Ar fi mai mult decat inocent sa credem ca prietenii sau dusmanii nu se spioneaza in timp de pace, la fel de vartos cum o faceau in timpul razboiului rece. Dezvaluirile Wikileaks au titrat Franta ca “Imperiul Raului” in spionajul industrial. “Spionajul francez este atat de extins incat pagubele provocate economiei germane, in totalitatea lor, sunt mai mari decat pagubele provocate de China sau de Rusia“, potrivit unei note nedatate a ambasadorului american la Berlin. Aftenposten, care a obtinut printr-un mijloc necunoscut, in decembrie [2010], totalitatea celor 250.000 de documente diplomatice ale WikiLeaks, reproduce si afirmatiile unui director al unui grup german, citat de o nota a ambasadei. (aici) La fel de inocenti am fi daca nu am crede ca Statele Unite nu desfasoara activitati de spionaj in China. Din nefericire, putine cazuri ajung la cunostinta publicului in tarile in care controlul mediatic este sporit si asta nu defineste numai China.
Cu “ocazia” vizitei Presedintelui Hu Jintao, au iesit la suprafata din surse diferite, probabil “binevoitoare”, date despre activitatile informationale si de spionaj ale Chinei pe teritoriul Statelor Unite. In fiecare an al ultimului deceniu au ajuns in instantele judiciare americane intre unul si trei cazuri de spionaj. Din 2007 lucrurile au luat o turnura ascendenta si au ajuns 5 cazuri de spionaj, 2008 – 7 si in 2010 se discuta despre 11 cazuri (vezi in bibliografie lista lor).
Interesant ca din cele 11 cazuri care au ajuns la cunostinta publicului numai in doua cazuri sunt acuzati reprezentanti oficiali ai statului Chinez. In primul caz, semnalat in 12 ianuarie 2010, si definit ca “atac cibernetic” impotriva Google, sunt acuzate direct unitati ale Armatei Chineze si cel din 22 iunie 2010, cand sunt acuzate serviciile secrete chineze ca au incercat sa recruteze (pe bani) diferiti candidati americani pentru a-i introduce in serviciile de informatii americane (vezi cazul Gelen Duffie Shriver din bibliografia alaturata).
Bazandu-ne pe literatura de specialitate, putem constata doua tendinte majore in eforturile spionajului industrial chinez. Prima tendinta este trecerea efortului informational de la tehnologia ruseasca, care a fost preponderenta in anii ’90 si in primul deceniu din anul 2000, spre tinte tehnologice occidentale. Asta ar insemna ca au reusit sa fure de la rusi tot ce se putea, cand se putea (pe timpul lui Ieltin) sau ca au depasit nivelul tehnologic al Rusiei. A doua tendinta este reprezentata de eforturile pe care le fac in tarile occidentale, in frunte cu Statele Unite, de a subtiliza tehnologii care necesita zeci de ani de cercetare si implementare. Tintele principale sunt tehnologiile spatiale, componente “mil-spec”, in special cele care pot face fata unui mediu radioactiv si metodologii care inlesnesc supra-productii agricole.
Una din cele mai discutate teme ale ultimilor saptamani este avionul “stealth”, codificat ca J-XX or J-X, and XXJ, caracterizat ca a V-a generatie avionica. De fapt, ceea ce se cunoaste despre avionul respectiv este ca aparatul depaseste minor generatia a III-a occidentala si in nici un caz nu se ridica la nivelul aparatelor americane F-22 Raptor si F-35 Lightning II si al celui rusesc Sukhoi Su-47. Fara indoiala ca acest aparat este construit pe baza tehnologiilor rusesti abandonate, apartinand proiectului Mikoian 1.42-144, care trebuiau sa produca MiG-ul MFI (Multifunctional Frontline Fighter – Mnogofounksionalni Frontovoi Istrebitel). Dupa cum se vede, probabil primul avion din generatia a V-a va fi Lockheed Martin F-35 Lightning II sau Mitsubishi ATD-X Shinshin, ambele sunt programate pentru 2014.
Bibliografie:
Politeia-Net: Chinese Espionage and French Trade Secrets
Politeia-Net:China and its Double-edged Cyber-sword
Politeia-Net:Chinese Stealth Fighter (J-XX or J-X, and XXJ)
Warefare.ru: MIG-39/1.42 MFI (plasma stealth)
Sergib.agba: MFI (1.42)
Defence-aviation:Mitsubishi ATD-X Shinshin
