 10 aprilie 2020, 14:47)

        Fuscus [utilizator] i-a raspuns lui contributor.bis

        imi pare rau ca ati inteles gresit. nu folosesc empatiaca moneda de schimb. o am sau o dobandesc(daca vreau , daca stiu, daca pot...). problema era alta: aceasta empatie poate sa nu aiba valoare in orice context. nu stiu daca va este cunoscuta asertiunea: orice comportament are valoare intr-un anumit context! pentru aceasta afirmatie am un exemplu: cineva e soldat, pe front in linia intai. ii apare in fata un om imbracat in uniforma inamicului care indreapta arma spre el. poate incerca sa-si exerseze empatia si sa se gandeasca ca si omul ala are familie, parinti, poate copii, ca are greutati si multe altele ii pot trece prin cap. drept pentru care se hotaraste sa il crute pe cel din fata lui cautand o alta rezolvarea. e foarte probabil sa nu mai apuce sa gaseasca alta rezolvare...in rest, succes in discursurile motivationale!
        • +3 (11 voturi)    
          Iluzia întelegerii (Sâmbătă, 11 aprilie 2020, 16:05)

          contributor.bis [utilizator] i-a raspuns lui Fuscus

          Chiar dacă aţi preferat un exemplu extrem pentru a justifica o retorică a îndoielii, există numeroase exemple care ar putea să (vă) contrazică. Dacă eşti empatic nu te duci la război ci înfrunţi, stoic (dacă eşti convins de dreptatea ta), consecinţele.
          Casius Clay (alias Mohamed Ali) a refuzat să ucidă într-un război nedrept ; a făcut închisoare, dar nu s-a des de idealurile sale. E drept ca era o persoană publică importantă şi a scapat usor.
          Dar există şi oameni "obişnuiţi" care au facut cam acelasi lucru, adică nu au vrut să poarte armă pe front, dar s-au dus totuşi să-şu facă datoria faţă de patrie. Un exemplu ar fi un infirmier (numit generic "medecin" în armata americană) care a salvat 70 şi ceva de camarazi într-o noapte, ba chiar şi câţiva inamici grav răniţi. S-a făcut şi un film, mi se pare. Nu că filmele ar reprezenta sursele cele mai indicate pentru educaţia morală, dar, în acest caz, faptele sunt autentice şi nu prezumtive cum aţi vrea să mi le prezentaţi în contraargumentele dvs.
          Empatia este o noţiune greu de asimilat, dacă m-aş lua după comentariile de pe aici, dar ea, pentru cei interesaţi, trebuie înţeleasă şi experimentată ÎNAINTE de a pleca la războiul dvs. şi, în funcţie de "aserţiunea" de care-mi pomeneaţi, se va putea lua o decizie personală în deplină cunoştinţă de cauză.
          Un răspuns dat după 24 de ore si în această lume grăbită si debusolată, este un fel de himeră egotică.
          V-am părut, în cel mai bun caz, un demagog. Aşa se întâmplă când "noutatea" unei păreri se izbeşte, brutal, de platoşa cu care ne apărăm "principiile" ce ne justifică acţiunile în viaţa reală.
          Nu-mi fac iluzii. Aceste mesaje destinate uitării sau indiferenţei gregarului, (întotdeauna mai activ decât morala ce-ar trebui să stea la baza relaţiilor noastre sociale).
          Pentru că, repet, avem nevoie de Ceilalţi, indiferent că-i iubim sau nu. Fără experimentare directă aceste cuvinte sunt sterpe de înţelegere. Dovadă "ievaluările" celor ce nu au înteles nimic.
          • -3 (11 voturi)    
            Ai dreptate... (Sâmbătă, 11 aprilie 2020, 19:10)

            Fuscus [utilizator] i-a raspuns lui contributor.bis

            Esti multumit!? Vad ca iti place stilul epic. Pleci de la un subiect propus de ceilalti si te intorci tot la al tau. Asta arat o incremenire in proiect si nu e nicidecum un semn de empatie si intelepciune. Nu-i nimic.Ai toata dreptatea din lume. Ia-o si fa ce vrei cu ea!
      • 0 (2 voturi)    
        Comentariu sters de utilizator (Sâmbătă, 11 aprilie 2020, 22:15)

        [anonim] i-a raspuns lui contributor.bis

    • -4 (12 voturi)    
      De ce să facem simplu dacă se poate complicat (Vineri, 10 aprilie 2020, 15:39)

      neant [utilizator] i-a raspuns lui Fuscus

      @fuscus, @ contributor.bis - îndemnurile de mai sus nu vor avea niciun rezultat cu adevărat benefic. ”Cine sunt eu?”, întrebarea, seriozitatea, sinceritatea vor naște fervoarea unei căutări și aflarea răspunsului. Veți fi ajutat. Odată pornit, cu adevărat, pe drumul căutării de sine veți afla sau veți știi mereu ce aveți de făcut.
      • -2 (6 voturi)    
        Profund (Vineri, 10 aprilie 2020, 16:43)

        Fuscus [utilizator] i-a raspuns lui neant

        ...
    • +3 (3 voturi)    
      cel mai mare rau in ziua de azi e.. (Duminică, 12 aprilie 2020, 21:29)

      aero [utilizator] i-a raspuns lui Fuscus

      lasitatea si ipocrizia zilnica de care dam dovada. Corectitudinea politica..Nu trebuie sa discriminam pe nimeni dar, de ce ne este rusine / si necorect politic/ sa le spunem tiganilor ….tigani? Cum le spun toti cei din lumea asta, cum le-am zis si noi sute de ani! Acum toata lumea are voie, mai putin noi, astia din Romania!
      Ce, daca e tigan, nu mai are valoare ca om? Sau, e corect ca maghiar, cetatean roman, sa invete limba engleza din casa a 2-a si romana din clasa a 3-a, si sa te plangi ca esti discrimiat? (poate pozitiv!).
      Coronavirusul, actiunile si masurile noastre contra unei epidemii, reprezinta doar "coroana" peste prostia si ipocrizia noastra de zi cu zi!
  • +8 (26 voturi)    
    asociere (Vineri, 10 aprilie 2020, 13:38)

    nimrod [utilizator]

    Eu in locul romilor din Tandarei, a italienilor si spaniolilor si etc. nu ma pun. Abordarea asta imi insulta IQ-ul.
    • -4 (16 voturi)    
      Și te vei întreba ce te-a lovit deodată (Vineri, 10 aprilie 2020, 20:24)

      bilbofil [utilizator] i-a raspuns lui nimrod

      Dacă nu încerci să înțelegi ce se întîmplă în jurul tău, trăiești și degeaba și foarte puțin.

      Pe de altă parte, este mult mai ușor cînd măcar o parte din cei de la Țăndărei, a italienilor sau a spaniolilor fac singuri ceea ce pretinzi de la ei, pentru că în sfîrșit pricep că aveți un interes comun. Mult mai ușor decît să te bazezi doar pe închiderea granițelor sau pe jandarmi care bat tot ce mișcă (chiar dacă aceste măsuri rămîn și ele utile, pentru ceilalți). Problemele nu dispar și nu devin mai simple doar pentru că considerăm că ne insultă inteligența. Dimpotrivă.

      În schimb, empatia creează (și trebuie să servească) posibilitatea de a identifica interese și valori comune, în jurul cărora să îl poți atrage și pe celălalt și necesită un IQ ridicat. Nu consider că un IQ mai mare ar fi motiv de insultă.
      • 0 (14 voturi)    
        iluminare (Sâmbătă, 11 aprilie 2020, 0:10)

        nimrod [utilizator] i-a raspuns lui bilbofil

        Mare adevar spuneti, am trait si traiesc degeaba. Promit, deci, ca daca nu ma omoara Coronavirusul in saptamanile urmatoare imi amputez IQ-ul si ma mut la Tandarei.
  • +1 (15 voturi)    
    si viveversa (Vineri, 10 aprilie 2020, 13:57)

    clencix [utilizator]

    Dacă romii s-ar pune în locul românilor, în primul rând nu și-ar mai zice romi. când țăran
  • +15 (31 voturi)    
    I have a dream (Vineri, 10 aprilie 2020, 13:58)

    mescaline [utilizator]

    Sute de mii de someri cu ipoteca neplatita intr-o piata si domnul psihiatru citindu-le de la balcon o poezioara despre cum traiesc ei in chilii de sticla. .
  • +21 (25 voturi)    
    Comentariu sters de utilizator (Vineri, 10 aprilie 2020, 18:14)

    [anonim]

  • +6 (20 voturi)    
    CARANTINAT (Vineri, 10 aprilie 2020, 20:34)

    CHURCHILL [utilizator]

    Stiti ce nu inteleg ???
    Cat a pierdut economia noastra cu pandemia asta si cat va mai pierde ???
    Oare cat ne ar fi costat ca la fiecare punct de acces in tara sa avem zona de carantina pentru orice om care intra ? - luate cateva hectare si intinse corturi militare cu toate utilitatile ? un minilagar. Se anunta ca cine vine in tara indiferent de natie sau functie intra direct in carantina 14 zile si asa ar fi scazut si numarul celor care veneau. Astfel, credeti ca mai aveam atatea decrete ?
    S-au sa consideram (ironic vorbind) ca este mai bine asa, pentru ca astfel se da pe fata colapsul sistemului medical ? macar de s-ar schimba ceva pe viitor.
    Cred ca vor trebui sa apara si ceva demisii, sau....???
    • +3 (15 voturi)    
      cît ne-ar fi costat (Sâmbătă, 11 aprilie 2020, 12:14)

      di livio [utilizator] i-a raspuns lui CHURCHILL

      să avem sistem de sănătate ca-n Germania?...tot văd p-aici că dacă ajungem ca Italia...da de ce să nu fim ca Germania...în Germania nu-s ordonațele lu peștele militarizat cu amenzile contabilizate de milițieni...NICI OAMENI BĂTUȚI PE STRĂZI DE MILIȚIENI, Velaaa, Despescu...Angi Merkel știe că are sistem de sănătate solid, necăpușat de firme de partid și securiste...România, Venezuela, Filipine, cu ăștia ne putem compara
      • -4 (6 voturi)    
        hehe (Duminică, 12 aprilie 2020, 15:11)

        jeanvaljeanro [utilizator] i-a raspuns lui di livio

        nemtii manipuleaza statisticile mai ceva ca romulanii nostri legile :))
        • +1 (1 vot)    
          Asa e (Luni, 13 aprilie 2020, 15:10)

          Heruvim [utilizator] i-a raspuns lui jeanvaljeanro

          Nu testeaza decedatii. Daca a murit de coronavirus si nu a fost testat in viata - aleluia. Nu prinde lista de decedati. "Corectitudine" Germana.
  • +12 (14 voturi)    
    greu, domle (Sâmbătă, 11 aprilie 2020, 22:18)

    codyrocco [utilizator]

    am incercat azi sa ma pun in pielea tiganilor din tandarei.
    am vrut sa dau bani cu camata, dar n-am avut de unde naiba, ca na, salariu - si nici batez' de ajutor n-am, sa capat banii inapoi
    am vrut sa dau curve la produs, dar nu ma pricep sa bat femei, sa le conving
    am vrut sa ii fac pe unii de bani la buzunar, mi-a ster o baba o geanta peste bot de mi-am auzit maselele clatanind
    am vrut sa vand droguri, doar ca nu imi place sa gust din pripria marfa, sa demonstrez calitatea
    cu cutitul nu stiu sa dau nici macar in fileuri
    da' poate - stiu si eu - tre' sa ma mai antrenez.
  • -1 (1 vot)    
    Ba da - exista vinovati! (Luni, 13 aprilie 2020, 15:08)

    Heruvim [utilizator]

    "Nu există țapi ispășitori acum, cum nu a existat nici pentru uragane sau cutremure. În schimb, merită să facem efortul de imaginație de a ne pune mereu în locul celuilalt."

    Vinovat este poporul Chinez in integralitatea lui datorita obiceiurilor barbare. SARS tot de la liliecii lor a aparut.
  • 0 (0 voturi)    
    Azi (Luni, 13 aprilie 2020, 15:37)

    andrei1232000 [utilizator]

    am fost prin Otopeni, Balotesti, Tunari (mi-am facut declaratia cu acesta ruta si am respectat intervalul 11-13). Lumea destul de relaxata, cu masti, cu manusi, la distanta.
    In Germania au voie sa se plimbe in padure, parcuri, etc. La noi daca nu se pregateste relaxarea va fi revolta. Puteti iesi pe jos la magazine, puteti sa va plimbati, sa vorbiti cu vecinii, cu oameni pe strada. Si de la 1 mai terminam. In constructii se lucreaza, Daca nu aveti cum sa lucrati de acasa puteti merge la lucru la firma. Bine ca se pot vinde/cumpara masini, va reporni si Dacia si Ford.
  • 0 (0 voturi)    
    Geta izoleta (Luni, 13 aprilie 2020, 15:53)

    anapalink [utilizator]

    Dacă tot ne blăngnim pe net, măcar holaîlbţi-vă pe YouTube la show-urile Divertis din secolul trecut . Vă mai schimbă orizontul. Şi starea de spirit oricum groaznică.


Abonare la comentarii cu RSS

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by