„Pe când luptam în Africa...” Nu este o coincidență faptul că Evgheni Prigojin a menționat continentul african sâmbătă, 24 iunie, într-una din postările sale Telegram, deoarece, din orașul Rostov-pe-Don, din sud-vestul Rusiei, și-a orchestrat încercarea de rebeliune împotriva comandamentului militar, potrivit Le Monde, citat de Rador.

Evgheni PrigojinFoto: Kommersant Photo Agency / ddp USA / Profimedia

Africa este strâns legată de aventura lui Wagner. În urma intervenției în Siria în favoarea regimului lui Bashar Al-Assad, a fost scena expansiunii grupării paramilitare, care a înlănțuit, din anii 2017-2018, lovituri de stat în Sudan, în Republica Centrafricană, Libia și Mali, grație unei strategii oportuniste pe un model recurent: furnizarea de securitate în schimbul jefuirii resurselor.

Dar continentul african a reprezentat și o sursă de tensiune între Wagner și sponsorii săi de la Moscova, unul dintre factorii divorțului care a izbucnit sâmbătă, alături de războiul din Ucraina.

„Ni s-a spus că avem nevoie de Africa, dar după aceea a fost abandonată, pentru că toți banii care erau destinați ajutoarelor au fost furați”, a adăugat Prigojin în rechizitoriul său. „Wagner cerea mai mulți bani și materiale pentru a-și continua acțiunile în Africa”, confirmă o sursă diplomatică franceză familiarizată cu activitățile grupului de mercenari. „De acolo a început totul”.

Deși răul a început acolo, dispozitivul african al lui Wagner nu pare să fi jucat niciun rol în episodul rebel din 23 și 24 iunie. Pe continentul african nu a fost semnalată nicio mișcare semnificativă care să implice grupul paramilitar pe parcursul zilei de sâmbătă, potrivit numeroaselor surse contactate de Le Monde.

Ce se va întâmpla cu această investiție strategică în Africa, acum că Wagner a renunțat la marșul său către Moscova? Este oare condamnată prezența companiei de pază pe continent? „Wagner va continua să existe, cu sau fără Prigojin”, anticipează o sursă diplomatică franceză.

O eventuală recalibrare va trebui să integreze dificultățile de care se poticnește Grupul Wagner pe teren. În Mali, relațiile dintre mercenari și junta pe care au venit să o sprijine din 2021 sunt în prezent tensionate, potrivit informațiilor noastre. Mai multe surse securitare și diplomatice se referă la o „problemă cu plata” pentru luptătorii ruși. „Junta nu are suficiente fonduri”, se relatează în anturajul soldaților malieni. Prin urmare, grupul paramilitar privat și-ar fi „impus” unii dintre oamenii săi în poziții cheie de putere.

Tensiuni în Mali

La această tensiune contribuie și desfășurarea operațiunilor împotriva grupărilor jihadiste. „Wagner are mai multă încredere în milițiile [auxiliare] decât în armata din Mali”, susține o sursă de securitate maliană. Între timp, un diplomat occidental cu sediul la Bamako relatează că numărul trupelor Wagner a crescut ușor de la începutul anului, de la 1.500 la 1.600 de persoane.

Mali a fost folosit și de Wagner pentru a încerca „să cumpere echipament militar de la furnizori străini și să traficheze aceste arme”, a declarat Matthew Miller, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, pe 22 mai. Potrivit Washingtonului, aceste arme și muniții erau destinate „conflictului din Ucraina”, „pentru a ajuta Rusia prin Mali”.

În Republica Centrafricană, transformată de Wagner într-o platformă care să-i permită să acționeze în Mali și Sudan, provocarea va fi menținerea unui model de infiltrare a statului și de prădare economică care s-a dovedit, până acum, rentabil. RCA este și locul din care Wagner și-a dus războiul de propagandă împotriva influenței occidentale din Africa.

Gruparea Wagner este deosebit de valoroasă pentru președintele Faustin-Archange Touadéra, care o folosește pentru protecția sa personală, chiar dacă nu îi recunoaște oficial prezența în țară. Sprijinul s-a dovedit crucial pentru realegerea lui Touadéra în 2020, când s-a aflat sub ofensiva rebelilor de la Coalition des patriotes pour l echange (CPC).

În Sudan, poarta către Africa din 2017, Wagner va trebui, de asemenea, să mențină o prezență care combină implicarea în securitate și investițiile în industria extractivă. Grupul paramilitar s-a impus într-adevăr în sectorul minier cu companiile M Finance și M Invest și filiala lor sudaneză Meroe Gold, condusă de Mihail Potepkin, un prieten apropiat al lui Prigojin.

Potrivit unei investigații efectuate de Le Monde în parteneriat cu consorțiul de investigație Organizat Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), compania Meroe Gold a confiscat o stație de tratare a reziduurilor extrase din minele de aur din localitatea 'Al-Abidiyah, statul Nil. Această activitate extrem de profitabilă ar permite Rusiei să obțină tone de aur din contrabandă, eludând astfel sancțiunile occidentale.

Jaf petrolier

În ciuda dezmințirilor oficiale de la Khartoum, Wagner menține legături cu armata regulată, dar mai ales cu cea mai puternică miliție paramilitară a țării, Forțele de Sprijin Rapid (RSF), conduse de numărul doi din juntă, generalul Mohammed Hamdan Daglo, zis „Hemetti”. De la izbucnirea, pe 15 aprilie, a războiului din Sudan între FSR și armata regulată a generalului Al-Bourhane, aceasta din urmă a denunțat sprijinul grupării Prigojin pentru trupele lui „Hemetti”.

În ceea ce privește ultima redută africană a grupului Wagner, Libia, viitorul său este pus sub semnul întrebării, deoarece Occidentul și mai ales americanii își intensifică presiunea asupra partenerilor lor locali pentru a-i împinge afară pe mercenarii ruși. În urma „Bătăliei de la Tripoli” (aprilie 2019-iunie 2020), Wagner a prins rădăcini în zonele controlate de aliatul său local, mareșalul Khalifa Haftar, ocupând poziții în situri petroliere și baze militare din Cirenaica (est) și Fezzan (Sud).

Acalmia pe care o trăiește țara de doi ani și jumătate încoace i-a permis companiei de pază să se concentreze pe prădarea petrolului, datorită desfășurării sale în Golful Sirte și în apropierea puțurilor sudice, să utilizeze Libia ca centru logistic pentru Siria și Africa, în special prin autorizarea tranzitului de oameni și echipamente către Mali și RCA și să contribuie la alimentarea vechilor ambiţii ruseşti privind limitarea influenței militare a occidentalilor la malul sudic al Mediteranei.

Cu timpul, însă, Wagner a ajuns să se „autonomizeze”, după cuvintele unui diplomat occidental, ceea ce provoacă tensiuni cu aparatul de stat rus. În Libia, ca și în alte părți din Africa, revizuirea relațiilor dintre Wagner și Moscova abia a început, potrivit Le Monde, preluat de Rador.