New York Times: Biden nu poate decide ce poate fi socotit „democrație” (editorial)

de V.M.     HotNews.ro
Joi, 13 mai 2021, 2:27 Actualitate | Internaţional


Joe Biden
Foto: Saul Loeb / AFP / Profimedia Images
Democrația e în corzi și președintele Biden spune că vrea să riposteze. El intenționează să convoace o conferință a democrațiilor și să mobilizeze o largă coaliție a guvernelor democratice pentru a îngrădi ascensiunea unor puteri autoritare precum China și Rusia. Pare un plan eminamente judicios. Rezonează deopotrivă și cu avântul progresist din SUA, întrucât mulți americani sunt hotărâți să-și repare democrația, făcând-o mai echitabilă și mai cuprinzătoare.

Dar există un neajuns: pentru a reuși să construiască o coaliție democratică împotriva autoritarilor, SUA vor trebui să-și abandoneze monopolul asupra definirii a ce poate fi socotit „democratic”. Dacă nu o vor face, vor sfârși fie cu o coaliție prea restrânsă pentru a putea servi intereselor strategice americane, fie cu o coaliție care va face ca Washingtonul să pară ipocrit într-un mod imposibil de negat - scrie ziarul american The New York Times, într-un editorial, citat de Rador.

Organizația suedeză de cercetare V Dem susține într-un raport publicat în martie că „nivelul democrației de care s-a bucurat un cetățean global oarecare în 2020 a coborât la nivelurile constatate ultima oară în jurul anului 1990”. Concluzia V Dem este că autocrația aleasă - un regim politic în care democrația e redusă la puterea neîngrădită a majorității - este astăzi cel mai des întâlnit tip de regim. India, Turcia și Ungaria sunt exemplare în acest sens.

Aceste autocrații noi sunt foarte diferite de rudele lor din vremea războiului rece, care erau adesea regimuri militare. Ele trec granița dintre democrație și autoritarism aproape cu aceeași frecvență cu care trec contrabandiștii frontierele de stat.

Multe dintre non-democrațiile contemporane sunt de fapt foste democrații. Și în multe dintre aceste țări cetățenii au votat pentru autoritari populiști tocmai pentru a determina democrația să funcționeze în favoarea lor. Susținătorii guvernului din autocrații electorale precum India și Ungaria sau democrații electorale precum Polonia, țări pe care organizații precum V Dem sau echivalentul ei american, Freedom House, le consideră a fi într-un regres democratic, vor insista că ei trăiesc într-o democrație. Procentul indienilor care aveau încredere în ianuarie în premierul Narendra Modi era cu mult mai mare decât cel al americanilor ori europenilor care aveau încredere în conducătorul lor. (Pentru a fi corect, trebuie precizat că popularitatea dlui Modi a suferit o lovitură gravă în ultima lună, când pandemia a făcut ravagii în toată India, în mare parte din cauza a ceea ce mulți consideră a fi cel mai flagrant eșec al guvernului de la obținerea independenței țării.)

Noul autoritarism nu se recomandă drept o alternativă la democrație, ci drept democrație autentică, una în care majoritatea este cea care guvernează. Conceptul de „regres” [sau, mai exact, „derapaj retrograd” („backsliding”) - n.trad.] utilizat atât de frecvent de Departamentul de Stat al SUA i-a orbit pe mulți din guvernul american față de realitatea că o simplă perpetuare a mentalității de război rece, cu democrația la un capăt și autoritarismul la celălalt, nu mai este acum suficientă. „Regresul”, concept introdus de misionarii creștini pentru a explica modul în care cei recent convertiți la creștinism „alunecă înapoi” la vechile lor deprinderi precreștine, mai mult încurcă decât clarifică, întrucât pentru misionari respectivii indivizi erau mai răi decât necredincioșii.

Democrațiile liberale ale lumii și-au pierdut monopolul asupra definirii democrației, nu numai datorită faptului simplu că noii autoritari pretind că sunt democratici (ei câștigă alegeri libere, chiar dacă nu totdeauna și corecte), dar și pentru că - așa cum a demonstrat recent un sondaj Pew Research - o mare majoritate a americanilor și francezilor sunt profund dezamăgiți de propriul lor sistem politic. Unii dintre ei nici măcar nu mai sunt convinși că trăiesc într-o democrație. Fapt valabil și pentru multe alte țări europene.

Ce s-a întâmplat? Suspectez că unul dintre motive este anul de interdicții de circulație și de restricții conexe. Percepția a ce înseamnă guvernare democratică a fost perturbată din cauză că societățile au fost infectate de teamă și incertitudine. Ultimul an de luptă cu pandemia a făcut ca în multe locuri distincția dintre democrații și regimuri autoritare să se estompeze. Nu se mai poate acum deduce din tipul de regim pe care-l are o țară cât de bine (sau de prost) va răspunde ea la pandemie. Cel mai bine au gestionat-o democrații precum Coreea de Sud și Noua Zeelandă, dar și autocrații precum China. Tipul de regim nu mai poate prezice acum nici ce fel de restricții asupra libertăților civice sau ce politici economice va adopta un guvern. După cum afirma filozoful politic David Runciman: „Sub carantină, democrațiile dezvăluie ce au în comun cu alte regimuri politice: în definitiv și aici politica ține de putere și de ordine”.

Estomparea delimitării dintre democrații și non-democrații are consecințe ample în ce privește politica internațională. Dacă ar fi ca administrația Biden să se ghideze după evaluările realizate de organizații precum Freedom House ori V Dem, țări precum India nu au ce căuta în alianța sa. Dar, dacă ar fi să se orienteze după interesele strategice ale Americii, India este de o importanță primordială pentru orice tentativă occidentală de îngrădire a influenței Chinei în Asia.

În concluzie, Washingtonul are de făcut o alegere. Cu scopul îngrădirii Chinei, poate să pretindă cu ipocrizie că țări precum India și Turcia sunt democrații; sau poate să-și decupleze la nivel retoric eforturile de îngrădire a Chinei și Rusiei de eforturile de a revigora democrația globală. Eu i-aș propune administrației Biden să pornească pe a doua cale. În lumea noastră saturată de rețele sociale ipocrizia este viciul suprem. Și chiar dacă legitimitatea activiștilor democratici derivă din faptul că ei îi spun puterii adevărul în față, legitimitatea internațională a guvernelor democratice derivă din a spune adevărul despre putere.


Articol de Ivan Krastev (președinte al Center for Liberal Strategies, membru al Institute for Human Sciences, Viena)






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















3107 vizualizari

  • -2 (14 voturi)    
    Tocmai citesc Idiotul de Dostoievski (Joi, 13 mai 2021, 5:12)

    Setalcott [utilizator]

    Mai întîi, ce este liberalismul în general dacă nu un atac (justificat sau nu, asta rămîne de văzut) împotriva stării de lucruri existente? Am sau nu dreptate? Ei bine, faptul descoperit de mine e că liberalismul rusesc nu este un atac împotriva stării de lucruri existente, ci un atac împotriva esenţei însăşi a lucrurilor noastre, că în loc să atace numai ordinea existentă, ei atacă lucrurile în sine; că în loc să atace rînduielile ruseşti, atacă Rusia însăşi. Liberalul meu a ajuns să renege pînă şi Rusia; cu alte cuvinte, urăşte şi-şi biciuieşte propria mamă. Orice eşec, orice eveniment nenorocit pentru Rusia îl face să rîdă, dacă nu chiar să jubileze. Urăşte obiceiurile naţionale, istoria ţării, totul, şi dacă ar fi să i se caute o scuză cu orice preţ, nu s-ar găsi alta decît doar că nu ştie nici el ce face şi că ura lui împotriva Rusiei îi apare drept cel mai rodnic liberalism (o, deseori veţi întîlni la noi tipul liberalului pe care ceilalţi îl aplaudă şi care, în realitate, poate fără să-şi dea el singur seama, nu este decît cel mai stupid, cel mai obtuz şi cel mai periculos conservator!). Ura aceasta împotriva Rusiei, unii dintre liberalii noştri aproape că o luau, şi nu e mult de-atunci, drept adevărata iubire de patrie şi se lăudau că văd mai bine decît ceilalţi conţinutul adevărat al acestui sentiment. Dar acum au devenit mai sinceri, se jenează să mai pronunţe cuvintele "dragoste de patrie", ba însăşi noţiunea aceasta au eliminat-o, considerînd-o primejdioasă şi vrednică de dispreţ.
    • -3 (7 voturi)    
      De ce liberalism vorbesti? (Joi, 13 mai 2021, 8:55)

      Alui [utilizator] i-a raspuns lui Setalcott

      In Europa, partidele liberale sunt de drepta, in SUA “liberalism” inseamna socialism.
    • -3 (3 voturi)    
      liberalism și ură (Joi, 13 mai 2021, 9:28)

      Alfa-Omega [utilizator] i-a raspuns lui Setalcott

      Nu n-ai dreptate ! Toată istoria umanității este o dezvoltare a libertății așa că îndoiala dialectică despre justificarea liberalismului trebuie trecută la subsolul paginii, chiar dacă libertatea s-a dezvoltat cu fluxuri și refluxuri geografice și temporale. Și dacă discuția asta de la Socrate pînă la Kant a fost o gimnastică intelectuală productivă acum cînd este așezată pe umerii militarilor masați la granițe sau a forțelor de ordine care bat în piețe fără discriminare ca să-i facă pe ceilalți să-și înghită pofta de libertate și liberalism este nevoie să apară acțiuni contrare iar ura pe care ai menționat-o este doar un corolar.
  • +6 (10 voturi)    
    Citatul de mai jos este corect in esenta: (Joi, 13 mai 2021, 9:54)

    Harald2 [utilizator]

    <<Organizația suedeză de cercetare V Dem susține într-un raport publicat în martie că „nivelul democrației de care s-a bucurat un cetățean global oarecare în 2020 a coborât la nivelurile constatate ultima oară în jurul anului 1990”. >>

    Numai ca ulterior articolul se indreapta spre autocratii si in final concluzia se invarte in jurul faptului ca SUA ar fi in continuare o democratie functionala. Ori tocmai citatul de mai sus i se aplica in cea mai mare masura (fara a ma pronunta neaparat asupra anilor). Cred ca in cazul SUA, regresul merge mai departe, spre anii '50-'60 - perioada de vanatoare a vrajitoarelor comuniste, doar ca acum s-a extins si asupra altor aspecte ale societatii, iar anormalul este promovat ca normal in numele corectitudinii politice.


    Libertatea de exprimare, una dintre valorile fundamentale ale democratiei, ajunge sa fie ingradita la un nivel care, continuand pe aceasta panta, risca sa ajunga din urma si sa depaseasca autocratiile.
  • 0 (0 voturi)    
    corect (Joi, 13 mai 2021, 19:06)

    sile1 [utilizator]

    IN CONCLUZIE, Washingtonul are de făcut o alegere. Cu scopul îngrădirii Chinei, poate să pretindă cu ipocrizie că țări precum India și Turcia sunt democrații; sau poate să-și decupleze la nivel retoric eforturile de îngrădire a Chinei și Rusiei de eforturile de a revigora democrația globală. Eu i-aș propune administrației Biden să pornească pe a doua cale. În lumea noastră saturată de rețele sociale ipocrizia este viciul suprem. Și chiar dacă legitimitatea activiștilor democratici derivă din faptul că ei îi spun puterii adevărul în față, legitimitatea internațională a guvernelor democratice derivă din a spune adevărul despre putere.

    Foarte corecta si adevarata concluzia autorului .
    Desi articolul este foarte interesant HN a "reusit" sa-l tina in atentia publicului doar cateva ore in timp ce alte articole ,mult mai putin relevante stau cate o zi intreaga sau chiar doua zile.

    E la mijloc ceva care i-a impins sa faca acest lucru ?


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by