Câmpul de luptă devine cu pași repezi multidomeniu, adică, pentru a lupta în conflictele viitorului, va fi necesar să se integreze diferite "spații" fizice și non-fizice, cum ar fi suprafața mării, mediul subacvatic, mediul aerian, mediul spațial și mediul cibernetic, scrie Inside Over.

Racheta ruseasca hipersonica ZirconFoto: MoD Russia / East2West News / Profimedia Images

În interpretarea sa cea mai largă, conceptul de multidomeniu include, de asemenea, alte domenii, cum ar fi informațiile, economia și toate acele măsuri non-militare de afirmare sau de coerciție care sunt esențiale pentru războiul hibrid, deseori denumite "zona gri".

Rachetele hipersonice

Revenind la sfera militară, nu putem să nu luăm în considerare intrarea în scenă a noilor tehnologii (sau a noilor aplicații ale celor din trecut) care sunt denumite tehnologii "disruptive".

Cea mai cunoscută, mai ales pentru că are cel mai mare impact mediatic datorită recentului conflict din Ucraina, se referă la sistemele de rachete hipersonice, adică acele sisteme de rachete (dar nu numai) capabile să dezvolte viteze mai mari de Mach 5 (de cinci ori viteza sunetului) și să le mențină pe cea mai mare parte a duratei zborului lor.

hr: Cursă în 3: Rusia-SUA-China / Europa vine pe turnantă

Ministerul Apărării din Rusia a anunţat la sfârșitul lunii mai că a testat cu succes o rachetă de croazieră hipersonică Zircon pe o distanță de aproximativ 1.000 km, potrivit CNN. Racheta a fost lansată din Marea Barents și a lovit o țintă în Marea Albă, a precizat ministerul rus al apărării.

Rusia si-a testat cu succes noua racheta hipersonica Zircon Foto: Sputnik / Profimedia Images

​Imediat, în luna iulie, forțele aeriene americane au testat cu succes o rachetă hipersonică realizată de compania Lockheed Martin, pe fondul îngrijorărilor tot mai mari că Rusia și China au avut mai mult succes în dezvoltarea propriilor arme hipersonice, relatează Reuters.

Arma de Reacţie Rapidă Lansată Aerian („Air-launched Rapid Response Weapon – ARRW”) este transportată sub aripa avionului înainte de a fi lansată spre ținta sa. În testele anterioare, arma nu s-a desprins de avion.

Potrivit publicaţiei Financial Times, China a testat o rachetă hipersonică cu capacitate nucleară în august anul trecut. Cel mai înalt oficial militar american, generalul Mark Milley, a confirmat public apoi testul.

El a comparat acest test cu lansarea în octombrie 1957 de către URSS a primului satelit artificial, Sputnik, care a surprins SUA şi a lansat cursa pentru cucerirea spaţiului.

China a prezentat deja în 2019 o rachetă hipersonică, DF-17. Această armă cu rază de acţiune intermediară (aproximativ 2.000 km), sub forma unui planor, poate fi dotată cu ogive nucleare.

racheta supersonica americana Foto: Captura video

Rachetele hipersonice revoluționează profund Apărarea

Dezvoltarea și desfășurarea rachetelor de croazieră și a vehiculelor de reintrare hipersonice manevrabile pentru rachetele balistice revoluționează profund Apărarea: o rachetă cu focos intercontinental HgV (Hypersonic Glide Vehicle), de exemplu, datorită profilului său de zbor diferit de cel al unei rachete balistice intercontinentale clasice și a capacității sale de manevră în atmosferă, schimbând radical cursul și altitudinea, pune la încercare eficiența sistemelor Abm (Anti Ballistic Missile) aflate în serviciu.

Lansatoarele de croazieră hipersonice, adesea concepute cu încărcături nucleare și convenționale, datorită vitezelor extrem de mari pe care le dezvoltă, fac deosebit de dificilă interceptarea lor de către sistemele de apărare obișnuite de tip cinetic (cum ar fi Ciws - Close In Weapon Systems), impunând astfel regândirea întregii arhitecturi de protecție a forțelor armate, de la unitățile navale individuale până la țintele terestre fixe sau mobile, trecând prin aeronavele însele.

În prezent, dezvoltarea de arme cu energie dirijată de mare putere a devenit o prioritate, alături de căutarea unor capacități de interceptare cinetică la viteze și precizii foarte mari.

Arme cu energie dirijată care vor fi integrate în structurile aeronavelor de generația a șasea: în prezent, există programe de dezvoltare în SUA (Ngad - Next Generation Air Dominance), Europa (Tempest și Scaf - Système de Combat Aérien du Futur) și Rusia pentru bombardiere de vânătoare nou dezvoltate.

„Armele minune” pe care Rusia spune că le dezvoltă

În ultimii ani Rusia a anunțat că dezvoltă mai multe „arme minune” care nu ar putea fi contracarate de sistemele occidentale, ca parte a planurilor președintelui Vladimir Putin de a moderniza forțele armate ale țării.

Rusia susține că dezvoltă un nou „ucigaș de portavioane”: o rachetă balistică „Zmeevik” cu echipament de luptă hipersonic, potrivit agenției TASS, care citează două surse din industria de armament.

Șeful Roscosmos, Dmitri Rogozin, a anuțat că Rusia pregătește noi teste cu racheta sa balistică „Sarmat”, cunoscută și sub numele de „Satan 2”.

Cel mai recent, Moscova a anunțat în luna mai că a creat un laser care poate distruge dronele inamice „în câteva secunde”. Analiștii militari s-au declarat însă sceptici față de anunțul Rusiei și laserul nu a fost văzut deocamdată pe câmpurile de luptă din Ucraina.

Racheta balistică intercontinentală Sarmat Foto: Telegram Dmitri Rogozin

Inteligența atificială

Apariția inteligenței artificiale (AI) și aplicarea acesteia în domeniul militar reprezintă o altă tehnologie disruptivă pe câmpul de luptă și este strâns legată de lumea vehiculelor fără pilot.

Automatizarea avansată a procesului de luare a deciziilor se reflectă în capacitatea de a localiza în mod autonom o țintă și în posibilitatea de a o ataca în mod.

Chiar și lansatoarele de croazieră clasice sunt dotate cu un anumit grad de autonomie care le permite să discearnă ținta cea mai bună sau, trecând la sectorul naval, Inteligența Artificială permite unei arme să aștepte o țintă pentru o perioadă lungă de timp, cum este cazul torpilei Poseidon cu propulsie nucleară și încărcătură nucleară de fabricație rusească.

Nevoia unei legislații / Rusia și China ignoră

Perspectivele de viitor în acest domeniu sunt enorme și necesită, de asemenea, o redefinire a dreptului internațional, din cauza repercusiunilor (și riscurilor) grave pe care le implică: în Occident, deocamdată, sistemele de arme sunt dezvoltate conform principiului human-in-the-loop, adică sub controlul final al ființei umane, în timp ce în alte părți, cum ar fi în Rusia, dar mai ales în China, nu este cazul: vorbim, prin urmare, de sisteme de tehnologie Ia human-out-of-the-loop sau de sisteme complet autonome.

Aplicații la nivel biologic / Cyborgi

Cercetarea tehnologică în domeniul militar are, de asemenea, aplicații la nivel biologic: la sfârșitul anului 2020, de exemplu, forțele armate franceze au dat undă verde dezvoltării "soldaților augmentați", adică posibilitatea de a utiliza tratamente medicale, proteze și implanturi pentru a îmbunătăți "capacitățile fizice, cognitive, perceptive și psihologice" ale unui soldat, precum și pentru a permite conectivitatea cu sistemele de arme și cu alți soldați.

Un fel de integrare om-mașină care ar transforma soldații în organisme bionice capabile să reziste la oboseală, durere, stres și să se conecteze cu alte active de pe câmpul de luptă într-un mod complet revoluționar, adică prin integrarea de transmițătoare și "senzori" în corpul uman.

Cercetări în acest domeniu se desfășoară și în alte țări, cum ar fi Rusia, China și Statele Unite, unde cercetarea "biohibridă" încearcă să integreze țesuturile vii cu mașinile pentru a crea un "organism cibernetic", un fel de cyborg cu inteligență artificială.

Rămânând în domeniul biologiei, trebuie menționată posibilitatea fabricării de arme biologice "ad-hoc", deși acest lucru nu este cu totul nou în domeniul conflictelor. Dezvoltarea ingineriei genetice face posibilă, în mod ideal, crearea de agenți biologici care atacă doar o anumită tulpină de indivizi sau care sunt activați doar în anumite condiții de mediu.

În concluzie, războiul viitorului va fi purtat de tot mai multe sisteme fără pilot, automate sau nu, cu o arhitectură multidomeniu care va interconecta pe câmpul de luptă soldatul, care va purta - sau va încorpora - un nou echipament futurist, cu pilotul de pe avionul de luptă, cu operatorul de arme de pe o unitate navală (de suprafață sau subacvatică), cu sistemul de sateliți, și se va baza pe personalul care operează în spate, dar care va fi "pe front", adică cei care vor pune în aplicare războiul cibernetic, războiul informațional și războiul spațial.

surse: Inside Over; Financial Times; Reuters; HotNews.ro