* // După 10 ani de la nașterea primului copil, mă întreb de ce l-am făcut pe al doilea în loc sa ma concentrez sa îl cresc pe primul bine. Ii iubesc, dar uneori simt ca unul sau altul nu au parte de timp cu mine. Ajung seara și cam 3 oreype zi interacționez cu ei. Alt program nu pot avea momentan. Nu știu cum să îi împac pe amândoi. Mulțumesc

R // Pentru a va putea concentra pe cei mici si a fi cu ei din punct de vedere psihic, nu doar prezenta fizic, ar trebui in primul plan sa va preocupati de dumneavoastra, sa va dati timp, sa faceti unele activitati care va plac, pentru ca mai apoi sa aveti resurse pentru ceilalti. Diferenta de varsta intre cei doi este mare si este firesc ca unele lucruri sa va ia prin surprindere, insa dati-va timp si lucrurile se vor calma.

4 luni de oboseala // Deci, nu îmi imaginam că pot ajunge așa de obosită. Toată lumea îmi zice că trece, să mă bucur de perioada asta. Cum, doamne, să mă bucur dacă nu am mai dormit k lumea de când am născut. Nu pot sa dorm când doarme bebe, tresar la orice mișcare. Ma gândeam sa îmi fac ceaiuri de somn liniștit, dar mă stresam ca voi adormi profund și nu-l mai aud pe bevelin. Nu știu zsper sa treacă și sa dorm. ��

R // Primele luni dupa nasterea bebelusului sunt dificile, mama traieste propriile spaime si vinovatii legate de ingrijirea copilului la care se adauga si anxietatile arhaice venite din familie. Se spune ca pentru a putea face fata acestei perioade mama trece printr-o stare de ,,nebunie,, renuntand o perioada la ea pentru a se dedica copilului. Oboseala este fireasca, dar treptat o sa reusiti sa gasiti un echilibru fara a va simti coplesita sau vinovata de propria odihna.

R // Nu cunosc existenta unei statistici facute de MS in Romania, dar depresia postnatala exista. Exista acest miraj al maternitatii care vine la pachet doar cu fericire si cu momentul minunat al nasterii, dar dincolo de asta sunt multe sentimente de neputinta si vinovatie care sunt la fel de firesti ca bucuria venirii pe lume a bebelusului.

Sotul // Sotul meu e mai stresat .ca mine. In urma cu 2 zile am primit raport de la gradinita .ca aveam copil " obraznic" raspunde, nu vrea sa faca mimic. El vai ce facem cu copilul asta, de parca e sfarsitul lumii. Pentru mine e o sursa de stres. Nu stiu ce sa ii mai spun. Copilul e ok.

R // Daca spuneti ca cel mic este ok, trebuie sa vedeti ce inseamna obraznic si ce face mai exact la gradinita de ati primit acest raport. In perioada aceasta copiii testeaza foarte mult limitele si autoritatea, dar poate ca in gradinita sunt alte cauze. Pentru a va raspunde mai exact, as avea nevoie de mai multe detalii, legate de mediul de acasa, varsta copilului, ce anume va ingrijoreaza... etc.

parinte suficient de bun...sau perfect // Cineva imi spunea ca un parinte suficient de bun este mai bun decat un parinte perfect. Asa este? Ce inseamna a fi un parinte perfect? Sa nu spui "nu" copiilor, sa le faci toate poftele?

R // Intradevar, un parinte ar trebui sa fie ,,suficient de bun,, pentru copilul sau, aceasta insemnand un echilibru intre perfectiunea mortifera, care ingheata psihicul si nepasarea sinonima abandonului. Parintele ,,suficient de bun,, este cel care poate sa ingrijeasca si in acelasi timp sa fie prezent psihic, este cel care nu isi neaga sentimentele de neputinta, de furie si incearca sa le inteleaga, fara sa-i fie frica ca asta l-ar putea transforma intr-un parinte ,,rau,,. Legat de ,,nu,, acesta face parte tot din echilibrul mult dorit. Fara limite bine structurate si fara o capacitate de a putea frustra copilul in beneficiul lui, punand aceste regului si limite totul s-ar transforma intr-un haos de nedorit.

Baietel hipersensibil // Buna ziua, Probabil greu de rezumat in 2 randuri un raspuns, insa poate sunteti amabila sa imi indicati bibliografie relevanta pentru noi ca parinti pentru a invata ce putem face pentru a ne ajuta baietelul, in varsta de 6 ani, care se dovedeste a fi introvertit, sa vorbeasca mai mult cu noi, sa se deschida si sa ii intarim increderea in noi ca parinti. De exemplu, in gradinitia si in scoala, cel putin in prima parte a anului, cand nu isi cunostea colectivul, parea un pic stingher, avea mai mult rol de observator stand un pic izolat de ceilalti copii (e drept ca aici nu l-au ajutat nici cadrele didactice), urmand ca ulterior sa isi faca amici in colectivitate.O alta problema pe care incercam sa o corectam este cea a modului in care se exprima, mai precis intrucat, probabil din timiditate, nu reuseste sa isi formuleze propozitii pentru a realiza prima interactiune cu copiii, si-a gasit modele doar in copilasi care nu folosesc un limbaj colcvial, nici macar pentru varsta lor, imprumutand expresii de la acestia, in felul acesta parandu-i-se mai facil sa se conecteze cu ceilalti. Tin sa mentionez ca incercam din rasputeri sa amendam acest tip limbaj pe care nu il aude in casa (parinti, bunici, apropiati) si repetam intruna norme si dogme ale bunelor maniere, de multe ori apeland la pedepse privative de mici bucurii ale copilariei (aici poate gresim si cautam o alta cale mai eficienta). Pe scurt, cautam sa invatam o alta cale de a ne apropia de copil, de a ii castiga increderea si pentru a il face sa inteleaga ca ii dorim doar binele! Daca in afara bibliografiei mai sus mentionate, gasiti de cuviinta si o anumita consiliere psihologica, astept cu interes recomandarile Dvs. Multumesc, Adrian

R // Legat de bibliografie gasiti multe carti pe subiectul care va intereseaza la Editura Fundatia Generatia si Editura Trei.Cel mai probabil, cel mic se regaseste in prietenii care nu au un limbaj colocvial tocmai din dorinta de a putea fi vazut, de a putea fi admirat, sau de temut, chiar daca este un comportament negativ-pana la urma el are parte de admiratie, pe care nu o poate obtine din partea celorlalti prin comportamente exemplare, pentru ca acolo intervin anxietatea si timiditatea. Puteti incerca sa mergeti cu el la o consiliere.

Copil 18 luni - cum gestionam muscatul // Buna ziua, Am o fetita de 18 luni care merge la cresa (program redus - o ia bunica la ora 13,00) si din pacate acolo musca copiii. Cum as putea sa gestionez acest lucru? Acasa ne musca f rar si incercam tot timpul sa-i explicam, sa stam de vorba cu ea, iar afara cand suntem in colectiv se intampla fff rar si atunci se cearta pe jucarii, moment in care o iau de la copii si o stam de vorba separat cam 10 mim. Ce as putea sa mai fac?

R // Muscatul apare frecvent la copiii pana in doi ani. Uneori este o forma prin care ei isi manifesta tandretea, iar alteori este pur si simpul o modalitate prin care se apara, dar de cele mai multe ori nu sunt constienti de propriile limite si nu realizeaza durerea. Incercati sa-i explicati atunci cand incearca sa muste ca acest obicei este dureros, si poate sa-si manifeste iubirea luandu-va in brate, iar nemultumirea prin cuvinte.

Telefoane copii/ Anxietate // Buna ziua, Cred ca presiunea de a fi parinti perfecti ne-o impunem si noi din momentul in care aflam ca vom avea un copil. Incerc sa ii dedic cat mai mult din timpul meu, sa ma joc cu el, sa raspund nevoilor copilului. Am incercat sa fac totul ca la carte: sare putina, zahar mai deloc, fara ecrane. Evident, nu iese tot timpul. Uneori ii mai pun telefonul, 10-15 min de cantecele. Intrebarea e cat de mult il poate afecta asta? El vorbeste bine, e atent, e curios. Cu toate astea, aprope de fiecare data cand cere desene si ii pun ma simt putin vinovata. Si inca ceva: am si eu momente (destul de dese) de ipohondrie, de stari anxioase destul de mari. Incerc sa ma controlez in fata copilului, sa fiu vesela, dar nu iese mereu. Ma intreb cum sa fac sa renunt cumva la aceste stari, sa nu le simta copilul, sa nu creasca si el cumva anxios pentru ca a fost crescut de o mama stresata si ingrijorata la tot pasul. Multumesc

R // Incercati sa vedeti ce simtiti si cum doriti sa-l cresteti pe acest copil, fara sa va raportati la carti sau alte metode de crestere. Copilul dumneavoastra are nevoie de o mama autentica, care chiar daca intr-o zi este trista nu ascunde acest lucru, pentru ca nu putem fi veseli tot timpul pana la urma. Cel mic va invata mai usor tot amalgamul de sentimente de la dumneavoastra, iar astfel va sti ca e firesc sa fie trist, furios sau vesel, la fel ca si mama lui.

conatctul copiilor cu noul partener // Cum ar trebui abordat contactul copiilor cu noul partener din viata parintilor dupa divort? Treptat, direct? E posibil ca cei mici sa sufereun mic soc in momentul in care apare noul partener? Cum trebuie sa gestionam mai bine situatia pt a fi toata lumea ok? Oare ne facem prea multe griji pentru copii cand vine vorba de introducerea noului partener?

trei copii // In familiile cu mai multi copii, 3, 4 ... cei nascuti primii sunt privilegiati avand parte de mult mai multa atentie si timp dedicat. Ce putem face ce cei veniti ulterior ca sa nu simtim ca nu ii crestem la fel?