Exista un consens general in a admite ca, daca actuala criza nu s-a transformat in Marea Depresiune II, este din cauza relaxarii brutale a politicilor monetare, a planurilor de salvare a economiilor si a sustinerii masive a sistemelor financiare de-a lungul si de-a latul lumii.

Dezbaterea politica s-a focalizat acum pe forma crizei : un V (o reintoarcere rapida la crestere economica), un U (o crestere anemica sau un W (o revenire a crizei).

Pana in primavera acestui an, se discuta si despre un scenariu in forma de L, ceea ce ar fi reprezentat un Armageddon economic si financiar.

Intrebarea cruciala care se pune este legata de calendarul si etapele care trebuie parcurse pentru a iesi din aceasta monumentala relaxare monetara si bugetara. Fara indoiala, dupa cum evolueaza lucrurile, vom asista la deficite bugetare ridicate, la cresteri ale datoriei publice care pe termen lung nu sunt sustenabile. Guvernele au uneori tentatia de a utiliza inflatia pentru a reduce valoarea reala a datoriilor publice si private.

Aceste deficite bugetare au fost in parte monetizate de catre bancile centrale, care au coborat cu nivelul dobanzii cheie pana aproape de zero, crescand de asemenea baza monetara (in SUA, aceasta s-a dublat intr-un singur an).

Daca aceasta tendinta nu se inverseaza, combinatia de politica fiscala si monetara laxe vor duce la inflatie si crize bugetare, care vor insoti o noua bula, cea a activelor sau creditului. Ca sa “sparga” acel deficit, guvernele vor trebui sa mareasca taxele, sa reduca din cheltuieli si fireste, sa absoarba excesul de lichiditate din piata.

Daca aceste enorme deficite vor continua sa fie monetizate, piata obligatiunilor ar putea avea de suferit, iar riscul unei stagflatii ar deveni urias. Cum sa iesim din acest cerc vicios?

Citeste restul materialului si comenteaza pe Dan Popa's Weblog.