Sub Narendra Modi, creșterea economică și iliberalismul politic au avansat împreună, scrie Guy Sorman, un cunoscător al politicii indiene, autor a mai multor cărți despre India.
Lumea a suferit o schimbare seismică luna trecută: India are acum mai mulți locuitori decât China. Țara care de secole s-a lăudat cu cea mai mare populație de pe Pământ a fost depășită.
Indienii nu au nici un motiv să sărbătorească acest nou statut demografic, scrie Sorman. În 1960, ambele națiuni aveau economii similare și rate comparabile ale sărăciei.
Astăzi, venitul anual pe cap de locuitor din China – în jur de 12.000 de dolari – este de cinci ori mai mare decât cel din India. Desigur, aceste cifre nu reușesc să ia în considerare disparitățile regionale, adesea spectaculoase.
Coasta de est a Chinei este de două ori mai prosperă decât provinciile interioare, în timp ce sudul indian este de două ori mai bogat decât nordul
Coasta maritimă de est a Chinei este de două ori mai prosperă decât provinciile sale interioare, în timp ce sudul indian este de două ori mai bogat decât nordul. Această ecuație simplă trece cu vederea și inegalitățile. China este țara cu cele mai adânci inegalități, urmată îndeaproape de India. Cu toate acestea, succesul economic relativ al Chinei a zguduit profund elitele Indiei.
Susținuți de acest succes, liderii Chinei au declarat că realizările sale sunt rezultatul unui guvern central atotputernic, al ideologiei incontestabile a Partidului Comunist dar și al îmbrățișării globalizării începând cu anii 1970.
Asta în timp ce India a fost o țară insulară și ostilă investițiilor străine până în anii 1990, concentrându-se pe agricultura și meșteșugurile tradiționale, în concordanță cu învățăturile morale ale lui Mahatma Gandhi.
Pe fundalul acestei moșteniri gandhiene, Jawaharlal Nehru, primul prim-ministru după independența Indiei în 1947, și fiica sa, Indira Gandhi (fără legătură de familie cu Mahatma) au împărtășit o admirație pentru socialismul în stil sovietic. Acest regim pe jumătate gandhian, pe jumătate sovietic a durat aproape 50 de ani.
Capitalismul era descurajat și era aproape imposibil să se înființeze chiar și cea mai mică afacere fără nenumărate autorizații birocratice. Acest lucru a inspirat porecla „The License Raj”, referindu-se la sistemul profund birocratic care a promovat o cultură notorie a corupției chiar și în rândul funcționarilor publici de rang inferior.
A fost nevoie de prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991 pentru ca India să-și schimbe modelul
Cam în același timp, statul indian – sau mai degrabă statele indiene, deoarece țara rămâne o confederație – nu a reușit să îndeplinească sarcinile sale de bază, ceea ce a dus la școli publice deplorabile, o salubritate rușinoasă și o lipsă de drumuri și la o infrastructura feroviară precară.
A fost nevoie de prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991 pentru ca India să-și schimbe modelul. După ce a întors spatele socialismului, guvernul indian din cadrul BJP (Partidul Bharatiya Janata, sau „Partidul Poporului Indian”), aflat la putere din 2014 și condus de Narendra Modi, a înțeles că e nevoie de investiții masive.
Cu cheltuieli mari, a construit porturi, autostrăzi și aeroporturi pentru a uni piața indiană. Țara s-a declarat ferm capitalistă și deschisă atât investițiilor interne, cât și celor externe – care au venit sau nu.
Corupția a scăzut ușor, în timp ce educația și sănătatea publică au înregistrat îmbunătățiri. Modi a inaugurat câteva mii de toalete publice în India, ceea ce a mai redus din epidemii.
Din păcate, Modi pare atras și de aspectele negative ale modelului chinez
Întoarcerea pro-capitalistă din India, de inspirație chineză, este, de asemenea, profitabilă. Economia crește acum cu o rată anuală cuprinsă între 3% și 4%. Acestea sunt ritmuri lente totuși, având în vedere populația în creștere, dar ele reprezintă o îmbunătățire enormă față de creșterea zero la sută din timpul erei Nehru-Gandhi, despre care economiștii spuneau în glumă că zero era „rata naturală” a creșterii indiene.
Din păcate, Modi pare atras și de aspectele negative ale modelului chinez, inclusiv de sistemul partidului unic, de ideea unui stat care funcționează deasupra legii și de cultul personalității. India se află acum la cheremul capriciilor despotice ale BJP.
Partidul încearcă să impună o ideologie naționalistă bazată pe o formă ieftină de hinduism și tradiții complet rupte de diversitatea lingvistică, religioasă și culturală a eternei Indii. Am participat la demonstrații de stradă din Mumbai, în care susținătorii fanatici ai BJP strigă că Ram, unul dintre mulți zei hinduși, a fost mai puternic decât Isus și Allah. Victimele acestui naționalism neoreligios sunt cei 175 de milioane de musulmani ai țării, alături de creștini și liber gânditori.
Evoluția economică și politică a Indiei ridică întrebarea: Ce este de fapt progresul?
Renumitul economist indian și laureat al Premiului Nobel Amartya Sen a sugerat înlocuirea conceptului strict cantitativ al PIB-ului cu unul bazat pe bunăstare – o idee pe care ONU a adoptat-o. Potrivit lui Sen, producția materială este doar o parte a prosperității; ar trebui să se ia în considerare și gradul de libertate, nivelul de educație, calitatea vieții și egalitatea între sexe.
Cunoștințele mele despre India mă fac să cred că Modi nu va fi niciodată consacrat ca zeu hindus. India are deja aproximativ 10.000 de zei mai mici și mai mari. Poate că Modi a împânzit țara cu portrete de-ale sale, dar publicul nu se lasă păcălit atât de ușor.
India va deveni cu siguranță o putere economică și militară, luându-și în sfârșit locul meritat pe scena mondială. Modi și hinduismul său radical vor fi contribuit la această evoluție, dar numai Mahatma Gandhi și Amartya Sen vor rămâne sfinții Indiei.
3
11
