Războiul din Ucraina a aruncat în uitare un conflict care durează de mai bine de un deceniu: cel din Siria. Acest teatru a văzut și vede prezența directă a mai multor actori internaționali (Rusia, Statele Unite, Turcia, Iran) care luptă împotriva terorismului internațional reprezentat de Statul Islamic și care se opun unii altora în urmărirea propriilor interese politice, scrie Inside Over.

Bashar al-Assad și Vladimir PutinFoto: Mikhail Klimentyev / TASS / Profimedia Images

Făcând abstracție de Ankara și Teheran, Moscova și Washingtonul au obiective opuse, care însă se apropie atunci când este vorba de neutralizarea amenințării reprezentate de Stat Islamic.

Interesele majore ale Rusiei

Pentru Kremlin, Siria familiei Assad reprezintă un aliat fundamental pentru a continua să aibă o prezență stabilă în bazinul mediteranean: Rusia posedă infrastructuri aeronavale (portul Tartus și baza aeriană de la Hmeimimim) de care are nevoie pentru a avea proiecție strategică într-una din acele "mări calde" pe care a căutat istoric o ieșire încă de pe vremea țarilor.

De fapt, partea de nord a portului sirian Tartus a fost ocupată de Rusia încă din perioada sovietică. Un acord încheiat în 1971 între Moscova și Damasc a permis unităților navale ale Flotei Roșii să aibă o bază stabilă în estul Mediteranei.

La 18 ianuarie 2017, Moscova și Damascul au semnat un nou acord pentru extinderea și modernizarea părții rusești a portului Tartus, concomitent cu reînnoirea contractului de închiriere pentru 49 de ani, care va fi reînnoit automat la fiecare 25 de ani, cu excepția cazului în care una dintre cele două părți își va anunța în scris și pe cale diplomatică, cu un an înainte, pe canale diplomatice, dorința de a-l rezilia.

Conform acordului, Rusia are autoritate legală asupra instalațiilor portuare în toate scopurile și poate să le folosească fără nicio povară financiară.

Una dintre compensații, alături de utilizarea permanentă a bazei aeriene de la Hmeimimim și de posibilitatea construirii uneia noi în nord-estul țării, la Qamishli, pentru cheltuielile enorme suportate de Moscova în timpul conflictului din Siria.

Prezența rusă la Hmeimimim este, de asemenea, destinată să dureze: recent, la sfârșitul anului 2020, Moscova a efectuat lucrări de prelungire a pistei bazei și de îmbunătățire a infrastructurii sale defensive, indicând dorința sa de a o putea utiliza pentru avioanele sale mai mari, cum ar fi bombardierele strategice Tu-95 și Tu-22, avioanele de patrulare oceanică Tu-142, sau pur și simplu pentru a utiliza cât mai bine avioanele de transport greu, cum ar fi An-124.

Într-adevăr, Tu-22M3 au fost deja văzute în Siria: în luna mai a anului trecut, trei dintre aceste bombardiere strategice au efectuat zboruri de patrulare în estul Mediteranei, înarmate cu rachete de croazieră anti-navă Kh-32.

Prin urmare, Moscova a intervenit oficial în conflictul din Siria în septembrie 2015 atât pentru a-și proteja interesele strâns legate de prezența unui guvern prieten la Damasc, factor pus în pericol atât de prezența Statului Islamic, cât și de activitatea facțiunilor armate ostile lui Assad care încercau să-l răstoarne manu militari pentru a instaura un "regim democratic", dorință pe care Moscova a crezut și crede în continuare că a fost organizată de „puteri externe”.

Cele patru obiective ale SUA în Siria

Statele Unite, deja angajate militar în Irakul vecin încă din 2003, au exploatat slăbiciunea regimului Assad pentru a încerca să îl submineze prin susținerea FSA (Armata Siriană Liberă) și a milițiilor kurde, angajate într-o dublă luptă împotriva Isis și a forțelor regulate ale Damascului.

Schimbarea regimului din Siria ar fi permis Washingtonului să instaureze un guvern democratic controlat/sprijinit de Statele Unite, ceea ce ar fi permis limitarea/eliminarea prezenței rusești și iraniene în Siria și, în același timp, ar fi blocat accesul Statului Islamic la importantele resurse petroliere din regiune, pe care le folosește pentru a se finanța ilegal.

De fapt, nu este o coincidență faptul că, astăzi, trupele americane din Siria sunt concentrate și în apărarea unor câmpuri petroliere, în ciuda reducerii numerice dorite de fosta administrație Trump.

Washingtonul a indicat că administrația are patru obiective:

  • reducerea violenței,
  • menținerea presiunii asupra SI prin prezența militară în estul Siriei,
  • abordarea crizei umanitare
  • susținerea dreptului Israelului de a se apăra (făcând astfel referire la prezența iraniană). (analiză integrală pe Inside Over)

Acțiunile Turciei complică lucrurile pentru ambele tabere

Moscova desfășoară, pentru prima dată, întăriri într-o zonă controlată de kurzi

Forțele ruse și-au întărit pentru prima dată prezența militară într-o regiune din nordul Siriei, sub controlul forțelor kurde și armatei siriene, amenințată de o ofensivă terestră a Turciei.

Este prima dată când armata rusă, care susține regimul lui Bachar al-Assad, trimite întăriri într-o regiune din nordul Siriei de când Ankara a lansat, pe 20 noiembrie, o campania de raiduri aeriene contra combatanților kurzi, scrie la Libre Belgique.

"Scopul acestor întăriri ar putea fi să împiedice sau să întârzie operațiunea militară turcă", a afirmat pentru AFP șeful OSDH, Rami Abdel Rahmane.

O nouă generație de jihadiști

Forțele kurde din Siria au arătat marți că au cerut Rusiei să facă presiuni asupra Turciei pentru a o descuraja să lanseze o ofensivă terestră. Moscova, aliată a regimului sirian, și Washingtonul, care îi susține pe kurzii din Siria, au cerut Ankarei "reținere".citează Rador.

Pentru Fabrice Balanche, conferențiar la Universitatea Lumière Lyon 2, Recep Tayyip Erdogan intenționează să-și asigure victoria la alegerile din iunie 2023 prin exaltarea naționalismului turc. Dar o operațiune la sol ar putea încuraja apariția unei noi generații de jihadiști din gruparea Stat Islamic din Siria, spune ea într-un interviu pentru France 24.

„Dacă rușii și americanii vor să se opună cu fermitate, tot ce trebuie să facă este să trimită trupe la granița turco-siriană pentru a preveni atacurile turcilor. Cu toate acestea, se întâmplă contrariul. Rușii au oprit patrulele comune cu turcii în zone susceptibile de a fi atacate. Același lucru este valabil și pentru americani, care și-au extras personalul civil din nord-estul Siriei”, avertizează Fabrice Balanche.

Turcia și-a lansat raidurile după un atentat care a făcut șase morți la Istanbul pe 13 noiembrie, acuzându-i pe kurzi că l-au comandat, ceea ce ei au negat.Din 20 noiembrie, circa 75 de persoane au fost ucise de loviturile turce, majoritatea combatanți kurzi, ca și circa zece civili și soldați sirieni, potrivit OSDH.