Ministrului Transporturilor german nu-i ajunge un buget de cinci miliarde de euro. Pentru „finantarea la timp a tuturor proiectelor de infrastructura rutiera“, Peter Ramsauer are nevoie de mai mult, dupa cum a declarat el, citat duminica de publicatia Spiegel. Prin urmare, e nevoie de idei. Crestin-socialii (CSU) au pledat pentru introducerea unei taxe pentru masinile mici (PKW-Maut), idee la care cancelarul Merkel a spus un „nu“ clar. Crestin-democratii sunt si mai inventivi, avansand ideea vanzarii unor portiuni de autostrada, unor investitori privati.

Autostrada in GermaniaFoto: Dani Rockhoff

Vinieta pentru automobile, pe care de catava vreme vrea s-o introduca o parte a Uniunii de guvernamant (CSU), se loveste nu doar de impotrivire din partea populatiei, cat si de chichite legale. Planul CSU este ca sa deduca pretul vinietei, din taxa auto (KFZ Steuer) aplicata masinilor inmatriculate in Germania. Aceasta compensare ridica insa probleme, deoarece ar insemna o aplicare discriminatorie a taxei. Dupa dreptul european, sunt dezavantajati soferii din celelalte tari europene, care calatoresc pe autostrazile din Germania.

Deoarece introducerea „DE-vinietei“ e nevoita sa mai astepte, iar criza de bani de la Ministerul Transporturilor german tinde sa devina cronica, a inceput sa circule ideea vanzarii unor portiuni de autostrazi. „Daca guvernul nu mai poate finanta intretinerea si extinderea retelei rutiere, aceasta poate fi vanduta. La noi se circula asa de mult, incat aceasta investitie s-ar putea dovedi lucrativa, pentru privati“ a declarat seful fractiunii crestin-democrate din Landtagul Baden-Württemberg, Peter Hauk.

Peste 60% dintre repondentii unui sondaj de opinie, initiat de institutul Emnid si citat de Stern, s-au pronuntat impotriva „DE-vinietei“. Majoritatea soferilor nu vor sa plateasca o noua taxa, pentru a finanta autostrazile. Insa nici ideea vanzarii retelei de infrastructura rutiera nu le convine, multora. De ce? O spun unii comentatori de pe forumul Spiegel, care a inregistrat rapid, peste 200 de comentarii la tema.

„Statului ii lipsesc banii? Bine ca, saptamana de saptamana, ii arunca in strainatate“ zice unul, probabil cu gandul la „ajutorul grecesc“.

„O modalitate buna, ca sa faci rost de bani“ considera un alt comentator, adaugand ca „alte surse de impozitare nu se intrevad, momentan. Maut-ul va veni, cu siguranta“.

„Sa vinzi bunul comun si infrastructura platita de contribuabil unor „investitori financiari“ este de fapt sensul acestei „crize a datoriilor“. Intai il storci de ultimul euro, apoi mai incasezi o data, tot de la el. Traim intr-o republica bananiera, nu mai e nici o urma de democratie“, filozofeaza un alt comentator.

„Soferii platesc 50 de miliarde de euro pe an, taxe (acciza pe combustibili si taxa auto). Din banii acestia, doar 5 miliarde se investesc in constructia de strazi. Pentru banci si Grecia nu e o problema sa acorzi garantii de sute de miliarde. […] Nu mai vin decat prostii, de la politicienii astia?“

„Cred ca Herr Hauk a luat in considerare si faptul ca proprietatea de stat e proprietatea poporului. Noi, poporul, am finantat prin impozitele platite, constructia acestor strazi. Eu personal sunt impotriva privatizarii, pentru ca astfel interese private, necontrolate democratic, dobandesc o mare putere asupra cetateanului. Daca totusi se intampla asa, atunci cer ca suma obtinuta din vanzare sa fie impartita direct la popor“.

In prezent, taxa de autostrada se aplica in Germania autocarelor si camioanelor de marfa. Aceste costuri nu raman insa in carca firmelor de transport si logistica, ci sunt transmise mai departe, ajungand tot la cetatean, ca ultim consumator. De exemplu, factura unei firme de transporturi sau logistica evidentiaza separat Maut-ul, sau il trece la „alte costuri“. Iar vanzatorul unui produs isi recupereaza aceasta cheltuiala in plus, incarcand-o, pausal, la pretul produsului. Sau la biletul de calatorie.