In vreme ce in orasele mari, precum Tirana, revolutia sexuala moderna isi face loc in viata de zi cu zi, codurile morale traditionale se pastreaza inca in nordul extrem al Albaniei. Dar chiar si aici lucrurile incep sa se schimbe incetul cu incetul. Un reportaj de Ervin Qafmolla publicat in cadrul programului "Excelenta in Jurnalism" al Balkan Investigative Reporting Network.
Altin s-a intors acasa ca sa-si gaseasca o mireasa virgina. Inalt, aratos, la cei treizeci de ani ai sai s-a intors din Marea Britanie, unde a lucrat mai mult de zece ani, sa caute o fata potrivita cu care sa se insoare. Dar in cele trei saptamani cat a stat in orasul natal Korce din sudul Albaniei, cautarea sa s-a dovedit frustranta. „Sunt aici de saptamani intregi, iar peste patru zile trebuie sa ma intorc”, se plange el.
Altin spune ca rudele si prietenii i-au promis sa faca o buna selectie a virginelor cu care ar putea sa se intalneasca pe timpul vizitei sale. In ciuda asteptarilor sale, cautarea miresei virgine a fost pana acum nereusita. Virginele nu erau tocmai ce-si dorea.
„Erau fie prea tinere, fie de-a dreptul nepotrivite”, spune el ridicand din umeri si tragand din tigari Gaulloise aduse cu el din Marea Britanie.
Cercetand cu privirea apusul de soare, nu incearca sa ascunda un anumit sentiment de disconfort. „Daca aleg una dintre ele si apoi aflu ca s-a mai atins de ea si altii?” intreaba el. „Ce o sa fac atunci, sa o trimit inapoi?”
La Londra, unde munceste, Altin a avut mai multe relatii ocazionale cu fete de acolo. Dar aceste relatii nu au avut niciodata ca obiectiv casatoria. O sotie albaneza, spune el, „are un alt rol si alte obligatii”.
Shuke Deda, in schimb, este cu siguranta o virgina care a trecut de mult de varsta maritisului. In varsta de 90 de ani, ea poarta ciorapi lungi albi din lana, un simbol al statutului sau de virgina. A trait toata viata in Theth, un sat de munte din nordul Albaniei. „Nu mi-au placut petitorii, asa ca am decis sa raman virgina pentru tot restul vietii mele. Este un obicei”, sopteste ea aproape imperceptibil, cuvintele fiindu-i traduse partial de cumnata sa.
Fecioarele juruite
Shuke este un exemplu clasic de supravietuire a vechiului cod de legi albanez cunoscut sub numele de Canonul lui Lekë Dukagjini. In cod se spune ca daca o fata il refuza pe petitor – si daca nu e vorba de circumstante atenuante extraordinare – aceasta trebuie sa ramana virgina pe veci.
Ea a locuit cu fratele sau, dar de cand acesta a murit, nu o mai are decat pe vaduva acestuia care sa-i tina companie. Shuke locuieste inca in casa parinteasca, o structura impozanta din piatra, cu doua etaje, construita acum mai bine de un secol si care imbina stilurile si motivele arhitecturale traditionale.
Asemenea locuintei sale vechi si impunatoare, Shuke este si ea o piesa de muzeu, o relicva a unei lumi disparute. Astazi, chiar in colturi indepartate ale Albaniei, unde de secole au predominat tabuurile obisnuite, dinamica sexuala se schimba.
Istoria Albaniei a acordat multa vreme importanta virginitatii in cadrul societatii. Incepand din secolul al XiX-lea, scriitorii straini au evidentiat in special codurile maritale albaneze, vendettele, religia, ospitalitatea, precum si fenomenul „fecioarelor juruite” – femei care au obtinut statutul de barbat jurand sa ramana virgine pe veci”.
Acestia au descris „tinutul vulturilor” ca pe o societate arhaica si salbatica, rupta de lumea moderna.
Albania s-a schimbat mult de atunci, iar astazi vrea sa se integreze in Uniunea Europeana. Dar ramasite din vechile coduri au supravietuit.
Vechiul cod de conduita
In Albania rurala de la munte, pierderea virginitatii de catre o femeie cu un alt barbat decat sotul ei ramane un tabu, in mare parte din cauza influentei continue a Canonul lui Lekë Dukagjini. Nebi Bardhoshi, expert in codul de legi albanez si profesor la Universitatea Europeana din Tirana, explica ca ceea ce este cunoscut conventional sub numele de „canon” reprezinta un set de legi si de valori elaborate si actualizate de-a lungul secolelor de mai multi autori, legiuitori si lideri locali si nationali.
„Desi acest set, numit in mod obisnuit «canon», exista mai ales in nordul Albaniei, valori identice sau similare exista inca si in alte parti ale tarii, avand aceeasi origine sau mostenire”, observa Bardhoshi.
Canonul cuprinde un cadru complex de norme, care vizeaza aspecte de ordin comunitar, pana la pedepse pentru anumite infractiuni – pentru unele dintre acestea canonul prevede chiar pedeapsa capitala.
Referindu-se la prevederile privind pedeapsa capitala in cazul unor incalcari ale codului sexual, Bardhoshi explica ca astfel de pedepse severe s-au limitat in mare parte la cazurile de relatii sexuale intre rude de sange. Pedeapsa capitala nu s-a aplicat neaparat la cazurile de pierdere a virginitatii.
„Daca o mireasa este descoperita in noaptea nuntii ca a fost dezvirginizata, in mod normal aceasta este trimisa inapoi la familia sa si inchisa in casa pe viata sau recasatorita cu un sot cu un statut mai scazut”, spune el.
Aferdita Onuzi, profesor de antropologie la Universitatea din Tirana [pic], spune ca din punct de vedere al obiceiurilor albaneze, virginitatea nu reprezinta un aspect moral in sine. Obiceiurile, in mod traditional, au jucat un rol practic, definind statutul institutiilor precum casatoria.
„Din propriile observatii, in special din zonele rurale, dominatia comunista de aproape jumatate de secol si impunerea valorilor sale nu au reusit sa aiba un impact prea mare asupra obiceiurilor si valorilor morale existente”, spune ea.
O revolutie morala
Valorile traditionale mai detin importanta in anumite zone din tara, dar de la caderea regimului comunist, se constata in mod evident o schimbare rapida in ceea ce priveste abordarea problemelor sexuale in Albania.
Urbanizarea, patrunderea adanca in societate a mijloacelor media si migratia joaca, toate, un rol important in schimbarea moralitatii in Albania.
Intr-un club de noapte din Tirana, Artemis pluteste singura, pierduta in ritmurile de bossa nova fara sa-si dea seama de privirele insistente ale audientei masculine asezate la mesele din jur. Muzica lenta si lumina slaba si difuza creeaza o atmosfera de intimitate in bistroul Charles, un club la moda din centrul capitalei.
„Trupa nu este asa de grozava, dar poti totusi dansa”, spune ea, band ce-a mai ramas dintr-un cocteil Cuba Libre. Este prima si ultima bautura din seara asta. Se simte trista pentru ca s-a despartit de iubitul sau cu mai mult de doua saptamani in urma.
„Mama mea stie tot, dar nu prea vorbim despre astea; nu despre aceste probleme”, adauga ea. Acum in varsta de 23 de ani, Artemis locuieste in Tirana de aproape zece ani. inainte, ea si cu familia sa au locuit intr-o regiune mult mai mica si mai conservatoare, Kukes, din nordul Albaniei.
Tatal sau, acum om de afaceri, a fost profesor la o scoala primara, iar mama sa a fost casnica. Artemis se considera norocoasa pentru ca familia sa s-a mutat in Tirana, altfel ar fi ramas prizoniera a restrictiilor traditionale aplicate fetelor albaneze cu care verisoarele sale au fost nevoite sa traiasca in continuare.
„Fetele ambilor unchi ai mei s-au casatorit deja sau sunt logodite, desi doua dintre acestea sunt mai tinere decat mine”, explica ea, adaugand ca fetele din orasul sau natal ies rar in oras. Cat priveste o relatie fizica, „baiatul ar trebui sa fie viitorul sot, altfel…”, spune ea.
„Trebuie sa fii virgina si sa-ti pastrezi onoarea intacta, astfel incat sa te poti marita cu un sot potrivit”, explica ea, „iar acesta va fi singurul barbat cu care vei sta pentru tot restul vietii tale”.
In Kukes, lucrurile nu stau ca la Tirana. Aici, dupa lasarea serii, rar poti intalni femeni neinsotite. Barurile sunt adesea pline, dar clientela este in marea parte masculina.
Ahmet Merguti, tata a sase copii si care acum are optzeci de ani, a trait sa vada nasterea si prabusirea comunismului in Albania si priveste acum cum vechile valori sunt inlocuite cu altele noi. A fost martor la destramarea vechii ordini si instaurarea unor conventii noi.
Dar in mijlocul tuturor acestor schimbari tumultoase el a reusit intotdeauna sa respecte codurile traditionale de moralitate albaneze, in special in ceea ce priveste casatoria si virginitatea.
Niciunul dintre fiii sau fiicele sale nu s-a casatorit fara acordul si interventia lui activa. „Eu am hotarat pentru ca eu cunosc ce ei nu cunosc si stiu ce e cel mai bine pentru ei”, spune el.
Merguti are acum doisprezece nepoti. Fiind cel mai in varsta membru al clanului sau, rudele vin la el pentru a-i cere sfatul. Dar vremurile s-au schimbat si asta nu-i place deloc. „S-a depasit orice mi-as fi putut imagina vreodata”, se plange el. „Am vazut lucruri [facute] in public care sunt greu de tolerat”.
Incearca un sentiment de rusine fata de anumite lucruri care sunt prezentate astazi la televizor. „Ei cred ca au descoperit libertatea sau ca poate au inventat-o, dar ceea ce urmeaza ei este fals”, spune el.
Inaintea vremurilor
Cartea Tri motra ne nje qytet (Trei surori intr-un oras), aparuta in 2006, spune povestea a trei surori albaneze nascute in Australia, dar care au venit sa traiasca in Kukes. Analizand propaganda comunista din „tara cea mai fericita din lume”, cartea spune povestea felului in care surorile s-au mutat pe pamantul strabunilor lor si a ceea ce s-a intamplat dupa aceea.
Desi este o fictiune, autorul cartii, Petrit Palushi, spune ca se bazeaza pe o intamplare adevarata. „Au venit aici in anii '70 si au locuit intr-o casa langa raul Drinul Negru”, explica el. Palushi, in prezent director la Radio Kukes, adauga insa ca desi povestea este adevarata, a schimbat numele personajelor si cea mai mare parte a evenimentelor in cartea sa din motive etice.
Una dintre ele obisnuia sa imi predea limba engleza pe cand era doar un copil”, isi aminteste el. Multi oameni din Kukes isi amintesc si ei de surori, mai intai pentru ca erau venite din strainatate, dar mai ales ca urmare a dispretului acestora fata de conventiile morale traditionale.
„Imi amintesc ca erau foarte frumoase, se imbracau diferit si duceau o viata total opusa valorilor comuniste”, spune Palushi, adaugand ca cel putin doua dintre ele aveau iubiti, ceea ce era de neimaginat intr-un astfel de orasel in acea perioada.
Stilul lor de viata modern le-a costat serios. Una dintre surori a fost inchisa cinci ani sub acuzatia de „agitatie” si „propaganda”. Cealalta a fugit in ceea ce mai tarziu avea sa devina Iugoslavia. Cea de a treia a ramas in Albania, nu in puscarie, ci traind in conditii mizerabile pana la prabusirea regimului. Toate trei traiesc inca si s-au intors in Albania.
„Obisnuiau sa se scalde in rau in bikini, iar oamenii se uitau la ele. Le urau si le doreau in acelasi timp”, isi aminteste Palushi, subliniind felul in care aceste femei au facut o tacuta revolutie sexuala in orasul lor amortit din nord.
Modul lor de viata i-a socat pe locuitorii dintr-o regiune care a combinat valorile traditionale albaneze cu conservatorismul moral comunist. „A fost o ciocnire intre civilizatii si poate ca a fost intr-un fel prematura”, spune Palushi.
Dar daca un astfel de exercitiu de libertate sexuala a fost prematur in anii ’70, nu toata lumea este de acord ca recenta schimbare rapida a codurilor morale din Albania a reprezentat un succes de necontestat.
Gjergj Sinani, profesor de filosofie la Universitatea din Tirana, subliniaza faptul ca este nevoie de un proces gradual pentru ca oamenii sa se adapteze la noile valori. „Procesul prabusirii tabuurilor ii poate gasi pe oameni nepregatiti sa-si construiasca viata pe noile valori”, spune el.
Schimbarea ajunge in Sicilia
Sicilia a fost odata precum Albania, o societate traditionala patriarhala in care femeile trebuiau sa ajunga in patul conjugal „neatinse”. Astazi, strazile Siciliei sunt mai zgomotoase si mai vibrante decat au fost vreodata. Dar in ultimele decenii, insula a trecut prin schimbari in ceea ce priveste conventiile morale si normele sociale, mai radicale chiar decat cele din Albania.
Intr-o mica cafenea din apropiere de centru, in localitatea Sfanta Flavia, un sat de langa Palermo, Caterina, bunica a doua fetite vesele, explica ca valorile traditionale au suferit imense schimbari fata de vremea cand era ea tanara. Relatiile dintre sexe s-au transformat.
„Inainte ca eu si cu sotul meu sa ne casatorim, stateam la cinci metri distanta unul de celalalt”, isi aminteste ea. „Acum tinerii fac ce vor si nimanui nu-i mai pasa”. Ea se simte nefericita din cauza asta. „De cand femeile si-au castigat independenta si egalitatea, lucrurile s-au inrautatit in gospodarii”, continua ea. „Au cerut intotodeauna mai mult si si-au abandonat rolul in familie”.
Localitatea Sfanta Flavia nu este, asa cum ne-am fi asteptat, un sat tipic. Astazi, comuna este foarte urbanizata. De fapt, foarte putin din ceea ce ar putea fi considerat „pur traditional” a mai ramas pe insula.
„Puteti avea mai mult noroc daca mergeti la Hollywood”, glumeste Michele, un tanar expert in finante, referindu-se la obsesia nostalgica din industria fimului american cu privire la vechea cultura siciliana.
In fata bisericii Sfanta Ana din satul Sfanta Flavia, Salvatore Troia, un barbat de saptezeci de ani, isi ofera serviciile de ghid. Aici, printre alte obiecte religioase, vizitatorii pot vedea moastele Sfintei Colomba, expuse pe un coridor intr-un recipient din sticla.
Troia exprima preocupari similare cu cele ale Caterinei, desi acesta sustine ca anumite valori s-au pastrat in Sicilia. Casatoria este considerata inca importanta si chiar si tinerii o respecta. „Duminica trecuta, de exemplu, am avut doua nunti in aceasta biserica, iar aici avem o comunitate mica”, spune el.
Intr-adevar, tinerii din Sicilia nu respecta valorile traditionale – chiar daca le practica numai partial. Giuseppe Commande, un tanar sofer de autobuz, este de acord cu faptul ca mariajul este important atata timp cat nu intra in conflict cu placerea de a trai si de a avea iubite.
„Lucrurile s-au schimbat”, spune el, „dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne negam valorile mostenite sub pretextul ca traim timpuri moderne”.
In Sicilia, ca si in Albania, reversul medaliei in ce priveste libertatea sexuala moderna este aparitia unei societati mai egocentriste in care exista si o izolare sociala mai mare. Schimbarea trebuie sa conduca la o liniste treptata, spune profesorul Sinani: „Libertatea este un aliment destul de greu, iar intrebarea principala este daca stomacul nostru este pregatit sa-l digere”..
1
7
