Un experiment care a permis reproducerea in laborator a caracteristicilor campurilor magnetice ale Pamantului si ale altor planete ar putea deschide o noua cale spre fuziunea nucleara, potrivit unui studiu publicat duminica de revista Nature Physics si citat de AFP.

Cercetatorii de la Massachussets Institute of Technology (MIT) si de la Universitatea Columbia au utilizat un magnet de o jumatate de tona, de marimea unui pneu de camion, mentinut in levitatie gratie unui alt magnet, in incercarea de a controla o plasma.

A patra stare a meteriei (dupa cea solida, lichida si gazoasa), plasma este foarte raspandita in univers si este formata din particule incarcate electric: ioni si electroni.

In cadrul "Levitated Dipole Experiment" (LDX), instalat la MIT, magnetul supraconductor, racit la -269 grade Celsius prin intermediul heliului lichid, a putut sa controleze miscarile unei plasme incalzite la 10 milioane de grade, aflata intr-un compartiment adiacent.

"Turbulentele create au antrenat o concentrare mai densa a plasmei - o etapa cruciala pentru a face atomii sa fuzioneze - in loc sa o disperseze, cum se intampla de obicei", afirma MIT, intr-un comunicat.

Observata in cadrul interactiunii plasmei cu campurile magnetice ale Terrei sau ale lui Jupiter, acest tip de concentratie "nu a fost recreat niciodata in laborator", precizeza MIT.

Aceasta abordare "ar putea furniza o cale alternativa pentru fuziunea" nucleara, spune Jay Kesner (MIT), co-responsabil al proiectului LDX, alaturi de Michael Mauel (University of Columbia).

Sursa de deseuri radioactive, fisiunea nucleara din centralele nucleare consta in spargerea nucleelor atomilor. Realizand, dimpotriva, fuziunea lor, noua metoda ar putea furniza o energie mai curata.

In cadrul proiectului de fuziune controlata de la reactorul experimental international (ITER) din Cadarache (Franta), este vorba despre fuziunea nucleelor a doi izotopi grei de hidrogen: deuteriu si tritiu.

Aceasta implica producerea de tritiu radioactiv si protejarea peretilor reactorului de netronii proveniti din reactia nucleara, in vreme ce procedeul LDX ar putea permite fuziunea fara utilizarea tritiului. Metoda este mai complexa si ar putea deveni utilizabila la "o a doua generatie" de reactoare de fuziune, precizeaza Kesner.