La populara intrebare cine este mai bun pentru Rusia, Timoshenko sau Ianukovici, pot exista mai multe raspunsuri care se contrazic reciproc, dar fiecare are samburele lui de adevar, scrie analistul Fiodor Lukianov.

Raspunsul nr.1: ambele variante sunt rele. Cel care se asteapta ca la putere in Ucraina sa vina "unul de-al nostru", care sa schimbe calitativ caracterul relatiilor dintre cele doua tari, va fi dezamagit, indiferent de invingator. Orice presedinte al Ucrainei, indiferent de retorica, este interesat de consolidarea statalitatii. Altfel spus, va incerca sa foloseasca Moscova, nicidecum sa se apropie de ea.

Raspunsul nr.2: ambele variante sunt bune. Plecarea lui Viktor Iushcenko inseamna, dupa toate probabilitatile, sfarsitul presedintiei ideologice si trecerea la modelul pragmatic. Iushcenko a transformat confruntarea cu Rusia intr-un scop in sine, iar departarea de Moscova – o garantie a viitorului Ucrainei.

Al treilea presedinte al tarii a fost atat de convins de corectitudinea acestei gandiri, incat a fost nu numai gata sa foloseasca orice neintelegeri iscate, fie si din cauze obiective, dar sa provoace si sa adanceasca starea conflictuala.

Al patru presedinte trebuie, inainte de toate, sa rezolve problemele economice si sociale pentru ca Ucraina sa supravietuiasca. Iar pentru asta, avand in vedere gradul ridicat al dependentei economice de Rusia, succesorul lui Iushcenko, ea sau el, trebuie sa-si domoleasca patosul si sa gaseasca variante de compromis la temele care preocupa Moscova.

Raspunsul nr.3: mai bine Timoshenko. Experienta relatiilor reciproce dintre premierii Rusiei si Ucrainei in 2009 a aratat ca cei doi sunt capabili sa rezolve probleme importante, fara emotii si stari tensionate.

Raspunsul nr. 4: Cu Ianukovici poate aparea o situatie incomoda, avand in vedere ca el este considerat prieten si aliat. Liderul Partidului Regiunilor a declarat nu o data, de-a lungul campaniei, ca intentioneaza sa revizuiasca acordurile cu Moscova din domeniul gazelor naturale.

Dupa toate probabilitatile, el spera in restituirea, sub o forma sau alta, a relatiilor din perioada lui Leonid Kucima – avantaje economice in schimbul loialitatii politice. Dar Rusia a renuntat la acest model, scrie Lukianov, in paginile ziarului Gazeta.