La 31 august 1991, cotidianul italian Corriere della Sera a publicat un interviu cu fostul sef al Statului general major, generalul Moiseev, care timp de o zi dupa puci a ocupat functia de ministru al apararii. „… In acele ore singurul om care controla fortele nucleare strategice am fost eu. Presedintele fusese rupt de atributiunile lui, Iazov la fel. Va pot spune ca eu am asigurat securitatea si m-am achitat onorabil de aceasta misiune. Nimic nu a amenintat lumea… Cand s-a intrerupt legatura cu vila lui Gorbaciov din Crimea, am decuplat toate mijloacele de comunicare, iar geamantanul nuclear a fost dus intr-un loc sigur. Ma refer la codurile de lansare, care au fost anulate. Nimeni nu le-ar fi putut folosi…”
Intr-un interviu pentru presa franceza, presedintele Gorbaciov declara cu putin timp inainte de demisie: „Numai eu puteam declansa un razboi nuclear”.
In vacanta, Gorbaciov a fost insotit de noua angajati ai Statului major general: trei ofiteri de comunicatii ai directiei de operatiuni speciale si servicii tehnice si sase angajati ai directiei Statului major general care asigura presedintelui sovietic posibilitatea de a coordona fortele nucleare strategice in situatii exceptionale.
Intreg grupul era condus de colonelul V. Vasiliev. „Punctul nuclear’ era situat in asa numita casa de oaspeti situata la aproape 100 m de vila prezidentiala. Operatorii se aflau intr-o incapere, ofiterul de comunicatii in alta. Accesul era strict limitat, usile erau intotdeauna incuiate. Toti indeplineau exclusiv ordinele presedintelui.
La 18 august 1991, la ora 16,23, printr-un semnal special al aparaturii de comanda, ofiterii operatori au aflat ca toate mijloacele lor de comunicare din incaperea lor fusesera intrerupte. S-au stins inclusiv ecranele televizoarelor. A continuat sa functioneze numai radiotelefonul, care facea legatura dintre „punctul nuclear” si un punct special guvernamental de comunicatii din Muhalatka, de unde, la apelul ofiterilor de servici, a venit informatia ca nimic nu merge.
La 19 august, la ora 19,30, echipa nucleara a decolat spre Moscova cu avionul prezidential impreuna cu intreg echipamentul aus in stare de nefunctionare prin stergerea memoriei magnetice. Pe aeroportul Vnukovo-2, ofiterii au predat reprezentantilor Statului major general aparatura si armementul din dotare, dupa care au fost trimisi acasa. „Respectivul echipament de comanda a sistemului de lupta permite realizarea unui contraatac nuclear conform procedurii de lucru stabilit de Statul major general al Fortelor armate ale URSS. In cazul in care nu exista un raspuns privind obtinerea semnalului de catre presedinte sau ministrul apararii, sau in cazul absentei mijloacelor de comunicare, exista posibilitatea tehnica de lansare a unei riposte nucleare”, explica Iu.
Masliukov, membru al Consiliului apararii si care multi ani s-a aflat la comanda comisei de stat pentru complexul militaro-industrial din cadrul guvernului sovietic . „Un atac” putea fi lansat si fara „geamantanul prezidential”.
Gorbaciov nu stia acest lucru nici atunci cand a dat interviu ziaristilor, nici cand, in calitate de martor a raspuns anchetatorilor la intrebarea care a ingrijorare o lume intreaga, si anume in mainile cui s-au aflat, in zilele tulburi ale puciului, butonul de control al puterii strategice a URSS. „Timp de 73 de ore, seful statului a fost, practic, izolat, fiind privat de orice posibilitate de a-si exercita prerogativele in ceea ce priveste securitatea tarii, adica de a rezolva problemele legate de folosirea fortelor strategice nucleare. In tot acest timp, botonul nuclear s-a aflat in mainile unui grup de aventurieri care au acaparat puterea”, a declarat Masliukov. Iar modul in care presedintele, comandantul suprem al fortelor armate, a fost inlaturat de la controlul armamentului strategic a aratat ca, de fapt, Gorbaciov nu a controlat niciodata acel buton.
0
0
