​Oameni ca Donald Trump au existat mereu: egocentriști, fuduli, convinși că regulile li se aplică doar celor mici și că ce li se întâmplă acestora nu contează.

Donald Trump la o dezbatere a republicanilorFoto: Facebook / Donald Trump

Partidul Republican (GOP) modern, pe de altă parte, nu aduce cu nimic din ce am mai văzut până acum, cel puțin nu în istoria Americii. Dacă mai există cineva care nu e deja convins că unul dintre cele două mari partide ale noastre a devenit un inamic - și nu numai al democrației, ci și al adevărului -, evenimentele post-electorale ar fi trebuit să le risipească dubiile.

Nu e vorba doar că o majoritate a republicanilor din Cameră și mulți senatori republicani susțin acțiunile lui Trump de răsturnare a înfrângerii sale electorale, în ciuda faptului că nu există nicio dovadă de fraudă sau de nereguli la scară largă. Priviți și ce fel de campanie electorală fac David Perdue și Kelly Loeffler la alegerile parțiale pentru Senat din Georgia.

Ei nu au un program punctual și nici măcar nu se leagă de aspecte reale ale vieții personale a contracandidaților lor. În schimb ei pretind, fără nici o bază reală, că oponenții lor sunt marxiști sau „implicați în abuzuri contra copiilor”. Cu alte cuvinte, campania pentru menținerea controlului republican asupra Senatului e bazată pe minciuni.

Mitt Romney i-a admonestat duminică pe Ted Cruz și alți republicani din Congres care încearcă să anuleze alegerile prezidențiale, întrebându-i: „Chiar în așa măsură a eclipsat ambiția principiul?”. Dar ce principiu consideră Romney că a apărat GOP în ultimii ani? E greu de sesizat orice fundament al comportamentului recent al GOP, cu excepția vânării puterii prin orice mijloace disponibile.

Așadar, cum s-a ajuns aici? Ce s-a întâmplat cu GOP?

Nu a început cu Trump. Din contră, degradarea partidului a fost evidentă - pentru cei dispuși să o vadă - vreme de mulți ani.

Încă din 2003 am scris că republicanii deveniseră o forță ostilă Americii în forma ei actuală, posibil chiar vizând un stat monopartid în care „alegerile sunt doar o formalitate”. În 2012 Thomas Mann și Norman Ornstein avertizau că GOP este „insensibil la percepția convențională a realității” și că „respinge legitimitatea opoziției sale politice”.

Dacă sunteți surprinși de disponibilitatea multora din partid de a răsturna rezultatul unui scrutin pe baza unor acuzații false de fraudă, înseamnă că nu ați fost atenți.

Dar cum se explică coborârea republicanilor în întuneric?

E o reacție adversă populistă contra elitelor? E drept că există resentimente la adresa unei economii în transformare care ridică populația metropolitană cu studii superioare în detrimentul americanilor din zona rurală și micile orașe; Trump a primit 46% din voturi, dar comitatele câștigate de el nu reprezintă decât 29% din PIB-ul Americii. Există de asemenea și o semnificativă reacție adversă a albilor la diversitatea rasială tot mai mare a țării.

Ultimele două luni sunt însă un bun studiu de caz privind măsura în care nemulțumirea „de la firul ierbii” este de fapt orchestrată de la vârf. Dacă o mare parte a bazei electorale republicane crede, nejustificat, că alegerile au fost furate, acest lucru se datorează faptului că asta spun unii republicani de seamă. Iar acum politicienii invocă un scepticism larg răspândit în privința rezultatului electoral drept motiv pentru a respinge acel rezultat - când ei înșiși au fabricat din nimic respectivul scepticism.

Și ce e remarcabil când te uiți la proveniența politicienilor care ațâță resentimentele anti-elite e cât de privilegiați sunt mulți dintre ei. Josh Hawley, primul senator care a anunțat că va obiecta la certificarea rezultatului electoral, perorează împotriva elitelor deși el însuși a absolvit dreptul la universitățile Stanford și Yale. Cruz, cel care conduce acum această campanie, a absolvit Princeton și Harvard.

Ideea nu e că ei ar fi ipocriți, ci că ei nu sunt oameni care au fost nedreptățiți de sistem. Și atunci, de ce-și doresc atât de mult să doboare sistemul?

Eu nu cred că e vorba doar de calcule cinice, de a-i cânta în strună bazei electorale. Cum am spus deja, baza se ghidează în mare parte după ce îi spune elita partidului. Iar sminteala acelei elite nu pare a fi pură prefăcătorie.

După mine, cea mai bună ipoteză este aceea că partidul s-a sălbăticit - că a ajuns să fie izolat de restul societății.

Sunt unii care au comparat GOP-ul modern cu un grup de crimă organizată sau cu o sectă fanatică, însă mie mi se pare că republicanii aduc mai mult cu băieții rătăciți din romanul „Împăratul muştelor”. Ei nu primesc informații din lumea exterioară, întrucât își iau toate informațiile din surse politizate care pur și simplu omit realitățile incomode. Ei nu se confruntă cu supravegherea de către adulți, fiindcă într-un mediu politic polarizat sunt puține curse competitive.

Astfel că ei se reorientează tot mai mult înspre interior și se implică în acțiuni tot mai deplasate pentru a-și demonstra loialitatea față de trib. Politicianismul lor nu e legat de anumite chestiuni concrete, deși GOP rămâne dedicat obiectivelor de a reduce impozitele pentru bogați și de a-i pedepsi pe săraci; e legat de afirmarea dominației grupului intern și de pedepsirea veneticilor.

Marea întrebare este cât va mai putea supraviețui America pe care o știm noi în fața acestui tribalism răuvoitor.

Actualul efort de anulare a alegerilor prezidențiale nu va avea succes, însă a mers mult mai departe și a atras mult mai multă susținere decât se aștepta aproape oricine. Iar dacă nu se va întâmpla nimic care să spargă controlul forțelor anti-democratice, anti-adevăr, asupra GOP, într-o bună zi ele vor reuși să ucidă experimentul american.

Articol de Paul Krugman, New York Times (preluare Rador)