Înainte de prăbușirea Cortinei de Fier, o veche glumă spunea că Pactul de la Varșovia este singura alianță militară capabilă să se atace pe sine însăși. Gluma amară făcea trimitere la invazia rusească în Cehoslovacia, atunci când rușii au trimis tancurile la Praga, în primăvarea anului 1968, pentru a reprima mișcarea reformistă, amintește The Guardian într-o analiză privind mizele lui Vladimir Putin în noua criză din Kazahstan.
Odată cu trimiterea trupelor ruseși în Kazahstan pentru a ajuta regimul autoritar din fosta republică sovietică, membră a Organizației Tratatului pentru Securitate Colectivă (OTSC) unii au văzut în această mișcare ecoul primăverii de la Parga din 1968, dar și al armatei sovietice care a înăbușit revoluția din Ungaria din 1956.
Gândit ca un pact de apărare mutuală, OTSC nu a întreprins nicio acțiune militară comună de la fondarea sa în 1999, iar acum a fost chemată să intervină pentru reprimarea unei mișcări de revoltă internă, derulată pe teritoriul unui stat membru al tratatului.
”Teroriștii susținuți de agenturi”
Președintele kazah Kassym-Jomart Tokayev a susținut că revolta a fost declanșată de teroriști susținuți de forțe străine (laitmotiv foarte cunoscut și românilor care au trăit decembrie 1989), pretext pentru a cere intervenția militară a rușilor, sub umbrela OTSC.
La câteva ore de la apelul său, trupele rusești erau deja ”la datorie”. În jur de 2.500 de soldați din așa-zise forțe de menținere a păcii au fost mobilizate de ruși, iar efectivele militare ar putea fi suplimentate.
Unii comentatori de la Moscova au lăudat deja intervenția militară a Rusiei. Maxim Suchkov, director al Institutului de Studii Internaționale de la una dintre universitățile de top din capitala rusă- MGIMO a respins comparațiile cu intervenția tancurilor sovietice în Europa Centrală, susținând că aceste afirmații reprezintă doar ”propagandă”.
Evenimentele din Kazakhstan reprezintă ”o criză” în care Moscova se poate dovedi extrem de utilă în rezolvarea situației, susține acesta.
O altă asemănare cu Pactul de la Varșovia constă în faptul că OTSC este o alianță condusă de Moscova iar decizia de a interveni rapid a fost luată, mai mult ca sigur, de Kremlin (în ciuda imaginii proiectate public, aceea că președintele kazah a cerut ajutorul). Nu întâmplător decizia a fost salutată imediat de președintele Belrus Aleksandr Lukașenko, cel care a rămas la putere în ciuda revoltelor izbucnite după realegerea sa în august 2020, din cauza acuzaților de fraudare a alegerilor.
Sprijinul Moscovei a fost esențial în reprimarea revoltelor. Putin speră că o intervenție rapidă va duce la reprimarea revoltelor și menținerea la putere a actualului regim din Kazahstan, care îi va rămâne o dată în plus recunoscător și îndatorat. Însă aceste calcule prezintă totuși și un risc.
Intervenția Rusiei ar putea crea o nemulțumire suplimentară în Kazahstan. Guardian amintește că fostul președinte Nursultan Nazarbayev (care și-a menținut influența și după ce a cedat funcția de președinte fiind înlăturat din guvern abia pe fondul acestor proteste) a avut totuși un merit: acela de a evita un conflict major între minoritatea etnică rusă și majoritatea kazahă.
Lista de revendicări ale Moscovei
Kazakhstan s-a mândrit cu promovarea unei politici externe care se baza atât pe o relație apropiată cu Moscova, cât și pe bune relații cu Occidentul.
În momentul izbucnirii revoltelor, redactorul-șef al rețelei de televiziuni Russia Today, Margarita Simonyan, publica pe twitter o listă de ”revendicări” în schimbul intervenției Rusiei.
”Categoric, ar trebui să-i ajutăm, dar ar trebui să prezentăm și o serie de condiții”. Limba rusă ar trebui să fie a doua limbă oficială a statului, iar Kazahstanul ar trebui să recunoscă Crimeea ca parte a Rusiei, scria redactoul șef RT.
Mesajul ei ar putea fi semnificativ pentru așteptările Rusiei.
Dacă președintele kazah Tokayev va rămâne la putere și va înăbuși complet revoltele cu ajutorul Moscovei, Vladimir Putin ar putea aștepta în schimb astfel de favoruri.
5
16
