Shinzo Abe, care a fost asasinat vineri la un miting electoral, a fost cel mai longeviv prim-ministru al Japoniei, omul care a încercat să scoată economia din deflația cronică prin politicile sale îndrăznețe ce îi poartă numele, să consolideze armata și să contracareze influența tot mai mare a Chinei în zonă.
Abe, 67 de ani, a fost împușcat de două ori în timp ce le vorbea alegătorilor, în cadrul unui eveniment de susținere a candidaților Partidului Liberal Democrat la alegerile legislative de duminică. Decesul a fost declarat la ora 05.03 p.m, la spital, medicii încercând în zadar să-l salveze.
Abe a devenit premier pentru prima dată în 2006, însă pentru un mandat scurt de doar un an. Avea să revină în funcția de șef al Executivului în 2012, angajându-se să revigoreze o economie stagnantă, să slăbească limitele unei constituții pacifiste de după cel de-al Doilea Război Mondial și să restabilească valorile tradiționale, notează Reuters.
Popularitatea sa a fost erodată de gestionarea focarului de COVID-19, precum și de o serie de scandaluri, inclusiv arestarea fostului său ministru al justiției.
În august 2020 și-a anunțat demisia, fără a-și atinge obiectivul de revizuire a constituției. Dar el a rămas o prezență dominantă în Partidul Liberal Democrat (LDP) de guvernământ, controlând una dintre facțiunile sale majore.
Cel mai tânăr premier
Abe a preluat mandatul pentru prima dată în 2006, fiind cel mai tânăr prim-ministru al Japoniei de după al Doilea Război Mondial. După un an afectat de scandaluri politice și indignarea alegătorilor față de pierderea pensiilor, Abe s-a retras. La cinci ani după demisia pe care a pus-o pe seama unei boli intestinale, colita ulceroasă, Abe și-a condus partidul LDP - înlăturat în 2009 - înapoi la putere.
A lansat apoi o strategie economică denumită ”Abenomics” pentru a învinge deflația persistentă și pentru a relansa creșterea economică, împreună cu reforme structurale pentru a face față unei populații care îmbătrânește rapid.
Dinastia și moștenirea
Abe provenea dintr-o familie politică bogată care includea un tată ministru de externe și un unchi străbun care a servit ca premier. Dar principala sa sursă de inspirație pare să fi fost bunicul său, regretatul prim-ministru Nobusuke Kishi.
Kishi a fost ministru în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost închis, dar niciodată judecat ca un criminal de război. A ocupat apoi funcția de prim-ministru între 1957 și 1960, demisionând din cauza furiei publice generate de semnarea unui nou pact de securitate dintre SUA și Japonia.
În vârstă de cinci ani la acea vreme, Abe a auzit zgomotul ciocnirilor dintre poliție și mulțimile de stânga care protestau împotriva pactului, în fața parlamentului, în timp ce se juca în poala bunicului său, relatează Reuters.
Revizuirea constituției pacifiste
Kishi a încercat fără succes să revizuiască constituția Japoniei din 1947 (elaborată pe fondul înfrângerii în război în fața SUA), pentru a deveni un partener de securitate egal cu Statele Unite și pentru a adopta o diplomație mai asertivă, probleme esențiale pentru propria agendă a lui Abe.
Shinzo Abe a sporit cheltuielile pentru apărare și a căutat să atragă de partea sa alte națiuni asiatice pentru a contracara China. A promovat legi care să permită Japoniei să-și exercite dreptul de „autoapărare colectivă” sau de a ajuta militar un aliat atacat.
Revizuirea constituției pacifiste a rămas o prioritate pentru Abe. Agenda sa era să elimine regimul postbelic, o moștenire a ocupației americane despre care conservatorii susțin că a privat Japonia de mândria națională.
Reformarea sistemului de învățământ pentru a restabili obiceiurile tradiționale a fost un alt obiectiv al său. În același timp, el a adoptat o atitudine diferită cu privire la acțiunile Japoniei din cel de-al Doilea Război Mondial, spunând că generațiile viitoare nu ar trebui să continue să își ceară scuze la infinit pentru greșelile trecutului.
Unul dintre frații săi, Nobuo Kishi, ocupă în prezent funcția de ministru al apărării.
