Donald Trump nu este primul fost președinte pus sub acuzare / O istorie a președinților americani care care au avut serioase probleme cu justiția

Trump nu este primul președinte, în funcție sau în afara funcției, care se confruntă cu probleme legale. În 1974, Richard Nixon nu a ajuns să depună mărturie pentru acuzațiile penale de obstrucționare a justiției și luare de mită (legate de scandalul Watergate), doar pentru că președintele Gerald Ford l-a grațiat imediat după ce Nixon a demisionat.

Licența de avocatură a lui Bill Clinton în Arkansas a fost suspendată timp de cinci ani după ce a ajuns la o înțelegere cu procurorii în 2001, la sfârșitul celui de-al doilea mandat, din cauza acuzațiilor că a mințit sub jurământ în legătură cu aventura sa cu stagiara Monica Lewinsky, scrie The Olumpian..

Istoricii americani se întreabă care ar fi fost soarta președintelui Warren Harding dacă n-ar fi murit în funcție, în 1923. Numeroși oficiali din jurul său ar fi implicați în diverse crime, inclusiv secretarul de Interne Albert B. Fall, ale cărui tranzacții cu terenuri deveniseră cunoscute de toată lumea.

Reamintim că acuzațiile la adresa lui Trump sunt legate de plata din banii de campanie electorală a 130.000 de dolari pentru o starletă porno. Trump neagă că a făcut sex cu ea, deși admite că a făcut plata.

Trump este, de asemenea, investigat pentru că ar fi încercat să schimbe rezultatele votului din 2020 în Georgia, unde a pierdut în fața democratului Joe Biden, și pentru rolul său în revolta de la Capitoliul S.U.A. din 6 ianuarie 2021, când susținătorii lui au încercat să să oprească validarea de către Congres a lui Biden ca președinte.

Trump a negat orice faptă greșită și a numit ancheta „o vânătoare de vrăjitoare”. În timpul mandatului, Trump s-a bazat un aviz juridic al Departamentului de Justiție conform căruia un președinte nu poate fi pus sub acuzare. Odată ce un președinte pleacă din funcție, totuși, această protecție dispare.

Majoritatea foștilor președinți ai ultimei jumătate de secol au dus o viață publică relativ lipsită de evenimente – creând fundații, ținând discursuri profitabile (cazul lui Jimmy Carter) sau făcând lucrări caritabile.

Rușinea lui Nixon l-a marcat ani de zile, deși în cele din urmă a reapărut pentru a vorbi despre afaceri globale și a consilia politicieni aspiranți și potențiali președinți, inclusiv Trump. Cauza imediată a demisiei lui Nixon a fost descoperirea înregistrărilor inițiate de Nixon însuși, care au dezvăluit că a ordonat spargerea în 1972 a sediului Comitetului Național Democrat din complexul Watergate din Washington. Mulți dintre consilierii de top ai lui Nixon au demisionat și au fost în cele din urmă închiși.

Farrell notează că grațierea lui Ford a avut loc atât de curând încât biroulprocuraturii nici nu a avut timp să analizeze acuzațiile împotriva lui Nixon.

Ulise Grant, generalul Uniunii și erou al Războiului Civil, era altfel naiv în privința celor din jur încât nu vedea că numeroși membri ai administrației sale erau implicați în delicte financiare, de la extorcare până la manipularea pieței.

Grant însuși a fost prins pentru o infracțiune mai banală: în 1872, în timpul primului său mandat, a fost oprit de două ori pentru că a mers prea repede cu trăsura.

„A doua oară, Grant a trebuit să plătească și o amendă de 20 de dolari, dar nu a petrecut niciodată o noapte în închisoare”, spune istoricul Ron Chernow, a cărui biografie a lui Grant a fost publicată în 2017.

În toamna anului 1963, vicepreședintele Lyndon Johnson era în pericol judiciar deoarece principalul său consilier, Bobby Baker, era investigat pentru tranzacții financiare și trafic de influență. Johnson, care nu avea deloc un istoric financiar curat, a negat orice legături cu bărbat pe care pretindea că-l iubește ca pe propriul fiu. Dar, în 22 noiembrie 1963, exact când urma ca vicele să fie audiat, JF Kennedy a fost asasinat, Johnson a devenit președinte, iar interesul pentru afacerile lui Baker a dispărut din prim-plan.