"O lenta scufundare in oroare": asa descrie politistul francez care a condus ancheta legata de masacrul de la Srebrenica modul in care a fost construita acuzatia de genocid impotriva lui Ratko Mladici in fata Tribunalului Penal International de la Haga, relateaza AFP.

Ratko MladiciFoto: Agerpres

De la adunarea minutioasa a marturiilor supravietuitorilor si pana la cautarea ramasitelor cadavrelor umane aruncate "ca niste resturi", ancheta fost "o lunga scufundare in oroare", spune Jean-René Ruez, care a coordonat timp de sase ani, din 1995 si pana 2001, adunarea probelor pentru procesul Srebrenica.

"Am avut senzatia ca am vazut lucruri pe care le credeam pentru totdeauna uitate in Europa", dupa Holocaust, spune acesta.

Executarea a aproximativ 8.000 de barbati si copii musulmani, in iulie 1995, de fortele sarbe din Bosnia, conduse de Ratko Mladici, a fost cel mai grav masacru comis in Europa de la cel de-al doilea Razboi Mondial.

"Intr-un dosar de o asemenea importanta, este imperativ sa faci lucrurile foarte serios" spune politistul in varsta de 50 de ani, care astazi ocupa un post intr-o ambasada a Frantei din Europa.

Daca 300 de anchetatori belgieni au lucrat la dosarul pedofilului Marc Dutroux, pentru Srebrenica au fost alocati maxim sase politisti, la care s-au adaugat echipele de excavare.

Si totusi, gratie elementelor colectate, doi dintre apropiatii lui Ratko Mladici, Ljubisa Beara si Vujadin Popovici, au fost condamnati la inchisoare pe viata de TPI.

Chiar daca il considera pe Mladici drept "piesa de rezistenta" a acestui masacru, Ruez a evocat prezumtia de nevinovatie si obligatia "de a nu prejudicia decizia judecatorilor".

Din Belgrad, Ratko Mladici a respins duminica orice vinovatie legata de acest masacru. El a reafirmat ca "nu a avut nimic de-a face cu asta" si cu ceea ce "ar fi putut fi facut in spatele sau", a spus fiul sau, Darko.

Indiferent de decizia judecatorilor, probele adunate de echipa lui Ruez au permis magistratilor de la TPI sa califice acest masacru drept genocid, cea mai grava crima in dreptul international.

Si totusi, amploarea acestui masacru a fost pusa in discutie, in special din cauza dificultatilor de a gasi cadavrele.

"Cand am deschis primele gropi comune, nu am gasit decat 500 de cadavre. Pentru a sustine acuzatia, ne trebuiau cadavrele", a povestit Ruez.

Gratie marturiilor si imaginilor prin satelit furnizate de Statele Unite, acnhetatorii au reusit insa sa stranga dovezile: au fost descoperite alte 28 de gropi comune, denumite "secundare", in locuri dificile din punct de vedere al accesului si minate.

"De fiecare data cand puneam piciorul pe sol, nu stiam daca vom mai merge vreodata cu ambele picioare", si-a reamintit Ruez.

In prezent, 6.500 de victime au fost identificate cu ajutorul testelor ADN.

El spune ca nici acum nu a intelest cum cineva a putut lua o astfel de decizie: "A fost ura pura. Masacru pentru masacru".