Dupa 23 de ore de calatorie, luni dimineata la ora noua am aterizat pe aeroportul international din Kathmandu. Chiar daca aeroportul poate sa fie socant pentru un european, avand in vedere marimea si serviciile de securitate, am coborat dornic sa ma apuc de munca atat de repede cat este posibil.

Insa primul meu briefing neoficial m-a readus repede cu picioarele pe pamant. Am aflat ca in ultimele doua saptamani au avut loc sase atentate numai in capitala. Iar la Nepalganj - in zona Terai, unde am cerut sa fiu trimis - politia n-a gasit alta metoda la o ciocnire violenta a doua partide decat sa traga in multime, omorand si un candidat.

Avertismente pentru observatori

Am fost avertizati sa nu ne apropiem de nici o adunare de oameni, avand in vedere ca toate miscarile electorale sunt posibile tinte. Tot in zona Terai patru organizatii armate au declarat un fel de boicot al alegerilor. In conceptia lor, oricine se duce la scoala, isi deschide magazinul, sau pur si simplu iese pe strada este un spargator al boicotului si va fi pedepsit. In cazul fericit - doar cu o bataie zdravana.

Cea mai saraca tara din Asia de Sud

Oricat esti de pregatit sa te intalnesti cu realitatea, oricat de multe ori ai citit briefingurile, realitatea tot te socheaza. Nu este suficient sa citesti ca Nepalul este cea mai saraca tara din Asia de Sud. Trebuie sa vezi cu ochii tai.

Aceasta apasare a saraciei se simte din primul moment cand intri in contact cu tara. Oamenii sunt pasnici fata de straini si se ofera la orice pas sa faca diverse servicii pentru bani. La orice pas gasesti un nepalez dornic sa fie ghid, sa-ti vinda ceva, sa te duca undeva sau chiar oameni sfinti care se ofera sa-ti dea binecuvantarea lui Budha, in schimbul a catorva banuti. La orice cumparare se negocieaza, chiar si in cateva restaurante, transformand astfel orice cumparatura in aventura.

In afara de saracia care te loveste din plin se remarca imediat aerul poluat si plin de praf din Kathmandu. Pana acum era greu de imaginat sa gasesc un oras ne-industrializat cu un aer atat de poluat. La fiecare colt gasesti oameni purtand masti ca sa se protejeze de aerul irespirabil, printre care chiar si politisti.

Curatenia pe strazi si in oras in general este destul de neglijata, chiar daca majoritatea nepalezilor incearca sa tina curat petecul de strada din fata casei. Insa intr-o metropola de 4,7 milioane de locuitori, fara o infrastructura stabila, curatenia este foarte greu de pastrat.

Traficul este asemanator cu cel din India. De obiciei se circula pe partea stanga, dar intodeauna oamenii sunt inventivi in trafic, asa deseori te trezesti ca strada isi schimba sensul de mers in concordanta cu traficul. Semne de circulatie nu prea exista, sau chiar daca mai gasesti din cand in cand cateva semne, acestea nu se respecta.

Masina cea mai folosita este un Suzuki Maruti. Daca te sui intr-un taxi, trebuie sa fii atent la curbe ca nu cumva sa cazi din masina, avand in vedere ca usile acestor masini vechi se mai deschid spontan din cand in cand. Din acest motiv, o colega din Croatia a coborat din taxi, fara voia ei, cu o curba inainte de destinatie.

Strazi intesate de forte de ordine

In ceea ce priveste tensiunea dinaintea alegerilor, am devenit mai linistit. Dupa cum am aflat mai tarziu de la cativa ambasadori, nepalezii sunt foarte grijulii ca in fata strainilor sa fie cat mai respectuosi si sa nu arate nici un lucru negativ legat de tara lor. Am observat ca oamenii s-au purtat excelent cu noi. Chiar daca intre ei pot exista divergente majore, chiar violente, evita cu orice pret sa le arate in fata strainilor.

Campania electorala este marcata de prezenta pe strazi a activistilor, masinilor de campanie, afiselor si grafitti-urilor. Soldatii armatei nepaleze pot sa apara la orice pas, impunand respect fata de lege. Ei sunt deocamdata forta dominanta si cel mai bine echipata. Se spune ca nu mai asculta de rege, dar respecta acordul intern de pace si nu ies din locatiile lor sa influenteze alegerile. Analistii familiarizati cu situatia din Nepal sustin insa ca in cazul unui esec la alegerile care urmeaza este foarte greu de prevazut ce se poate intampla.

In afara de armata, pe strazi isi mai fac simtita prezenta politia (Nepali Police) si politia armata (Armed Force Police). Reprezentantii celor doua forte isi fac desoeri simtita prezenta in capitala, cateodata inarmati numai cu bastoane de bambus, alteori - cu arme de foc.

Nesiguranta politica

Dupa explorarea capitalei m-am intors la hotel, unde am primit documentele oficiale destinate observatorilor. In program pentru prima zi aveam prevazut primul briefing oficial, o primire la resedinta primului ministru si o receptie a Reprezentatiei Permanente.

La briefing ni s-au prezentat inca o data situatia: toata lumea se asteapta la zile foarte tensionate. Un esec al organizarii alegerilor ar putea avea efecte greu de calculat. Au fost prezentate atentatele din ultimele zile, violentele si toate evenimentele neplacute. Informatie de ultima ora: Liga Tinerilor Comunisti a promis ca va trimite in jurul fiecarei sectii de vot 200 de „observatori”, ca sa se asigure de „linistea” alegerilor. La randul lor, si celelalte partide s-au oferit sa faca acelasi lucru.

Cu ocazia receptiei la resedinta premierului, toata lumea a observat o stare precara a sanatatii sale, lucru pe care l-a recunoscut chiar si demnitarul in discursul sau de bun venit. Acest lucru este ingrijorator, pentru ca inlocuirea sa in acest moment ar fi extrem de dificila, intrucat Nepalul nu are un lider politic de aceeasi anvergura.

Prezenta internationala a fost impresionanta, de la fostul presedinte american, Jimmy Carter, la parlamentari britanici, europarlamentari si ambasadori.

Dupa prima zi mi-am recastigat entuziasmul pierdut la aterizare. Sunt convins ca avem motive sa privim optimist alegerile, dar cu siguranta soarta acestei tari se joaca in zilele care urmeaza.

Pe parcursul acestei saptamani, europarlamentarul Magor Csibi va transmite pentru HotNews.ro corespondente din Nepal, acolo unde se organizeaza alegeri generale intr-o atmosfera extrem de tensionata.