generatia virtuala // Nu sunt tata insa, prin natura meseriei mele, intru in contact foarte des cu astfel de probleme. In primul rand o schimbare de atitudine a parintelui fata de copil cred ca e esentiala. Sa fii dispus si deschis sa inveti si tu de la el, nu doar sa-i ceri anumite lucruri bazandu-te pe propria experienta. Intre 11-15 ani e normal sa caute sa-si creeze un spatiu intim, sa se revolte, asa isi contureaza mai bine personalitatea in formare. Mai cred ca un tata modern este chiar el un bun utilizator de net si poate discuta sau glumi cu copilul sau in termenii noii generatii. Nu e usor, pana la urma suntem in mijlocul unui experiment. Riscul ar fi ca maturitatea emotionala a copiilor sa nu apara ori sa se dezvolte mult mai greu in lipsa unor contacte sociale reale. Adevaratul conflict mi se pare la nivelul modelelor de educatie diferite de la o generatie la alta si in latenta cu care parintii reusesc sa se adapteze la ritmul evolutiei tehnologice. Eu m-as intreba foarte serios ce doresc de fapt de la copilul meu si daca ceea ce doresc corespunde cu stilul lui de viata. Poate e cazul doar sa invat sa accept diferentele si sa nu-mi provoc copilul la discutii inutile si sa nu ma mai astept la comportamente pe care el nu le agreaza. Hippiotii i-au indignat pe multi prin felul lor de a fi, au scandalizat societatea puritana si au sfarsit ca niste oameni destul de normali, dar poate putin mai liberi interior pentru ca experimentasera lucruri noi, lucruri pe care parintii lor nu au avut niciodata curajul sau curiozitatea sa le incerce.