Bruxelles-ul a sprijinit alegerea Varșoviei de a introduce o stare de urgență timp de 30 de zile, care nu a mai fost aplicată de pe vremea comunismului, măsură decisă în urma creșterii numărului migranților care încearcă să treacă frontiera și de exercițiul militar comun al Belarusului și Rusiei. Accesul este interzis nerezidenților, inclusiv jurnaliștilor. Între timp, sunt respinse mii de persoane care ajung să trăiască în pădure: „Tratamente inumane și degradante. Proceduri de push-back, interzise de lege” - scrie ziarul italian Il Fatto Quotidiano, citat de Rador.

Polonia, gard de sarma la granita cu BelarusFoto: Maciej Luczniewski/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia

În ultimul timp nu s-a prea întâmplat ca Europa și Polonia să ajungă la un acord. Cu toate acestea, UE a sprijinit decizia Varșoviei de a introduce o stare de urgență pe fâșia de 3 kilometri de frontieră cu Belarus.

Măsura a fost decisă de președintele polonez Andrzej Duda și confirmată apoi de camera inferioară, în ciuda opoziției stângii și a demonstrațiilor activiștilor. Motivele oficiale care au determinat guvernul prim-ministrului Mateusz Morawiecki să solicite o măsură care nu a mai fost aplicată din perioada comunistă sunt două și de natură diferită: una priveşte suveranitatea frontierelor, cealaltă, apărarea. Cu alte cuvinte, creșterea numărului de migranți care încearcă să treacă granița şi unul dintre cele mai mari exerciții militare comune dintre Rusia și Belarus.

Ambele sunt considerate a fi „provocări” ale regimului belarus al lui Lukașenko. Păcat doar că între timp, la graniță au fost găsite deja trei cadavre, în timp ce UE a aprobat adoptarea de măsuri împotriva țărilor care „favorizează traficul de persoane”.

Potrivit guvernului polonez, Lukașenko conduce un „război hibrid”, împingându-i pe migranții care provin în principal din Orientul Mijlociu, să treacă granița lungă de 400 km care divide Polonia de Belarus, pentru a pune presiune asupra Europei și a opri sancțiunile.

Poliția de frontieră poloneză raportează că numai în luna august ar fi existat peste 3 mii de încercări de trecere, comparativ cu cele aproximativ 120 din timpul anului 2020. „A existat o creștere a încercărilor de a trece frontiera, în special în august, însă 3 mii nu e un număr atât de mare pentru a pune presiune pe UE” - spune Kalina Czwarnóg, membru al consiliului de administrație al Ocalenie Fundacja, o organizație care se ocupă cu refugiații și migranții.

Pentru cei preocupați de drepturile omului, problema este alta: şi anume prezența oamenilor - inclusiv a minorilor - blocați la graniță fără un adăpost, hrană sau asistență medicală, constrânşi să bea apă din pârâiaşele găsite în pădure. Usnarz Górny, o cetățeancă poloneză, care a devenit un adevărat simbol al problemei, povesteşte „Am mers acolo cu un interpret și un adjunct al opoziției”. Şi am găsit un grup de 32 de migranți proveniţi din Afganistan care erau blocaţi de 11 zile în apropierea graniţei. „Niciunul dintre gardieni nu vorbise cu ei, de altfel, credeau că sunt irakieni. Unii dintre migranţi nici măcar nu se puteau ridica în picioare, aşa de slăbiţi erau”.

Apoi, starea de urgență și interzicerea accesului în zona de frontieră pentru nerezidenți, inclusiv pentru jurnaliști și activiști. După câteva zile, organizația a raportat că la frontieră, pe partea poloneză au fost găsite moarte trei persoane. Știrea - explică Ocalenie într-un comunicat - a fost dată de polițiștii de frontieră care nu au furnizat mai multe detalii.

Gravitatea situației fusese deja confirmată de Oficiul polonez pentru prevenirea torturii, care subliniază „tratamentul inuman și degradant” al migranților la frontieră, cărora li se refuză posibilitatea - garantată de Constituția națională și UE - de a solicita statutul de refugiat.

Dar nu numai afganii, ci și sirienii, irakienii, congolezii, camerunezii. „Cei de la graniță sunt oameni care au ajuns legal în Belarus, care fug din diferite țări și care de multe ori nici nu știu că au ajuns în Polonia”, explică Piotr Skzypczak, de la asociația pentru protecția drepturilor omului Homo Faber, confirmând participarea bielorusă. După cum a afirmat în repetate rânduri guvernul conservator, se pare că migranții nu ar ajunge singuri la frontieră, ci ar fi însoțiți și susținuți economic de regimul Lukașenko. Astfel, Polonia, ca de altfel și Lituania, au decis să aplice o măsură care nu a mai fost folosită din anii comunismului, în plus, a început lucrările de construire a unui gard după modelul celui maghiar.

Pentru a face faţă problemei și a răspunde provocărilor din Belarus, Comisia Europeană a adoptat o serie de măsuri care vizează combaterea contrabandei de migranți împotriva autorităților care încurajează plecările. Pentru a face acest lucru, Palatul Berlaymont propune suspendarea acordului de facilitare a vizelor între UE și Belarus pentru oficialii de la Minsk. Acest lucru a fost explicat de vicepreședintele Comisiei, Margaritis Schinas, și de comisarul pentru afaceri interne, Ylva Johansson, care au subliniat deja că situația de la frontieră nu ar fi o problemă de migrație, ci ar face parte din acţiunile agresive bieloruse menite să destabilizeze Uniunea Europeana. Între timp, pe fâșia de pământ, izolată deocamdată, situația a ajuns la limită și „este greu de imaginat ceea ce va urma”, spune Czwarnóg.

În ciuda faptului că starea de urgență a fost emisă pe o perioadă de 30 de zile, guvernul polonez a inclus printre motivele deciziei sale şi desfăşurarea unuia dintre cele mai mari exerciții militare comune, între Rusia și Belarus, care s-a încheiat la 16 septembrie. „Foarte probabil, un pretext”, potrivit lui Czwarnóg.

Exercițiul Zapad 2021, care a implicat aproximativ 200.000 de oameni, se repetă la fiecare patru ani și simulează scenariul unui atac al Occidentului. Pentru organizația Ocalanie, Zapad „nu are nimic de-a face cu situația actuală”. Însă ţinând cont de legătura din ce în ce mai strânsă dintre Minsk și Moscova, guvernul polonez se teme de o prelungire a prezenței militare ruse la frontieră, chiar și după încheierea simulării.

Criticile: „Push back interzis de lege” - nerezidenților li se interzice accesul în zona afectată de starea de urgență, inclusiv jurnaliștilor.

Această dispoziție a atras critici din partea opoziției și a activiștilor care au acuzat deja guvernul că a introdus o stare de urgență pe baza unor motive vagi și în absența unor amenințări reale, cu scopul de a împiedica mass-media să documenteze felul în care sunt trataţi migranții de către poliţia de frontieră. Au fost respinse mii de persoane, cu toate că aveau dreptul să solicite protecție internațională. "Autoritățile poloneze folosesc o procedură de push back care este interzisă de dreptul internațional", spune Skzypczak, adăugând că pentru a face acest lucru, polițiștii de frontieră fac de cele mai multe ori o verificare superficială a persoanelor din fața lor, poate chiar fără un interpret, după care ajung la concluzia că nu au dreptul să rămână în Polonia şi îi trimit înapoi. Pe de altă parte, autoritățile din Belarus fac şi ele același lucru. „Unii spun că trag focuri de armă în pământ pentru a-i speria și a-i trimite înapoi de cealaltă parte a frontierei”, adaugă el. Unde rămân blocaţi în pădure.