Corespondentul ziarului rus Kommersant, Andrei Kolesnikov, a parcurs 180 de kilometri cu masina cu Vladimir Putin, realizand un interviu cu premierul rus, pe parcursul caruia acesta marturiseste ca se odihneste "poate pentru prima data in ultimii 10 ani" si ca "Ceea ce facem imi confirma convingerea ca suntem pe drumul cel bun", insa afirma ca "nu poti investi in economia tarii bani pe care sectorul real al economiei nu-i merita".

K: Nu este greu sa conduci si sa dati raspunsuri care, mai apoi, se vor transmite, cum se spune, prin viu grai? Nu veti regreta?

P: Nu. Sunt in concediu. Ma odihnesc – poate pentru prima data in ultimii 10 ani.

K: Sa trecem, atunci, la treaba. Ce e mai greu – sa faci politica, sau sa te ocupi de economie?

P: Daca faci lucrurile cum trebuie, chiar gradinaritul devine interesant, a raspuns premierul fara sa zambeasca. Mi se spune: ce tara mare aveti, ce greu trebuie sa va fie.... Dar eu stiu, sunt convins: nu asta conteaza. Cand lucram la Petersburg, oras cu cinci milioane de locuitori, munceam de dimineata pana seara tarziu in fiecare zi si nu era deloc mai usor. Cu cat misiunea este mai concreta, cu atat este mai dificil. Iar rezultatele fie sunt, fie nu sunt. Dar daca este sa vorbim la modul general, la nivel politic se adopta decizii care influenteaza toate aspectele vietii si ii afecteaza pe toti, fara exceptie. Altfel spus, deciziile politice sunt mai responsabile. Iar pentru cei care adopta asemenea decizii este un plus. Deciziile economice pot fi, ulterior, modificate. Cele politice este mai greu.

K: A existat ceva care ati fi dorit sa schimbati?

P: Nu.

K: Totusi stiti ca au fost greseli. Pur si simplu, nu vreti sa recunoasteti asta.

P: Poate in unele cazuri era nevoie de mai multa precizie, eficienta, intelepciune. Dar per ansamblu... greseli din punctul de vedere al optiunii.... de dezvoltare, de alegere a modului de rezolvare a problemelor... Anii trecuti am fost criticati, aspru criticati ca alocam prea multi bani fondurilor suverane, in rezervele valutare ale Bancii centrale, sau bancii guvernamentale de rezerve. La ce va trebuie, ni se spunea... Dati banii oamenilor, dezvoltati infrastructura, sectorul real al economiei, sistemul bancar... Am impartit oamenilor ce am considerat necesar, sub forma de ajutoare, majorari, etc. Am dezvoltat proiecte nationale... Am pornit de la convingerea ca vor exista crize mondiale si ca vom avea nevoie de rezerve... Dar cel mai important lucru: nu poti investi in economia tarii bani, pe care sectorul real al economiei nu-i merita!

(Putin a vorbit cu atata patima, incat a scapat volanul din mana si putin a lipsit ca masina sa nu intre pe contrasens. De altfel, nu avem motive de ingrijorare: pe traseu nu existau alte masini si oricum, organele de circulatie ar fi avut grija sa elibereze drumul, a comentat Kommersant)

... Nu poti lua in totalitate crema industriei de petrol si gaze si sa o oferi economiei! Asta va duce la inflatie... Ar impulsiona ramurile industriale orientate spre expert, nu spre piata interna.

K: Deci au fost greseli, a exclamat ziaristul rus!

P: Imediat ce piata externa si-a redus volumul, producatorii nostri de otel, de ingrasaminte chimice, de metale au ramas cu marfa in depozite. Pe piata interna era prea scump, cererea pe pietele interne scazuse de tot. A fost o dubla lovitura: si la preturi, si la volumul de productie.... Daca Banca centrala ar fi controlat aceste procese.... acolo dispun de numeroase intrumente... daca nu ar fi permis atatea achizitii din import cat s-a dorit... daca ar fi introdus anumite anumite restrictii la export... in acest caz, economia ar fi evoluat mult mai echilibrat. I se poate reprosa guvernului acest lucru? E posibil? Probabil ca da, mai ales ca singur recunosc asta.

K: Sunteti de mult la putere. De foarte mult timp. De ce? Considerati ca sunt lucruri care trebuie facute numai de dumneavoastra si de nimeni altcineva?

P: Nu, cred ca trebuie creat un mecanism al tuturor. Un mecanism stabil al statalitatii ruse, care poate face fata influentelor interne, problemelor externe. Relatii echilibrate in interiorul puterii, relatii echilibrate intre cetatenii societatii si putere, la noi trebuie sa existe o reala delimitare a puterilor, cu competente proprii si autosuficiente. In ceea ce ma priveste, am de ales intre doua variante: fie sa privesc de pe mal cum curge apa, cum ceva se distruge si piere, fie sa ma amestec. Eu prefer sa intervin.

K: Dar ce spuneti acum, ati spus si cu zece ani in urma, cand a aparut cartea „De vorba cu Vladimir Putin”...

P: E un proces indelungat. Pentru a araja lucrurile, este nevoie de decenii. Iar voi ati vrea ca intr-o secunda sa asiguram relatii echilibrate cu statul... Eh!

K: Vedeti undeva vreo luminita pentru Rusia?

P: Vad, a raspuns Putin provocator. Ceea ce facem imi confirma convingerea ca suntem pe drumul cel bun.

K: Exista o persoana cu care doriti sa va intalniti si sa vorbiti.... Intr-un cadrul absolut legal. Fara provocari.

P: La cine va referiti?

K: Dmitri Anatolievici Medvedev. Potrivit ultimelor sondaje de opinie, popularitatea dumneavoastra si a presedintelui a cazut in ultimul timp. Simtiti aceasta scadere de rating?

P: Nu.

K: Poate au inceput sa va salute oamenii mai rar... Sa va sune mai rar...

P: Nu! Nu ma preocupa in mod deosebit acest aspect, dar am vazut ca oamenii au inceput sa oscileze, e criza totusi, vremurile sunt grele pentru multi dintre noi. .. Depunem numeroase eforturi, dar deciziile noastre nu ajung la toti, din pacate. Eu pot sa-i spun omului: noi facem asta si asta, iar el imi va raspunde: mai du-te.... Daca nu ajunge la toti, inseamna ca eu lucrez prost.

K: Ce parere aveti despre ziaristi: sunt un rau inevitabil, care fie este de partea dumneavoastra, fie scrie tot timpul despre dumneavoastra?

P: Sunt ziaristi si ziaristi. Iar daca tinem cont de faptul ca jurnalismul politic este intotdeauna in opozitie fata de putere, nu poti sa te superi: este ceva neplacut, dar necesar organismului.

K: In acest caz, va voi mai crea o suparare.

P: Sa vedem.

K: Va aduceti aminte, in emisiunea „De la persoana intai” ati povestit cum, copil fiind, ati reusit sa prindeti un sobolan, inghesuindu-l in colt?

P: Da, s-a intamplat. Dupa care sobolanul m-a pus pe fuga. Abia am scapat.

K: Dupa care ati inteles ca nimeni nu trebuie inghesuit in colt, pus la zid.

P: Am inteles acest lucru foarte bine. Pentru toata viata.

K: De ce l-ati inghesuit, in acest caz, pe Mihail Hodorkovski?

P: De ce l-am pus la zid?, a intrebat uimit premierul. El executa o pedeapsa meritata. Cand va fi eliberat, va fi un om liber din punctul de vedere al legii. Nu eu ma ocup de acest caz.

(Din cand in caz, omul de la volan - cu ochelari intunecati si tricou cenusiu - imi lasa impresia unui taximetrist, in masina caruia am nimerit. Un taximetrist vorbaret, foarte bun pentru o cursa lunga).