Consiliul European a decis joi inceperea negocierilor de aderare al UE cu Islanda, dupa ce, in luna februarie, Comisia europeana a publicat opinia sa favorabila referitor la Islanda. O veste foarte buna pentru administratia de la Reykjavik, care crede ca - potrivit ministrului de externe Össur Skarphédinsson - "Islanda va aduce o contributie valoroasa integrarii europene, ca stat arctic cu o expertiza substantiala in pescuit sustenabil si energie geotermala". Numai ca o lume intreaga a asistat in 2008 la prabusirea financiara a acestei tari. Ce economie candideaza acum la integrarea intr-o Uniune care lupta impotriva crizei?
Islanda este in linia dreapta spre aderarea la UE - in cazul in care si cetatenii ei doresc, insa sondajele indica exact contrariul - si toti vorbesc despre faptul ca inainteaza pe fast track - pe linia/calea rapida. Liderii tarilor membre ale UE au aprobat joi inceperea negocierilor de aderare si probabil ca procesul va dura vreo 2-3 ani. Cum am mai spus, Islanda este integrata in proportie de 60% in UE - prin accesul la piata interna, ca membru al Zonei Economice Europene si al zonei Schengen - insa vor ramane capitole spinoase de negociat intre Bruxelles si Reykjavik: pescuitul, agricultura si mediul, in ceea ce priveste vanatoarea de balene.
Indicatorii economici ai Islandei
Foto: Confederation of Icelandic Employers
In 2008, Islanda a fost puternic lovita de criza financiara, iar UE parea o oaza de stabilitate si solidaritate. Acum insa, islandezii nu mai sunt atat de siguri ca salvarea poate veni de la UE si zona euro, in conditiile in care apar tot mai multe intrebari despre viitorul monedei unice - careia multi s-au grabit sa ii cante prohodul - si despre situatia tarilor din sud, nu numai a Greciei si Spaniei, asa numitele PIGS. De ce acest sentiment? Poate pentru ca economia islandeza nu a avut chiar caderea anticipata in 2009, dupa semnarea acordului cu FMI, pentru ca au gasit resurse de redresare si au luat masurile necesare, chiar daca asta a insemnat devalorizarea coroanei cu jumatate, fapt imposibil daca ar fi fost membru al UE si al zonei euro.
Care este situatia economica a aspirantei la aderarea la UE - cel putin din punctul de vedere al adminsitratiei de la Reykjavik - astazi? Discutia din Islanda cu ministrul afacerilor economice, Gylfi Magnusson, dar si cu mediul de afaceri sau jurnalistii de la Reykjavik a conturat destul de exact imaginea unei tari care a invatat din criza, a luat masuri dureroase pentru populatie, care insa a inteles necesitatea acestora, iar acum - la un an si jumatate de la colapsul Wall street-ului islandez - situatia arata optimist.
Sectorul financiar s-a prabusit, dar economia reala a fost protejata, cu ajustari majore
In 2008, accesul Islandei pe pietele financiare internationale s-a inchis complet, in urma prabusirii celor trei banci comerciale internationale islandeze, Glitnir, Kaupthing si Landsbanki, ale caror active vulnerabile au depasit de 10 ori PIB-ul Islandei. Asa ca Reykjavik-ul a recurs la un acord cu FMI, in luna octombrie, un imprumut de 2,1 miliarde de dolari pentru doi ani de zile.
Insa Islanda a trecut rapid la masuri de austeritate si la legislatie care sa permita ca economia reala sa continue sa functioneze. "Ne-am pierdut Wall Street-ul, insa restul economiei, desi a simtit consecintele, a supravietuit", spune acum ministrul afacerilor economice Gylfi Magnusson. Cum au reusit sa o protejeze?
Ministrul afacerilor economice,
Gylfi Magusson
Foto: Media Consulta
"Am construit un nou sistem bancar, practic peste noapte", spune el, referindu-se la legea emisa de urgenta si trecuta prin Parlament in 6 octombrie 2008 menita sa asigure ca bancile continuau sa ofere servicii si sa faca plati in tara si in strainatate, dupa prabusirea celor trei banci. Acestea au fost capitalizate, statul fiind principalul actionar in una dintre ele, iar in alte doua sunt creditori a caror identitate nu este cunoscuta public, ceea ce suscita in acest moment o mare nemultumire in randul populatiei.
"Am fost ajutati de faptul ca activele reale nu au fost distruse, iar cand spun asta ma gandesc la oameni si resurse. Sectorul de pescuit, principalul sector exportator al Islandei, n-a fost afectat, nici fabricile de aluminiu, care au continuat sa functioneze, iar acum pretul acestuia incepe sa urce, iar turismul a fost de mare ajutor de asemenea", spune ministrul islandez. Devalorizarea coroanei - o lovitura pentru consumatorii islandezi si pentru companiile care au veniturile in coroane si datoriile in valuta straina - la jumatate din valoarea din 2007 (in 2007, un euro era 87,4 coroane, acum 172,3 coroane, potrivit datelor Bancii Nationale) a incurajat insa turismul, Islanda devenind, pentru turistii americani si din Europa Occidentala o tara pe care acum si-au permis sa o viziteze.
Astfel, 2009 a fost cel mai bun an din istoria turismului islandez, spune ministrul, iar prognozele pentru 2010 sunt si ele optimiste, chiar daca eruptia recenta a vulcanului Eyjafjallajoekull a perturbat traficul aerian in Europa si a impiedicat turistii sa ajunga pe insula.
Vulcanul a descurajat turistii la inceputul lui 2010
Foto: Media Consulta
Acestea au fost plusurile care au ajutat economia islandeza si care au impiedicat ca predictiile - o contractie de doua cifre a PIB-ului - sa nu se implineasca, contractia sa fie de doar 6,5%, dupa ce in anul boom-ului (2007) cresterea economica a fost de 6%, iar in 2008 de 1%. Insa pentru ca aceasta contractie sa nu fie atat de dura cum se anticipa, guvernul islandez a trecut la masuri dure, conform angajamentelor luate la semnarea acordului cu FMI. Au existat astfel patru mari obiective:
- stabilizarea ratei de schimb si refacerea increderii in politica monetara
- reformarea politicii fiscale si mentinerea unui nivel posibil de administrat a datoriei publice
- restructurarea sectorului financiar si refacerea cadrului legislativ in acest domeniu
- restructurarea datoriilor populatiei si a companiilor
In 2009, datoria publica a Islandei era de 105% din PIB, aceasta proportie incluzand si despagubirile Icesave care trebuie platite Olandei si Marii Britanii. Asa ca primele masuri au fost de consolidare fiscala, iar de la un deficit de 13% in 2008, in 2010 el va fi de peste 6%, iar pentru 2013 ministrul economiei islandez preconizeaza chiar un mic surplus. Insa masurile luate au fost dureroase, iar primele au fost de crestere a taxelor: TVA-ul, accizele, taxa unica pe venit a fost inlocuit de un sistem progresiv, cu 3 nivele.
Anii 2009 si 2010 sunt marcati de cresterea taxelor. Pentru 2011 ministrul economiei vorbea despre o reducere a cheltuielilor, reduceri deja operate in anumite privinte, in conditiile in care cheltuielile in sectorul bugetar sunt de 40% din PIB: scaderea salariilor in sectorul public (un sfert din populatia activa lucreaza in sectorul public), taierea de la plata a orelor suplimentare, elminarea unor servicii guvernamentale. "Vor exista mici reduceri in sanatate si educatie, dar majoritatea taierilor le vom face de la investitiile in infrastructura. Insa Islanda are un sistem de protectie sociala foarte bun, asa ca aceste reduceri nu il vor schilodi", a spus Gylfi Magnusson.
In privinta politicii monetare, Banca Nationala a Islandei are, pe termen scurt, obiectivul de a stabiliza moneda, mai degraba decat de a respecta tinta de inflatie de 2,5%. Insa a avut loc o modificare de legislatie considerabila, care sa permita un control mai bun asupra capitalului. A fost stabilit un registru national al creditelor si exista prevederi mai dure privind expuneri mari, legate de creditare si imprumuturi asociate.
Din cauza devalorizarii coroanei si a cresterii somajului - Islanda a avut mereu somaj in jur de 1%, dar in 2009 a urcat la 8% din forta de munca si in 2010 la 9,5% - o serie de islandezi si o serie de companii s-au trezit cu nivele a datoriei foarte mari. Asa ca masura propusa de guvern de restructurare a datoriilor este acum in plina desfasurare. Ratele la ipoteci au scazut si ele sunt corelate cu nivelul si evolutia salariilor.
Raportul anchetei sistemului bancar - un best seller in Islanda
Cum criza in Islanda a fost una financiara, autoritatile au trecut la masuri in aceasta privinta. In afara unei legislatii mai dure privind sistemul bancar, s-a format o comisie parlamentara care a investigat sectorul si care a cautat raspunsurile la intrebari de genul: de ce s-a intamplat asta, cum s-a intamplat asta si cine sunt vinovatii?
Ancheta se va incheia in 2014, insa un prim raport a fost dat publicitatii. El are peste 2.000 de pagini si a fost tiparit deja de 4 ori in Islanda. "Este un best seller", mi-a spus redactorul sef adjunct al cotidianului Morgunbladid. "Se citeste ca un roman politist, spune lucruri pe care le banuiam in privinta a ceea ce faceau bancherii, insa ceea ce citesti acolo e de-a dreptul fascinant", spune Karl Blondal.
Cetatenii islandezi au cumparat raportul - o carte imensa - curiosi sa vada ce a dus la prabusirea economica si cer ca vinovatii sa fie pedepsiti. Implicarea civica a islandezilor este un lucru frapant daca provii din Romania, o societate mai degraba manipulata, cel putin in ultima vreme. Presa islandeza s-a hranit zile, saptamani din rezultatele raportului, insa oamenii au vrut sa il citeasca ei insisi, sa aiba propriile interpretari si concluzii, mi s-a spus.
Mai mult, atunci cand au existat acele violente in Reykjavik - in fata parlamentului, in urma cu doi ani - oamenii nu au protestat impotriva masurilor de austeritate pe care le propunea guvernul, ci impotriva lipsei de transparenta de care a dat el dovada la un moment dat. Lipsa de transparenta este un repros care i se adreseaza si actualului guvern, pentru faptul ca actionarii celor doua banci in care statul nu e majoritar - fostele Glitnir si Kaupthing - nu sunt cunoscuti.
Capitole din raportul privind sectorul bancar, in limba engleza, pot fi citite aici.
0
0
