Fasia Gaza este pentru israelieni, de mai bine o jumatate de secol, un cosmar, ajungand chiar pana in situatia in care israelienii injura spunand "Lekh le-Azza!", adica "Du-te in Gaza", relateaza AFP. In teren se regasesc toate ingredientele pentru a face de nelocuit acest teritoriu minuscul de 362 de kilometri patrati, unde traiec in mizerie 1,5 milioane de suflete, in mare parte descendenti ai refugiatilor din 1948 si 1967.

Prinsa intre Israel si Egipt, intre mare si desert, nu era decat o problema de timp pana cand Fasia Gaza, cu afluxul de refugiati veniti din Egipt si din recentul infiintatul Israel, avea sa devina un butoi de pulbere.

Ben Gourion, care a refuzat sa cucereasca Gaza in primul razboi israelo-arab, a pledat chiar in favoarea ideii de a "transfera controlul teritoriul Egiptului si Iordaniei".

Pe fondul mizeriei, in Fasia Gaza s-a format in cursul anilor '50 miscarea nationala palestiniana.

Incurajate de Gamal Abdel Nasser, viitor presedinte egiptean, primele comandouri au inceput in 1954 sa opereze in sudul Israelului, omorand civili. Israelul a replicat prin operatiuni sangeroase, iar ciclul violentelor a inceput.

In timpul Campaniei Suez (1956), cu aprobarea Frantei si Marii Britanii, Israelul a invadat pentru prima data Fasia Gaza. Palestinienii au trait timp de trei luni sub administratie militara israeliana. Ei se vor afla pentru a doua oara in aceasta situatie in 1967, de aceasta data timp de aproape 40 de ani.

La inceputul anului 1957 Israelul a fost obligat sa se retraga din teritoriu, lasand loc Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei (OLP), in curs de formare, care va fi condusa mai tarziu de Yasser Arafat.

Adevarata revolutie pentru locuitorii din Gaza va izbucni in 1967. Este inceputul ocupatiei israeliene. Dar pentru palestinieni reprezinta si posibilitatea inedita de a merge sa munceasca in Israel.

In aceasta perioada se construieste reteaua electrica din Fasia Gaza si cea de apa curenta si, in fiecare dimineata timp de un sfert de secol, aproape 100.000 de palestinieni merg la serviciu in Israel.

In pofida unor progrese economice, rezistenta fata de ocupant creste. In 1970 si 1971, comandatul regiunii militare din sudul Israelului, un anume Ariel Sharon, loveste fara mila, trimitand echipe de comando pentru a "curata cuiburile de teroristi" din taberele de refugiati.

Prima Intifada a izbucnit in decembrie 1987 in tabara de refugiati de la Jabaliya. Acordurile de la Oslo (1993) si intoarcerea lui Yasser Arafat in Gaza, in 1994, au marcat inceputul "divortului", care va atinge apogeul in vara anului 2005. Ariel Sharon, devenit premier, evacueaza atunci armata si cei 8.000 de colonisti instalati de Guvernul israelian din 1967.

La o luna dupa declansarea celei de a doua Intifade, in septembrie 2000, incep tirurile de rachete din Gaza. In iunie 2007, Hamas l-a constrans pe presedintele Autoritatii Palestiniene, Mahmous Abbas, sa renunte la controlul asupra Gaza, deschizand astfel calea catre o confruntare directa cu Israelul.