Putine sunt femeile, in istoria Europei, care au reusit sa atraga simultan critici dure venite din partea unuia dintre cei mai influenti oameni de afaceri ai lumii, a unui celebru filozof si a celor mai importante ziare europene.

Angela MerkelFoto: Reuters

USOR DE SUBESTIMAT

„Insistenta Angelei Merkel, ca fiecare tara sa aiba grija de propriile institutii bancare in locul unor garantii europene comune, a fost radacina crizei euro de astazi”, scrie omul de afaceri George Soros. Filozoful german Jurgen Habermas critica la randu-i fuga de Europa a Angelei Merkel: „niciun cancelar german nu a urmarit atat de evident interesele nationale blocand, inaintea prabusirii, ajutorul european pentru Grecia.” Jurnalistii sud-europeni sunt cei mai caustici critici ai cancelarului german. “Stim deja ca Angela Merkel ar prefera mai degraba o liga hanseatica, uneia europene. Miopia Berlinului costa Madridul si Roma o gramada de bani”, editorialistii spanioli de la „el Pais” alaturandu-se numerosului cor care ar dori-o pe Merkel mai degraba arsa pe rug, decat in scaunul celui mai puternic lider european. Si, ca intr-o legenda nordica, dragonul nu poate fi infrant. Doar ca de asta data, dragonul este cancelarul Germaniei, iar Uniunea Europeana - zana care-si asteapta salvarea.

Aparenta diabolizare a Angelei Merkel poate fi inselatoare, „ea fiind unul dintre cei mai usor de subestimat politicieni”, atrage atentia fostul premier britanic, Tony Blair. Fiica pastorului luteran Horst Kasner, supranumit in vechiul RDG „Kasner cel rosu” datorita pronuntatelor sale simpatii de stanga, Angela a avut libertatea de a alege, spre deosebire de alti copii de pastori, daca sa intre sau nu in organizatiile de tineret comuniste. Atenta inca din adolescenta la viitorul carierei sale, Angela a spus da, devenind eleva unei scoli de elita frecventate de progeniturile inaltelor cadre de partid. Un tipar comportamental reprodus si in alte momente importante ale traiectoriei sale politice, precum articolul scris in 1999 pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung in care si-a atacat dur mentorul, pe Helmut Kohl. De aceea Angela Merkel este descrisa ca un politician care „nu a ratat niciun tren pentru a-si consolida pozitia in cadrul puterii”, atitudinea ei politica nedefinindu-se printr-o idee fundamentala ci ca „o solutie la probleme concrete”. (Gerd Langguth, "Angela Merkel"). Aceasta este cheia prin care putem intelege cel mai bine atitudinea cancelarului german fata de cea mai severa criza europeana a ultimilor 20 de ani.

NOUA MODA POLITICA IN GERMANIA

Un sondaj Spiegel, publicat in ianuarie 2011, stabilea ca doar 41% dintre germani mai vad viitorul tarii in cadrul Uniunii Europene. Este rezultatul unei tendinte deja vechi. „Germanii isi redescopera ideea de natiune” (Jurgen Habermas), in timp ce „elitele tind sa vada modelul economic si monetar german ca fiind singura solutie pentru depasirea crizei euro”. Media germana alimenteaza ideea ca economia are mai mare nevoie de China si de Rusia decat de tarile din sudul Europei, Germania fiind prezentata ca nasul financiar al europenilor lenesi din sud. Dar ambele teze sunt stereotipii imprecise. Desi traiesc in tara motor-economic al UE, nu germanii sunt cei mai importanti contributori europeni pe cap de locuitor, ci suedezii, danezii si olandezii. Desi schimburile comerciale cu China au explodat in ultimul semestru, 60% dintre exporturile germane merg inspre zona euro. Cel mult s-ar putea spune ca Germania are nevoie in egala masura atat de China, cat si de tarile europene.

Dar realitatea paleste in fata modei, euroscepticismul fiind noua moda in Germania. Partidele de stanga, traditional eurosceptice, au devenit din ce in ce mai populare, liberalii din FDP (partidul de provenienta al ministrului de externe Guido Westerwelle si al fostului ministru al Economiei, Rainer Bruderle) preluand acelasi tip de discurs. In acelasi timp, crestin-democratii Cancelarului au intrat pe un versant descrescator, ingrijorator in perspectiva alegerilor din 2013.

DOAMNA DECIDE

Angela Merkel este constienta de nevoia Germaniei de a exista in cadrul Uniunii Europene. Declaratiile ei au sustinut fara putinta de tagada moneda europeana dar, spre deosebire de anii '90, Germania este astazi prea puternica pentru o Uniune Europeana in forma ei actuala. Prinsa intre cresterea votului eurosceptic de acasa si interdependenta economica europeana (vitala pentru prosperitatea Germaniei), Angela Merkel, „omul de stiinta fara ideologie”, a descoperit rezolvarea dilemei. Va incerca sa ofere votantilor de acasa o Uniune Europeana croita dupa gusturi germane, dand satisfactie atat nevoilor economice cat si euroscepticilor.

Semnele acestei orientari au devenit vizibile in timp, un discurs al cancelarului german tinut la Bruges, in noiembrie 2010, devoaland intentia ei de a scurtcircuita deciziile luate in cadrul institutiilor europene de la Bruxelles. Comisia Europeana a devenit una dintre tintele preferate ale Angelei Merkel, aceasta ostilitate fiind menita sa creasca rolul decizional al consultarilor interguvernamentale din Consiliu, acolo unde Germania are o influenta direct proportionala cu puterea sa economica. Pentru a-si impune viziunea asupra UE, Merkel a inaintat (sustinuta de presedintele Frantei) un plan de guvernanta economica comuna a Europei (trecut prin mai multe variante si denumiri). Un pachet de sase masuri care vizeaza zone precum salarizarea sau productivitatea ar urma sa creasca coeziunea economica a Europei. Dar daca institutiile europene doresc adoptarea unui pachet rezultat in urma negocierilor intre toti membri UE, Angela Merkel sustine alinierea statelor membre la standardul modelului economic german. Cancelarul german este sustinuta de Nicolas Sarkozy, presedintele francez aflat in cadere de popularitate. Relatia dintre cei doi este descrisa cum nu se poate mai nimerit de Romano Prodi, fostul presedinte al Comisiei Europene: „Doamna decide si Sarkozy tine conferinta de presa in care explica deciziile ei”.

UN PLAN MERKEL PENTRU EUROPA

Importanta genuflexiunii europenilor in fata rigorilor economice germane este vitala pentru supravietuirea politica a Angelei Merkel, care a promis in fata Bundestagului ca nu va participa la un nou plan de salvare a zonei euro fara adoptarea noilor masuri de control economic propuse.

Cum galusca este greu de inghitit pentru europeni, cancelarul german impinge momentul deciziei pana in ultima clipa, folosind diverse motivatii. Implicarea bancilor private in procesul de salvare pare a fi doar o piesa in jocul negocierilor, seful Bancii Centrale Europene, Jean Claude Trichet, nefiind singurul inalt oficial care o considera inacceptabila. Amanarea deciziei Germaniei de a salva zona euro nu este rodul atasamentului fata de status quo-ul european, ci al unui calcul atent dozat. „Am nevoie de un anumit timp pentru demarare si incerc de fiecare data sa ma gandesc bine inainte sa intreprind ceva. Am dorit mereu sa stiu ce risc implica spontaneitatea”, se auto-caracteriza Angela Merkel, intr-un interviu de la inceputul anilor 2000.

Intarirea relatiilor ruso-germane potenteaza si mai mult pozitia germana in jocul negocierilor europene. Fosta olimpica internationala la limba rusa, Angela Merkel a construit o legatura excelenta cu presedintele Dmitri Medvedev. Gazprom-ul negociaza in prezent cumpararea de actiuni ale centralelor electrice apartinand Eon, un parteneriat strategic cu colosul german RWE fiind in curs de negociere. Cresterea dependentei energetice a Uniunii Europene de Rusia este o functie exclusiva a dispozitiei cancelarului german. Un semn de forta mai clar nici ca se putea.

Pe langa criticile numeroase la adresa Angelei Merkel, in ultimele zile apare din ce in ce mai frecvent o alta teza: este timpul ca Uniunea Europeana sa avanseze un plan Marshall pentru Grecia (opinii de Barry Eichengreen si Daniel Daianu). O optiune imposibila fara acceptul Germaniei. Dar nu trebuie uitat ca planul Marshall a adus nu doar salvarea economica a vestului european, ci si americanizarea lui. Un plan Merkel pentru Europa nu va veni fara germanizarea Europei. “Unul dintre punctele ei forte in lupta politica este mobilitatea considerabila”, scrie Gerd Langguth, in biografia cancelarului german. “Angela Merkel dispune de capacitatea de a pune radical la indoiala sisteme familiare”. ​