Întărirea cooperării în gestionarea migraţiei, descurajarea afluxurilor ilegale şi promovarea celor legale sunt câteva dintre elementele centrale ale unei foi de parcurs decise marţi la Praga de aproximativ 50 de state din Europa şi Asia Centrală, din care au fost excluse Rusia şi Belarus, transmite agenția spaniolă EFE, citată de Agerpres.

Migranti LampedusaFoto: Alberto PIZZOLI / AFP / Profimedia

Aceste idei au fost agreate de ţările Uniunii Europene - Cehia deţinând preşedinţia Consiliului UE în acest semestru - statele din Balcani, Caucaz şi Asia Centrală, cum este Turcia, sub egida „Procesului de la Praga”, cu scopul de a face faţă provocărilor legate de migraţie în perioada 2023-2027.

Cele circa 50 de ţări care fac parte din această platformă de dialog funcţional şi deschis în domeniul migraţiei şi azilului, au ajuns marţi la un acord pe tema unei declaraţii ministeriale comune şi a unui plan de acţiune, la care a avut acces agenția EFE.

În declaraţie sunt evidenţiate şase domenii de cooperare, între care lupta împotriva migraţiei ilegale şi a traficului de persoane, întărirea dreptului la azil şi promovarea readmisiei şi revenirii voluntare în ţara de origine.

„Un nou pact de migraţie şi azil în UE”

UE şi partenerii celor 27 din cadrul acestui bloc doresc totodată să simplifice procesul migraţiei legale şi a mobilităţii, să-i integreze pe migranţi şi, într-un final, să folosească eficient potenţialul acestora. Aceasta va presupune - conform declaraţiilor comisarului european pentru afaceri interne Ylva Johansson - „un nou pact de migraţie şi azil în UE”.

Un subiect care generează noi incertitudini după conflictul din Afganistan, ca urmare a revenirii la putere a talibanilor, şi din cauza efectelor schimbării climatice, după cum a apreciat ministrul de interne ceh Vit Rakusan. Şi, mai ales, din cauza valului de refugiaţi din Ucraina, din care 4,3 milioane deţin deja o viză specială în UE, şi care ar putea continua să se bucure de această protecţie după activarea unei propuneri de directivă europeană, iniţiată de Johansson.

„670.000 de copii ucraineni învaţă în şcoli din UE, motiv pentru care avem de ce să fim mândri”, a declarat politiciana suedeză.

Centre de resurse privind migraţia în ţările de origine

UE s-a confruntat totodată cu o creştere anormală a trecerilor ilegale a frontierelor, „de trei ori mai mare decât în 2021 şi de 10 ori mai mare decât în 2018”, mai ales prin intermediul aşa-numitei rute a Balcanilor de Vest, a precizat comisarul european.

Acest fenomen afectează cetăţeni din ţări care nu se află în război, cum este cazul Indiei, Tunisiei, Burundi sau Cubei, ceea ce practic nu le oferă nicio opţiune de protecţie temporară în UE.

În planul de acţiune pentru perioada 2023-2027, se evidenţiază programe de cooperare pentru a evalua aceste fluxuri de migraţie, demers pe care Comisia Europeană îl va întreprinde în viitor cu Macedonia de Nord şi Albania, cu concursul Agenţiei Europene pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă (Frontex).

În plus, vor fi create Centre de resurse de migraţie în ţările de origine, pentru a-i descuraja pe potenţialii migranţi, cu ajutorul unor campanii de conştientizare cu privire la riscurile călătoriei.

UE spune că nu vrea să provoace un „exod al creierelor”

UE, conştientă de utilitatea acestei forţe de muncă în societăţi cu populaţie îmbătrânită şi cu natalitate scăzută, doreşte deopotrivă să folosească la maximum potenţialul acestor migranţi, însă într-o manieră echilibrată, pentru a nu provoca un „exod al creierelor”.

„Vom continua să promovăm programe îndreptate spre reintegrarea migranţilor pe piaţa muncii din ţările de origine, ţinând cont de abilităţile şi competenţele căpătate în străinătate”, se menţionează în planul de acţiune.

Declaraţia a fost susţinută de 48 de ţări, între ele statele Uniunii Europene, reprezentate de Comisia Europeană, cinci ţări din Parteneriatul estic (Azerbaidjan, Georgia, Republica Moldova, Armenia şi Ucraina) şi şase din Asia Centrală (Kazahstan, Kîrgîzstan, Tadjikistan, Turkmenistan şi Uzbekistan). Documentul a fost semnat şi de şase ţări şi entităţi din Balcanii de Vest (Albania, Bosnia şi Herţegovina, Serbia, Macedonia de Nord, Muntenegru şi Kosovo), de Turcia şi de trei ţări din cadrul Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (Elveţia, Norvegia şi Liechtenstein).