​''Cele mai triste cazuri sunt cele in care oamenii vin cu niște leziuni tumorale pe care și le tratează naturist luni de zile și vin în faze terminale și tu știi că dacă ar fi venit atunci când au descoperit, trăiau încă 10 ani și așa mai faci ce poți și mai trăiesc câteva luni'', spune Dan Suiaga, medic specialist neurochirurgie, într-un interviu pentru HotNews.ro în care explică de ce apar tumorile cerebrale, cum se tratează și de ce este important să apelam la un medic specialist. Nu există o frunză verde magică care vindecă tumorile cerebrale.

Dan SuiagaFoto: Hotnews

Interviul pe scurt

• Cauzele tumorilor cerebrale: De cele mai multe ori nu știm. Avem tot felul de explicații. Nu sunt 100% clare
• Prevenirea tumorilor cerebrale: ''oare dacă fac câte un RMN cerebral pe an, pot să previn?'' Nu, poți să îl faci, azi nu ai nimic și peste trei luni poate să înceapă să apară.
• Cum se formeaza tumorile cerebrale? Ca orice tumora este o multiplicare aberantă a unei linii celulare.
• Simptome și semne care ar trebui să ne îngrijoreze: tulburări de limbaj, tulburări de atenție, pot să fie pareze mână, picior, față, tulburări de vedere, de auz.
• Exista tumori cerebrale care nu pot fi indepartate chirurgical. Acestea sunt de obicei tumori extrem de profunde în zone foarte funcționale, cum sunt de exemplu unele glioame sau glioblastoame la nivelul trunchiului cerebral.
• De ce ajung oamenii la tratamente care nu ii ajuta si care sunt nefundamentate stiintific? Pentru că se sperie. Pentru că unii medici le spun niște lucruri destul de triste sau pesimiste vizavi de evoluția bolii lor.
  

Sunt multe situații în care sunt tratați destul de pe fugă, încât oamenii se refugiază în niște lucruri unde sunt ascultați, li se pun întrebări și se simt înconjurați de o anumită căldură. Dacă tu ca medic ii tratezi așa ca pe niște numere, zici ''ai cancer, vino să te operez mâine, mai ai de trăit 6 luni, la revedere'', îți dai seama că nu poți să accepți chestia asta, te duci în orice altă parte.

De ce apar tumorile cerebrale?

Dan Suiaga: De cele mai multe ori nu știm. Avem tot felul de explicații. Nu sunt 100% clare. Știm de ce apar, de exemplu, metastazele, că sunt consecința tumorilor primare. La cancerul pulmonar care face metastaze cerebrale știm că o cauză frecventă este fumatul, consumul de țigări. La cancerul de san, care și el merge cu metastaze pulmonare, sunt cauzele cancerului de san, care sunt și cauzele metastazelor. La tumorile cerebrale primare, nu știm exact. Știm la categoria de vârstă la care apar mai frecvent, dacă apar la bărbați sau la femei, dar nu știm exact ce le declanşează.

Nestiind cauzele tumorilor cerebrale, nu ai cum să previi...

Dan Suiaga: Nu ai cum și foarte mulți oameni au anumite tumori cerebrale în care îmi zice omul: ''am făcut un RMN acum 6 luni, nu aveam nimic și cum se poate ce am acum'' sau te întreabă: ''oare dacă fac câte un RMN cerebral pe an, pot să previn? Nu, poți să îl faci, azi nu ai nimic și peste trei luni poate să înceapă să apară.

Si cum se formează așa de repede tumorile cerebrale? Care este mecanismul celular?

Dan Suiaga: Ca orice tumora este o multiplicare aberantă a unei linii celulare și la tumorile cerebrale sunt tumori de două feluri: tumori cerebrale primare, adică care au ca punct de plecare celulele creierului care sunt de fapt două în primul rând: celulele gliale și celulele neurale și tumori care pleacă din învelișul creierului, din meninge, care sunt de obicei benigne și tumori cerebrale secundare care sunt metastazele unor tumori din alte organe. Cele primare se formeaza multiplicand celula respectivă patologic și cele secundare ducând de exemplu o celulă de la cancerul de san la nivel cerebral și se multiplică celula din san în interfața dintre substanța cenușie și substanța albă la nivel cerebral.

Ce simptome și semne ar trebui să ne îngrijoreze?

Dan Suiaga: Ce este ciudat este că simptomele tumorilor cerebrale sunt date de un volum tumoral în cutia craniană și cutia craniană are un volum fix, partea osoasă, creierul are un volum și el destul de fix și tot ce apare în plus între acestea două exercită un efect de masă, o presiune.

In funcție de localizarea tumorii, presiunea de vecinătate da niște simptome și tu nu poți distinge printr-o simptomatologie dacă e o tumora benignă, malignă, doar că este ceva și atunci simptomele pot să fie: tulburări de limbaj, tulburări de atenție, pot să fie pareze mână, picior, față, tulburări de vedere, de auz.

Totul depinde de unde este localizată leziunea și oamenii care prezintă niște simptome de genul acesta ar trebui sa meargă în primul rând la un neurolog dacă sunt simptome care se instalează încet, încet. Fac un examen CT sau un RMN cerebral și găsești sau nu o leziune care să-i explice. Nu orice, sa zicem pareza, de exemplu, are un substrat tumoral. Poate să fie și o chestie de ischemie, un accident vascular ischemic sau ischemie tranzitorie, dacă ai o pareza și îți dispare.

Care sunt diferențe dintre tumorile maligne și cele benigne si care sunt cele mai frecvente?

Dan Suiaga: Mai frecvente sunt tumorile maligne statistic și diferențe să zicem sunt foarte mari. Tumorile maligne primare cerebrale sunt cele mai pesimiste ca evoluție, tumorile maligne cerebrale secundare depind de evoluția tumorii primare, prostată, rinichi, tub digestiv, plămân. Dacă ai un prognostic bun la un cancer pulmonar și scoți tumora cerebrală metastatica, nu schimbi cu nimic, rămâi cu același prognostic bun.

În schimb, tumorile primare maligne au un prognostic mai puțin bun pentru că sunt tumori infiltrative, care nu se termină la o limită de demarcație și dezavantajul la tumorile cerebrale care sunt infiltrative e că nu poți să le îndepărtezi cu o marjă de țesut sănătos normal ca și la alte organe, adică nu poți să mergi până.. să zicem sacrifici estetic san, dar scoți cu țesut normal în jur, în felul acesta ai șanse mult mai mari să zici că ai scos tot celular. Nu poți face asta, pentru că dacă faci, omul rămâne cu un deficit, se poate termina tumora la limita unei zone funcționale și dacă mergi mai departe, practic îi alterezi tu voluntar funcția neurologica și atunci te oprești ca să nu cauzezi un deficit neurologic, chiar dacă lași celule pe loc.

Și diagnosticul cum se pune?

Dan Suiaga: La unele îți dai seama imagistic, prin RMN, CT, dar certitudinea o ai doar prin biopsie, prin analiza celulelor.

Dacă vine un pacient cu un neoplasm mamar cu o leziune cerebrală, prima opțiune este o metastaza și dacă imagistic arată a metastaza este foarte probabil că e metastaza, dar tot nu poți spune 100% până când nu ai niște celule tumorale vizibile pe un examen histologic.

Care sunt tratamentele recomandate in cazul tumorilor cerebrale?

Dan Suiaga: Acum e o evoluție în medicină fantastică, speranțele de viață de acum 30 de ani, de exemplu, s-au dat peste cap în sens pozitiv, complet. Din punctul meu de vedere, cancerulde san la femei nu mai e o boală fatală, e o boală ca și diabetul acuma. O duci pe picioare, trebuie să fii atent. Sunt foarte multe situații în care diferite forme de cancer în alte organe din organism dau metastaze cerebrale acum și nu că s-a înrăit cancerul, ci că supraviețuirea este așa de mare, încât apucă să facă leziuni de genul acesta.

De exemplu, creierul este separat de restul corpului printr-o barieră hemato encefalica unde se rupe sângele, trece printr-o sită ca să ajungă în creier. Bariera hemato encefalica are niște ochiuri de anumita dimensiune. Celula, molecula de chimioterapie e mai mare decât ochiul respectiv și atunci tu când tratezi un cancer de san, de exemplu, molecula aceea nu ajunge în creier, în schimb celula tumorala e mai mică și trece. Cu cât e mai mare supraviețuirea, cu atât ajungi să ai metastaze cerebrale, dar fără să îți schimbe prognosticul bolii de bază. Nu înseamnă că ai depășit un stadiu și e gata. Te duci, scoți metastaza și revii înapoi la starea dinainte.

Ca și tratamente rămâne chirurgia, pentru că chirurgia e metoda prin care ai intrat, ai scos și a dispărut. Rămâne ca și tratament țintit radio chirurgia. Radio chirurgia poate să trateze anumite tumori, în special cele benigne sau metastaze, iradiind volumul tumoral foarte precis, dar ești limitat de anumite vecinătăți ale tumorii și de volum. Peste un volum de 3 cm e prea mult pentru radio chirurgie și dăunătoare, trebuie să dai o doză prea mare care strică și creierul din jur.

Și ce se întâmplă în cazul tumorilor care nu pot fi îndepărtate chirurgical?

Dan Suiaga: Sunt destul de multe situații și de genul acesta, depinde foarte mult de natura. Poți să faci o biopsie, de exemplu, și vezi tipul tumoral și în funcție de tipul tumoral, vii cu tratamentele complementare care pot să fie radioterapie, pot să fie chimioterapie sau pot să fie radiochirurgie sau uneori poate să fie o embolizare selectivă a unor vase care hrănesc tumorile.

Tumorile care nu se pot îndepărta chirurgical sunt de obicei tumori extrem de profunde în zone foarte funcționale, cum sunt de exemplu unele glioame sau glioblastoame la nivelul trunchiului cerebral. In trunchiul cerebral orice milimetru cub de țesut este funcțional și tumorile care sunt centrale și au țesut normal de jur împrejur necesită să îl traversezi ca să scoți ceea ce cauzează leziuni incompatibile cu viața si atunci nu poți să o scoți. Nici nu poți să le iradiezi maximal pentru că razele nu numai că strică tumora, strică și țesut normal și atunci trebuie sa ai un compromis între o doză de iradiere maximă cât e tolerata de creier normal.

Exista informatii false si tot felul de mituri care circula legate de tumorile cerebrale si tratamentul lor. Ce ați întâlnit mai des, cu ce vin oamenii?

Dan Suiaga: Cele mai triste vin cu niște leziuni tumorale pe care și le tratează naturist luni de zile și vin în faze terminale și tu știi că dacă ar fi venit atunci când au descoperit, trăia încă 10 ani și așa mai faci ce poți și mai trăiesc câteva luni.

E greu de educat, așa că oamenii acestia când găsești ceva, ei nu vin să te întrebe, să le poți explica, vin, de obicei, după ce au trecut prin tot felul de terapii din ăstea voodoo, black magic și leacuri miraculoase, dar asta e valabil la tot ce se întâmplă în societate acum. Adică oamenii sunt tentați să ia chestiile cele mai facile, cele mai ieftine, cele mai simplu de explicat și care să nu impună nici efort financiar, nici psihic, nimic. Dacă cineva care află că are o boală gravă și citește undeva că s-a găsit o frunză verde magică pe care o ia și se vindecă și prezintă niște povești care sunt false, el e tentat să creadă.

Vezi vreo solutie la nivel personal pentru momentul in care afli diagnosticul?

Dan Suiaga: Ar trebui să meargă la un specialist și să ceară un aviz de specialist. Acesta este nivelul nostru de medicină la momentul ăsta și putem să dăm niște răspunsuri cu cunoștințele ce le avem, dar sunt cunoștințe dovedite, studiate, cercetate.

Și de ce ajung oamenii la tratamente care nu ii ajuta si care sunt nefundamentate stiintific?

Dan Suiaga: Pentru că se sperie. Pentru că unii medicile spun niște lucruri destul de triste sau pesimiste vizavi de evoluția bolii lor. Refuză să creadă și atunci în loc să înceapă un tratament convențional și să facă pe lângă tratamentul convențional toate terapiile alternative (pentru că se pot face paralel, adică nu e nicio contraindicație să îți faci tratamentul convențional și să faci și terapii din ăstea paramedicale), aleg doar terapiile alternative. Dacă faci doar paramedicale pentru că te-ai speriat de ce înseamnă tratamentul convențional este greșit.

Ar ajuta un mai bun suport psiholog?

E chiar nevoie, nu se întâmpla din păcate. Noi lucrăm în echipă, avem psiholog, psihiatru și toate cele când discutăm cu pacientul, cu familia, un psiholog este implicat direct. Avem psiholog, care participa, de exemplu, în timpul operațiilor facute cu chirurgie trează, care povesteste cu pacientul pe tot parcursul operației. Nu se poate fără un psiholog pentru că nimeni nu are o capacitate de a accepta niște vești, nu suntem nicicare pregătiți pentru veștile astea.

Sunt convins că oricare om care ajunge la un medic care știe să explice, să le spună, nu vor alege calea asta de tratamente alternative așa, refuzând, deci probabil că sunt pacienții care nu au găsit o explicație suficientă, nu a avut nimeni răbdare să explice. Sunt multe situații în care sunt tratați destul de pe fugă, încât oamenii se refugiază în niște lucruri unde sunt ascultați, li se pun întrebări și se simt înconjurați de o anumită căldură. Dacă tu ca medic nu le zici nimic, ii tratezi așa ca pe niște numere, zici ''ai cancer, vino să te operez mâine, mai ai de trăit 6 luni, la revedere'', îți dai seama că nu poți să accepți chestia asta, te duci în orice altă parte.