Cum se fac afaceri in Libia // Interviu cu Constantin Isac, roman consultant in Libia. Paine si benzina aproape gratis ''Nu se plângeau de regimul Gaddafi sau de sărăcie înainte de izbucnirea revoltelor, poate din teamă. De altfel, pâinea e ieftină, benzina costă 50 de bani româneşti litrul. De foame nu pot muri pentru că 20 de pâinici costă 50 de bani româneşti.'' Diferente etno-tribale ''Sirt fiind oraşul lui Gaddafi, la toate barierele unde prezentam hârtiile aveam un permis de liberă trecere. Erau controale din câţiva în câţiva kilometri cu miliţia locală. Când am ajuns la Tripoli, acolo, noaptea era cel mai rău. Se făceau baricade din tomberoane de gunoi şi începeau împuşcăturile. Şi focuri simple, şi de mitralieră. Am stat la sediul central al firmei din Tripoli. În oraşul său natal, Sirt, Gaddafi se bucură de o susţinere reală. Am văzut maşini cu chipul lui lipit pe geamuri. Au fost mitinguri de susţinere. Locuitorii din Sirt au venit şi la Tripoli pentru a organiza manifestaţii de susţinere a liderului. Cei din Sirt vorbesc un dialect diferit de cei din Tripoli şi au fost astfel uşor identificaţi în capitală.'' Afaceri cu statul ''Noi ne-am dus ca firmă de construcţii civile şi industriale. Cu 100 de muncitori români am avut un contract de 5 săptămâni şi am obţinut rezultate extraordinare la probele de punere în funcţiune. Inlocuirea unor tuburi pentru procesul de cataliză într-un combinat siderurgic. Toate contractele se încheie cu statul. Deşi nu se poate spune că semnezi cu familia Gaddafi, este cumva implicit. Cine reuşeşte să aibă un cadru relaţional mai bun, să prindă nişte contracte bune, face bani.'' ''Necazul este că de la promisiunea autorităţilor până la rezolvarea problemei este distanţă mare. După depunerea documentaţiei, poate să dureze câteva luni de zile, şi te cheamă să depui o nouă ofertă pe motiv că a trecut timpul, că s-a mai schimbat piaţa. Îi întrebi când dau rezultatele şi spun: Inshallah!''

Pe cine angajezi in Libia.. // Constantin Isac, roman ce lucreaza in Libia, despre angajatii locali. Arabii n-aveau chef de munca ''Există şi reguli prin care statul îţi cere să angajezi forţă de muncă locală. În unele sectoare chiar 90%, dar nu prea ai cum să angajezi muncitori autohtoni pentru că nu există o piaţă de muncă libiană. Sunt foarte mulţi străini acolo: tunisieni, egipteni, din Bangladesh, India, Vietnam, China. Noi am avut şi muncitori români, dar am angajat acolo forţă de muncă din ţările arabe pentru activităţi secundare, dar ne-am chinuit cu ei pentru că n-aveau chef de muncă. Deşi trebuiau să facă operaţiuni simple de curăţenie, se mişcau greu.'' Se circula pe rosu ''Străzile sunt arhipline de autoturisme, în special de provenienţă asiatică – Coreea de Sud şi Japonia. Întâlneşti foarte multe masini noi, şi SUV-uri, dar şi masini "de pe vremea bunicii", de care te minunezi că se mai ţin pe roţi, fără faruri, bare, aripi "şifonate", ruginite. Dar sunt lăsaţi să circule, poate şi ca o mică concesie pe care o fac oficialităţile, pentru a crea o stare de mulţumire. Şi pentru ca bucuria mişcării sa fie deplină, benzina costă echivalentul a 0,5 lei romanesti. În trafic libienii sunt foarte "iuţi" şi la viteză, şi la supărare, cu toate că - se zice - nu au înjurături. Pe roşu se circulă liniştit, cu toate că amenda este sechestrarea maşinii şi a permisului pentru cel puţin 15 zile. Altfel, sunt foarte liniştiţi căci toate problemele se rezolvă doar "insallah" - cu voia, sau când şi cum vrea Allah!''

spelling check // "In interviul acordat luni, Gaddafi a sustinut ca toi libienii il iubesc, si a negat ca ar fi fost proteste in Tripoli." mai da odata spelling check

Cind a fost bun pentru voi... // ...nu mai delira. Acum luati-l la voi in New York si dati-i si loc de cort.

Este amagit, nu delireaza // "Delusional" si "delirious" sunt doua cuvinte diferite. Dar ma rog, e greu sa cauti intr-un dictionar...