Un editorial interesant, publicat astazi in The New York Times, anticipa problemele pe care le poate avea Presedintele Obama la intalnirea G-20 care se deschide maine, 11 noiembrie la Seul. Probabil ca varful de lance ale criticilor vor fi China si Germania. Daca Obama si-a inceput drumul spre Seul in India, intalnindu-se cu Manmohan Singh, Premierul Britanic, David Cameron ajunge la aceasta intalnire dupa vizita Chinei si discutiile pe care le-a avut cu Hu Jintao. Nu prea se stie ce a reusit Obama in India, avand in vedere ultimile stiri publicate de Reuters, David Cameron nu prea a avut succes in China, desi a incheiat afaceri de aproape un miliard de euro (750 de milioane de lire sterline). In orice caz dragonul chinezesc va juca un rol foarte important la acest summit. Inaintea summitului am hotarat sa fac o mica trecere in revista a multiplelor chipuri ale acestui dragon chinezesc.
Criza economica si miscarile tectonice politice, financiare si sociale ce o insotesc au doua nume, primul se numeste "Dezechilibru", al doilea se numeste "Neincredere". In clipa cand se creaza o relatie in care un stat sau un grup de state, care produc enorm de mult si state care consuma enorm de mult fata de posibilitatile lor, s-a creat un "Dezechilibru". Deoarece nimic si nimeni nu poate trai intr-un dezechilibru au creat niste instrumente pentru a dezamorsa momentan problema. Ai un picior mai scurt la masa pe care mananci, bagi cateva bucati de carton sub piciorul scurt, il echilibrezi pentru un timp, dupa aia Dumnezeu e mare, sau moare creditorul sau moare cel care este creditat sau se intampla o minune. Germanii au "urlat" ca din gura de sarpe ca Grecii i-au inselat, bineinteles ca i-au inselat, cu acordul lor. Ce credeti ca ar fi facut nemtii cu puterea lor de productie, ar fi inchis fabricile, sau le-ar fi dat chinezilor piata elena!
Pe plan international, China a devenit una din problemele majore si stimul al acestui dezechilibru, insa exista niste sanse de a deveni si solutia pentru crearea unui nou echilibru. Povestea Chinei moderne, cea dupa moartea fondatorilor comunisti si a conducatorilor longevivi ai Chinei comuniste - Mao Zedong si Zhou Enlai, are trei etape. Prima etapa as numi-o "dragonul dragalas"; a doua etapa "dragonul sexi" si etapa in care ne aflam acum "dragonul imperial". Hai sa incercam sa observam comportamentul chinez in fiecare din aceste etape si sa incercam sa vedem daca putem invata ceva.
Sa vedem datele initiale ale problemei:
1. In 1978, dupa moartea lui Mao Zedong, Deng Xiaoping a renuntat la dogmele vechi si a declansat o ampla reforma economica, orientata spre o liberalizare controlata si treptata, atat interna cat si externa. Conceptia majora a noii orientari a fost formulata in cunoscuta teza "o tara, doua sisteme" (economice si politice). Orientarea noua a fost inclusa in Constitutia tarii, adoptata ulterior (4 decembrie 1982), care trebuia de jure sa cuprinda atat conceptiile lui Mao, cat si principiile "economiei socialiste de piata" ale lui Deng Xiaoping.
2. Constitutia din 1982 consfintea atat dreptul la proprietate privata, dar ii si rezerva acesteia un statut principal, prioritar si nu secundar (complementar) in economia nationala. Vorbim de anul 1982, cu 7 ani inainte de caderea comunismului in Europa de Est.
3. La 1.01.1979 China stabileste relatii diplomatice cu SUA. Ulterior, in urma acordurilor cu Marea Britanie si Portugalia, obtine la 1.07.97 Hong Kong-ul (unul dintre principalele centre economice ale lumii), iar la 20 decembrie 1999, respectiv, regiunea Macao, ambele populate majoritar de chinezi, considerate impreuna cu Taiwanul regiuni istorice ale Chinei.
Dupa aceste prime reforme, China elaboreaza un program secret, care trebuia in aproximativ 100 de ani sa ajunga la nivelul Europei si sa devina locul doi in lume, dupa Statele Unite. Supriza este ca in anul cotiturii (Il sorpasso), in care China va ajunge la nivelul economic al Statelor Unite ar putea fi 2027. Nesperat pentru chinezi.
Trecerea de la "dragonul dragalas" la "dragonul sexi" se face prin atragerea masiva de capital occidental, in special investitii capabile sa retehnologizeze tara.
1. S-a pornit de la situatia in care in anul 1978, economia Chinei era comparabila din punct de vedere al valorii nominale cu cea, de exemplu, a Slovaciei din 2006. Produsul intern brut (PIB) absolut constituia 362,4 mlrd. yuani sau 43,8 mlrd. Dolari. Balanta comerciala era negativa: exportul 9,75 mlrd. dolari, iar importul 10,89 mlrd. In 2010 China a devenit a doua economie mondiala, dupa SUA.
2. In stadiul de "dragon sexi" reuseste China, prin programul de dublare a volumului PIB prevazut pentru anii 1980-2000, sa-l realizeze cu cinci ani inainte de termen. PIB per capita a crescut de la 379 yuani sau 45 dolari, in 1978, la 1490 USD, in 2004, in preturi curente (si 5896 USD la PPC). Conform Bancii Mondiale, s-a modificat substantial structura economiei nationale a Chinei. In 1978, sectoarelor primare le reveneau 29,8%, celor secundare 48,2%, iar sectorului tertiar 23,7%. In 2001 structura respectiva a constituit 49,2; 18 si 32,8% corespunzator.
3. Pe parcursul a aproape trei decenii (comparativ cu 1978) valoarea comertului exterior a crescut de peste 85 de ori (in 2007), inclusiv a exporturilor de 100 ori si a importurilor de doar 73 de ori. Cota exporturilor in PIB a crescut de la 22%, in 1978, pana la 36% in 2006. Ritmurile de dezvoltare ale acestui sector au fost devansatoare celor ale cresterii generale economice, iar exporturile au depasit importurile, in acest ultim an de gestiune, de 1,23 ori. Ca marime absoluta a comertului exterior din 2004, China (fara Hong Kong) a devansat Japonia, fiind depasita la acest indicator doar de SUA si Germania.
China este tot mai frecvent calificata ca fiind laboratorul lumii din secolul XXI, similar caracteristicii respective atribuite Marii Britanii cu doua secole in urma, si Statelor Unite in secolul XX. Potrivit Bancii Mondiale, aportul Chinei la cresterea mondiala, in 2007, a fost estimat la 16% si pentru prima data a depasit contributia SUA la acest capitol.
Realizarile obtinute de China reprezinta rezultatul a mai multi factori, unul dintre principalii fiind acceptarea proprietatii private. Un alt factor a fost deschiderea economiei spre exterior. Ea s-a produs pe mai multe cai: liberalizarea si intensificarea relatiilor de export-import, crearea unor imense zone economice libere/speciale (ZEL/ ZES: Shenzen, Zhuhai, Shantou, Ziamen etc., marimea fiecareia dintre acestea devansand ca proportii Transilvania), care au atras investitii straine directe (ISD) semnificative, precum si sporirea intrarilor de valuta obtinuta de chinezii care lucreaza in afara hotarelor respective, aceasta tara fiind principalul furnizor de forta de munca in plan mondial etc. Un argument semnificativ, insa, a constituit intelepciunea, harnicia si rationamentul chinezilor, caracterul economicos al modului de viata al acestui talentat popor, buna mobilizare a elementului national etc. Trebuie de mentionat faptul ca pretul relativ scazut al fortei de munca a constituit un alt important "secret" al minunii chineze. Actualmente China are o forta de munca tanara, cu un raport favorabil (6:1) dintre angajati si pensionari. Concomitent, ea atrage forta de munca, inca mai ieftina, din exterior (din tarile vecine).
La dezvoltarea accelerata a comertului international din ultimii ani a contribuit si aderarea, la 11 decembrie 2001, a Chinei la OMC (dupa 15 ani de negocieri). In acel an volumul sumar al exporturilor si importurilor a constituit 509,6 mlrd. USD De atunci, in doar sase ani comertul exterior al acestei tari a crescut aproape de patru ori. De pe locul sase in lume China a trecut pe locul trei (1761 mlrd. USD in 2006). China are relatii comerciale cu majoritatea statelor lumii. Insa principalii parteneri sunt SUA, Uniunea Europeana, Japonia, Coreea de Sud. Comertul cu Taiwan (China Insulara) constituie 100,0 mlrd. USD.
Un rol determinant in dezvoltarea ascendenta a Chinei apartine sectorului bancar. In fruntea lui se afla Banca Poporului (People's Bank of China), care exercita functiile de baza ale unei banci centrale. Caracteristic pentru China este dominarea bancilor de stat, care sunt obligate sa crediteze intreprinderile de stat. Patru banci de stat (Banca Chinei, Banca Agricola, Banca Industrial-Comerciala/ ICBC, Banca Populara de Constructii) detin monopolul in acest sector: acestora revenindu-le 90% din acumularile banesti si 80% din investitii. In acest sector un rol cheie apartine sistemului financiar al Hong Kong, care reprezinta o punte de legatura dintre bancile Chinei propriu-zise si "restul lumii".
Industrial & Commercial Bank of China (ICBC, banca chineza de stat), cu un capital de piata de 254 mlrd. USD, (in urma urcarii preturilor actiunilor de la 2,68 la 5,75 yuani la bursa din Shanghai) a devansat Citigroup, cea mai mare institutie americana si a devenit cea mai mare banca din lume in functie de capitalizare.
China este al doilea-al treilea importator de petrol din lume (2005 - 150 mln. t, 2006 - 160 mln. t). Principalii furnizori fiind tarile OPEC (Iran, Angola). In vederea diminuarii dependentei tarii de carburantii importati, China a elaborat si traduce in viata un vast program de dezvoltare a energiei nucleare. Pana in 2020 vor fi construite 31 CAE, care se vor adauga la cele patru centrale existente in sudul (dezvoltat) al tarii. In Nord-Estul tarii deja se construieste prima CAE evaluata la 6,5 mlrd. USD
Este evident ca in paralel cu succesele remarcabile obtinute in China, in mod firesc, apar si anumite probleme. Printre acestea sunt: cresterea inflatiei, imbatranirea populatiei, problemele ecologice, subventionarea unor intreprinderi de stat nerentabile etc. Supraincalzirea economiei a determinat autoritatile ca incepand cu 2008 sa limiteze exporturile si sa incurajeze importurile printr-un sistem flexibil de taxe vamale.
Modelul chinez de dezvoltare este diferit decat oricare altul intalnit in lume. Meritul autoritatilor acestei tari consta in faptul ca au putut identifica si aplica cai si metode adecvate, care corespund realitatilor chineze. Despre aceasta univoc ne confirma rezultatele obtinute. Dupa cum (extrem de modest) mentioneaza specialistii sai, China este o tara in curs de dezvoltare si aplica reusit economia de piata.
Viitorul Chinei poate fi si viitorul nostru, al tuturor. Fara a incerca o parafraza a lui Napoleon, China s-a trezit si incepe sa se faca simtita cam peste tot.
