Zona Euro este pusa in fata primei provocari serioase de la crearea sa, in urma cu zece ani. Dezordinea financiara din Grecia - deficitul si datoria publica ating 13% si, respectiv, 125% din produsul intern brut - cere masuri urgente si radicale pe care Atena nu pare pregatita sa le adopte, chiar daca o echipa a Fondului Monetar International ajunge marti in aceasta tara, pentru a oferi "asistenta tehnica" guvernului grec, noteaza Le Monde, in editia electronica.

In conditiile in care agentiile de rating ameninta cu degradarea datoriei suverane, un scenariu catastrofic - incetarea de plati - nu poate fi indepartat total.

Abordarea tarilor europene a fost mai degraba confuza. Principalul motiv este ca UE nu poate promite Greciei un plan de salvare financiara, interzis de tratatele ce guverneaza Zona Euro. Pe rand, oficialii europeni au incercat sa apeleze la vechea politica - inchizitorul cel bun si inchizitorul cel rau - sperand ca acest lucru va fi suficient pentru a convinge guvernul grec sa adopte un program economic mai serios.

Liderii tarilor europene nu sunt insa in masura sa ofere lectii de rigoare bugetara, in conditiile in care se confrunta ei insisi cu deficite mari, generate de planurile economice de relansare. Spania, care a preluat presedintia Uniunii, este redusa la tacere: situatia sa financiara o va face sa fie, cel mai probabil, urmatoarea tara cu probleme din Zona Euro.

In aceste conditii, noua Comisie, care nu a fost inca aprobata de Parlamentul European, este obligata sa-si asume rolul principal si are doua cai de actiune.

Una dintre solutii consta in 'ocolirea' tratatelor si acordarea unui ajutor financiar Greciei, ceea ce ar crea un precedent redutabil si nu poate fi avuta in vedere decat in ultima instanta.

Solutia cea mai simpla ar fi ca Bruxellesul sa exercite o presiune ferma pentru a obliga Grecia sa adopte un plan credibil. Daca Atena raspunde favorabil, o simpla "bifa" favorabila acordata de Comisie unui plan serios ar putea fi suficienta pentru a schimba perceptia pietelor. Si, in acest fel, executivul european ar putea, dintr-o singura lovitura, sa-si afirme autoritatea politica si credibilitatea, noteaza Le Monde.