Pe 11 noiembrie in orasul Mahacikala (capitala Republicii Daghestan) insurgentii timp de o ora in plina zi au atacat mai multe posturi de politie. In urma raidului au fost ucisi 7 politisti si alte 7 persoane au fost ranite. Acest atac nu este insa un incident izolat si face parte dintr-o serie de atentate de proportii, organizate de rebeli in ultimele luni in Caucazul de Nord. Pe 29 august satul de origine Tentoroi al presedintelui Republicii Cecene Ramzan Kadirov a fost tinta unui atact condus de un grup de circa 30 de militanti. Pe 25 septembrie in Mahacikala atacatorul sinucigas a detonat incarcatura exploziva ranind 26 de persoane. Pe 11 octombrie in urma unui atac rapid rebelii au reusit sa penetreze perimetrul extra-securizat din fata cladirii parlamentului cecen din Groznii, unde se afla in acel moment ministrul de interne al Rusiei Rasid Nurgaliev, precum si presedintele republicii Kadirov. Lista poate continua. Care este semnificatia acestui val de violente? Care sunt implicatiile pentru securitatea nationala a Rusiei si a intregului Caucaz?
In primul rand, diviziunile din sanul rebelilor accentuate in vara acestui an si capturarea sau eliminarea unor lideri importanti de catre fortele federale (ex.: "emirul" Magas, comandantul insurgentilor in Ingusetia, "seicul" Said Buriatski responsabil pentru organizarea atentatelor sinucigase) nu au redus capacitatea cumulata a insurgentilor de a organiza si de a realiza eficient atentate de proportii. Structura de comanda a insurgentelor este suficient de descentralizata, astfel ca eliminarea unor comandanti de teren sa nu afecteze semnificativ planul de actiuni al rebelilor. In acelasi timp, se pare ca aripa militanta mai tanara care a contestat autoritatea actualului lider Doku Umarov doreste o afirmare accelerata pe "campul de lupta". Nu este exclus faptul ca tocmai cei care au pus presiune pe Umarov pentru a-si depune demisia au fost in spatele recentelor atentate. Este foarte probabil ca intensificarea competitiei intre factiunile militante din Caucazul de Nord pentru suprematie sa aiba ca efect multiplicarea si extinderea ariei geografice a atacurilor si nu scaderea lor.
In al doilea rand, valul de atacuri din aceasta toamna se inscrie in curba violenta ascendenta perceptibila inca din anul 2009. Potrivit datelor statistice oficiale in comparatie cu 2008 numarul atentatelor a crescut in 2009 de la 576 la 786, iar numarul victimelor inregistrate printre fortele de ordine si civili a sporit de la 914 la 1263 de persoane. Este prematur sa tragem linie pentru anul 2010, dar exista o mare probabilitate ca aceasta tendinta se va mentine. Datele preliminare pentru lunile mai-august 2010 arata o cresetere usoara a numarului de atentate in comparatie cu perioada similara a anului 2009. Asadar, situatia din Caucazul de Nord la capitolul violente se apropie din ce in ce mai mult de cea din Afganistan (898 de atacuri in primele sapte luni ale anului 2009). Aceste date statistice, demonstreaza ca nu expansiunea NATO spre est (asa cum prevede Strategia Nationala de Securitate a Rusiei pana in 2020), ci extinderea de catre gherile a frontului de actiune in Caucazul de Nord reprezinta o amenintare palpabila imediata pentru siguranta nationala Rusiei.
In al treilea rand, Hloponin nu a reusit in zece luni de la numirea sa in functia de vice-premier al guvernului rus si reprezentant special al presedintelui in noul creat district federal nord-caucazian sa produca un impact pozitiv imediat asupra situatiei in regiune. Spre deosebire de predecesorul sau Dmitri Kozak (2004-2007) numit dupa tragedia de la Beslan, care actiona ca "pompier de serviciu" pentru a aplana conflicte locale, Hloponin a incercat sa promoveze o strategie cu efecte pe termen lung, dar incompleta. Mizand pe dezvoltare economica, Hloponin ignora problema coruptiei si a disfunctionalitatii institutiilor politice la nivel local. In aceste conditii, proiectele economice de dezvoltare planificate se vor transforma in afaceri de clan prin care centrul federal isi va asigura loialitatea elitelor locale, fara a genera insa o schimbare profunda la nivelul socio-economic republican. Trebuie mentionat totodata ca Caucazul de Nord reproduce intr-o forma mai grava la nivel macro-regional bolile sistemului politic rus. Asadar, modernizarea politica in Caucazul de Nord este imposibila fara schimbari politice radicale la centru. Deoarece, astfel de schimbari la Moscova nu se intrevad, perspectivele pentru dezvoltare politica si economica in Caucazul de Nord raman extrem de sumbre. In aceste conditii, misiunea lui Hloponin nu este alta decat simularea modernizari in Caucazul de Nord, respectand tonul general dat de discursul "modernist" al presedintelui Medvedev.
Nu in ultumul rand, desi factorul extern nu poate fi neglijat in tratarea problemelor de securitate in Caucazul de Nord, traditia "razbunarii sangelui" ca raspuns la abuzurile zilnice a fortelor federale primeaza in lista cauzelor violentei. In 2008 Magomed Evloiev, proprietarul site-ului de stiri Ingushetya.ru, foarte critic la adresa autoritatilor locale (in special presedintelui de atunci Murat Ziazikov) a decedat in urma "descarcarii accidentale a armei" aflate in dotarea unui politist. In august 2010, politistul care se facea responsabil pentru moartea din "imprudenta" a lui Evloiev a fost asasinat intr-un local din Nazrani de o persoana neidentificata. Totodata, in perioada 2008-2009, conducerea ministerului de interne (inclusiv familiile) din Ingusetia a fost tinta a numeroase atacuri. Toate acestea au culminat cu atentatul din 2009 asupra noului presedinte al Ingusetiei Iunus-Bek Evkurov. Asadar, accentuarea de catre conducerea locala sau federala a implicarii externe in Caucazul de Nord cu scopul de a slabi Rusia, omite cauzele domestice promordiale, care alimenteaza potentialul de violenta. In ultimul deceniu, printr-o politica externa activa in lumea musulmana Rusia a reusit sa reduca substantial volumul ajutorului financiar de care beneficiau grupurile de insurgenti din Caucazul de Nord. In schimb, Rusia a fost ineficienta in abordarea problemelor de ordin intern in Caucazul de Nord. Prin urmare, inegalitatea sociala accentuata suprapusa cu abuzurile comise de fortele de ordine a contribuit din plin la radicalizarea segmentului tanar a societatii neangajat in campul de munca. In aceste circumstante, cresterea numarului de atentate sinucigase este o consecinta logica.
Deteriorarea situatiei in Caucazul de Nord are sau (si) poate avea efecte regionale negative. Regiunile populate de etnici rusi invecinate cu districtul nord-caucazian sunt cele mai vulnerabile. In contextul organizarii jocurilor olimpice de iarna la Soci in 2014 atentia rebelilor se va focaliza foarte probabil pe acest eveniment cu mare vizibilitate, organizat partial (pista de schi alpin in Krasnaia Poliana) in localitatea unde in 1864 a fost suprimata ultima rezistenta popoarelor indigene din Caucaz care se opuneau ocupatiei Rusiei tariste. Incarcatura simbolica a locului va constitui un alt element motivational. Tinta predilecta a militantilor probabil va fi infrastructura de importanta strategica menita sa asigure buna desfaturare a evenimentului (aerportul Adler, caile ferate, obiective sportive). Atentatul din vara anului 2010 asupra centralei hidro-electirce din Kabardino-Balkaria (republica din Caucazul de Nord relativ stabila in comparatie cu Ingusetia sau Daghestan) care a surprins autoritatile federale poate fi interpretat si ca un antrenament pentru astfel de operatiuni, inclusiv in Soci in 2014.
Insa exportul de insecuritate nu se limiteaza la regiunile din sudul Rusiei. Recent seful executivului abhaz a vorbit despre tentative de a transfera conflicte din Caucazul de Nord in Abhazia, regiune separatista din Georgia care beneficiaza de protectie militara si asistenta economica masiva a Rusiei. Serghei Samba a facut referire la o serie de atentate in 2010 care vizau moschei si imami in Gudauta (localitate care gazduieste o baza militara rusa) si Gagra. Situatia din Caucazul de Nord afecteaza relatiile dintre Moscova si Tbilisi. Kremlinul, deseori in cautarea "tapului ispasitor", face referire la guvernul de la Tbilisi, acuzand Georgia de complicitate activa cu rebelii. Astfel de acuzatii, lipsite de probe, mentin tensionate relatiile ruso-georgine adancind neincredere si insecuritate in regiune. Insa de pe urma instabilitatii in regiune sufera nu doar aliatii sau rivalii Rusiei, ci si statele care promoveaza o politica echilibrata fata de Moscova. Azerbaijanul care la nord se invecineaza cu Daghestan-ul deja resimite efectele cresterii numarului actiunilor rebelilor. Atacurile insurgentelor au vizat conducta prin care Rusia importa gazele din Azerbaijan. De asemenea, circulatia trenurilor intre Rusia si Azerbaijan a fost sistata pentru o perioada scurta in urma exploziilor pe calea ferata in Dagestan. In 2008 si 2010 grupuri de militanti din Dagestan au patruns pe teritoriul Azerbaijanului, fiind raportate schimburi de focuri intre fortele de frontiera si insurgenti.
Georgia si Azerbaijan sunt doua republici din Caucazul de Sud vitale pentru asigurarea livrarii si tranzitului de resurse energetice spre piata Europeana. Dat fiind implicarea economica si politica in regiune, securitatea in Caucaz este un subiect foarte relevant pentru Romania. O serie de proiecte regionale de interes major pentru Romania (Nabucco, AGRI, Pan-European Oil Pipeline), pot fi puse sub semnul intrebarii iar realizarea lor sa fie intarziata daca situatia in Caucazul de Nord va continua sa se deterioreze exportandu-se masiv amenintarile asimetrice in zonele adiacente. Fara indoiala, pericolele emanate din Caucazul de Nord nu sunt singurul factor care poate influenta negativ implementarea acestor proiecte energetice. In acelasi timp ar fi o greseala grava ca riscurile de securitate in Caucazul de Nord sa lipseasca din calculele strategice ale Romaniei si ale partnerilor sai.
