Când ziarul austriac Wiener Zeitung și-a tipărut primul număr Iluminismul încă nu apăruse în Europa, inventarea motorului cu aburi era la un secol distanță și politica de pe bătrânul continent era dominată de un rege francez însetat de putere numit Ludovic al XIV-lea, scrie Politico.
Ziarul a fost fondat în 1703 și pretinde că este cea mai veche publicație din lume care încă apare în format print, supraviețuind de mai bine de 3 secole războaielor, intrigilor politice și crizelor financiare.
Însă îi va supraviețui și noului cancelar austriac Sebastian Kurz?
Întrebarea este cu atât mai de actualitate încât Wiener Zeitung și-a sărbătorit duminică a 318-a aniversare sub auspiciile unui plan pus în mișcare de guvernul lui Kurz care ar priva ziarul de principala sa sursă de venituri.
Wiener Zeitung este deținut în întregime de guvern și, timp de decenii, a fost gazeta oficială a Austriei. Posturile pentru angajările la stat și rezultatele financiare anuale ale companiilor trebuiau publicate în ziar prin lege.
Anunțurile respective generează o bună parte din veniturile anuale de 20 de milioane de euro ale publicației.
Însă guvernul intenționează acum, citând regulile Uniunii Europene privind diseminarea informațiilor legate de corporații, să ucidă proverbiala gâscă cu ouă de aur a Wiener Zeitung.
Cu toate acestea, cancelarul Sebastian Kurz insistă că ziarul poate supraviețui, cel puțin cu numele.
„Wiener Zeitung ar trebui să devină buletinul digital transparent al republicii”, declara cancelarul austriac în luna aprilie într-un răspuns scris la o interpelare a opoziției privind viitorul publicației.
Răspunsul său, care lasă de înțeles că guvernul ar intenționa să transforme ziarul vechi de secole într-un fel de 'Vând și Cumpăr' oficial, nu a fost primit tocmai cu entuziasm de jurnaliști.
Kurz a declarat de asemenea că guvernul va explora „modele digitale” pentru a păstra misiunea jurnalistică a Wiener Zeitung, fără a face însă promisiuni: „Nu este rolul republicii să conducă și finanțeze un ziar cotidian”, a spus acesta.
Naționalizat de habsburgi
Wiener Zeitung a fost fondat ca o inițiativă privată însă a fost naționalizat în 1857 după ce monarhia habsburgică a devenit nemulțumită din cauza susținerii ziarului pentru idealurile liberale ale Revoluției de la 1848.
„Nu a ajuns tocmai accidental în poala guvernului”, afirmă Walter Hämmerle, redactorul-șef al publicației.
Hämmerle este angajat la Wiener Zeitung de peste 20 de ani și luptă acum să salveze cotidianul și redacția sa de 60 de angajați prin atragerea unui investitor extern care să păstreze ziarul nu doar ca brand, ci ca unul de calitate.
Însă prima dată acesta trebuie să îl convingă pe Kurz.
Deși cancelarului austriac îi place să se prezinte drept un campion al idealurilor jurnalistice, susținerea sa se îndreaptă în general către mass-media care îl înfățișează într-o lumină pozitivă.
În Austria asta înseamnă tabloidele care domină peisajul mass-media și care se calcă în picioare să îl ridice în slăvi pe cancelar.
Wiener Zeitung, o publicație generalistă cu un public educat și un tiraj modest, nu intră în strategia media a lui Kurz. Ziarul nu îl critică în mod deosebit pe cancelar însă nici nu îi face socotelile.
„Un tânăr deosebit de talentat numit Mozart”
Mulți sunt convinși că soluția pentru salvarea ziarului este scoaterea acestuia de sub controlul direct al guvernului.
„Cred că Wiener Zeitung ar trebui privit ca un canal public independent care să fie finanțat din milioanele pe care guvernul le dă tabloidelor și de care acestea oricum n-au nevoie”, afirmă Armin Thurnher, redactor-șef al săptămânalului Der Falter.
Mai mulți politicieni austrieci proeminenți, printre care și fostul cancelar social-democrat Christian Kern și foști oficiali de marcă din propriul partid al lui Kurz, au semnat recent o scrisoare deschisă în care cer salvarea publicației.
Este așteptat ca discuțiile despre viitorul ziarului dintre Partidul Popular al lui Kurz și Verzi, partenerii săi de guvernare, să fie reluate în toamnă. Însă decizia finală ar putea dura mai mult.
Din biroul său care dă înspre vechiul abator din Viena, Hämmerle refuză să contempleze ideea că ar putea fi ultimul redactor-șef al Wiener Zeitung.
„Am fost primii care am publicat 'Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului' în germană'”, explică acesta, subliniind anul apariției - 1789. „Paginile Wiener Zeitung sunt o reflecție a istoriei Austriei”, mai spune Hämmerle.
În zilele sale timpurii, când ziarul se numea „Wiennerisches Diarium” (Jurnalul Vienei) înainte de a fi redenumit în forma actuală în 1780, acesta scria în principal despre evenimentele de la curtea imperială, din Viena și împrejurimile sale și aducea vești de pe front.
În 1768 publicația scria despre un concert susținut de „un tânăr deosebit de talentat numit Wolfgang Mozart”.
Războiul de independență al Statelor Unite
După cum adesea este cazul cu presa germană, Wiener Zeitung avea tendința de a scăpa uneori imaginea de ansamblu.
De exemplu, un articol publicat în 1776 despre problemele pe care le avea Imperiul Britanic cu supușii săi americani turbulenți menționa de abia pe a doua pagină declararea independenței de către colonii.
Pe 11 noiembrie 1918, în urma înfrângerii Imperiului Austro-Ungar în Primul Război Mondial, ziarul publica o ediție specială despre abdicarea kaizerului Karl, ultimul împărat habsburg. Avea să fie ultima dată când Wiener Zeitung avea să tipărească vulturul bicefal al monarhiei habsburgice pe prima sa pagină, sau pe vreo alta.
Wiener Zeitung a continuat să fie publicat și după prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, în timpul primei republici austriece, până când a fost închis de naziști în 1939.
Acesta a fost reînființat în 1945 când Austria încă era sub ocupație aliată.
Într-o scrisoare publicată pe prima pagină, cancelarul de atunci al țării, Karl Renner, vorbea despre uriașele turbulențe la care ziarul a asistat de-a lungul secolelor, încurajând cititorii să se inspire din reziliența sa.
