Duminică seara -76 de ani mai târziu- Martin, care locuiește în Florida, a putut vorbi cu Bruno, Mafalda și Giuliana Naldi, care aveau atunci 7, 6 și 3 ani când s-au întâlnit în timpul celui de-al doilea război mondial în satul Monterenzio (lângă Bologna, nord).
„Este o poveste frumoasă care a stârnit un interes enorm”, spune italianul Matteo Incerti, un istoric amator entuziast al celui de-al doilea război mondial care a publicat mai multe cărți relatând astfel de reuniuni.
El a postat poza veche a fostului soldat american pe contul său de Facebook joia trecută. Și trei zile mai târziu, frații vorbeau cu veteranul la telefon dintr-un oraș mic, nu departe de satul copilăriei lor.
Într-un interviu cu fiica soldatului și acest scriitor italian, Martin Adler își amintește perfect toamna lui 1944 când se afla însoțit de un alt soldat, John Bronsky: „Tăcerea a domnit, nu știam dacă nemții au plecat cu adevărat, dacă s-au retaras sau dacă ne așteptau în ascunzătoare să ne pună o capcană”.
"Am intrat în casă. Era un coș mare cu zgomote ciudate care ieșeau din el. Eu și John aveam deja degetul pe trăgaci gata să tragă, ar fi putut fi germani", a spus el.
"Bambini, bambini!", urlase brusc o mamă italiană. Cei trei copii ai ei au fost apoi scoși din coș.
Soldatul imortalizase momentul făcându-i o fotografie împreună cu cei trei copii. În prealabil mama lor ceruse ca cei trei copii să-și îmbrace cele mai bune haine.
„A fost cel mai fericit moment din amintirile mele din acest iad de război”, descrie Martin Adler, a cărui fiică Rachelle a postat prima dată vechea fotografie pe un site de veterani din SUA, în speranța că va depista copii, chiar dacă tatăl său nu-și amintea exact orașul.
Apelul soldatului transmis Italiei a fost publicat sâmbătă în ziarele locale.
„Puloverul pe care îl port în fotografie a fost făcut de mama mea, când am văzut fotografia am spus imediat 'sunt eu', a spus Bruno, cel mai mare dintre copii, care are acum 83 de ani, intervievat fiind de știrile TG1 TV.
"Ciao bambini!" A exclamat duminică Martin Adler la telefon. „Sunt Mafalda”, a spus o femeie în vârstă de 82 de ani, purtând o mască.
„Mi se pare că mai pot vedea acest piept în fața mea”, a spus sora mică Giuliana, în vârstă de 79 de ani.