​ANALIZĂ

Alegerile din Moldova si riscul unui Kaliningrad la Prut

de Cătălin Gomboș     HotNews.ro
Vineri, 13 noiembrie 2020, 15:26 Actualitate | Internaţional


Alegeri Moldova, suporteri ai socialistului Dodon
Foto: Evgeny Odinokov/Sputnik/ Profimedia
Reformiștii din Republica Moldova ar putea avea, din nou, șansa de a încerca să traseze direcția țării, dacă Maia Sandu reușește să câștige turul al doilea al alegerilor prezidențiale de duminică. Victoria ei nu e nici pe departe sigură și chiar dacă o va obține, greul abia atunci începe. Nu ar fi prima oară când bunele intenții și speranțele unei părți din populație ar fi insuficiente pentru a schimba ceva. S-a mai întâmplat, chiar și când circumstanțele erau mult, mult mai favorabile.

Eterna problemă geopolitică: vectorul european vs. vectorul estic



Electoratul Maiei Sandu reprezintă așa-numitul “vector european”, acea parte a populației care se uită către Vest și consideră că viitorul țării se află acolo; aici intră atât cei atrași de prosperitatea societăților occidentale și de statul de drept care se află la baza acestora, cât și o bună parte dintre moldovenii care și-ar dori unirea cu România.

În contrapondere este vectorul estic, în care sunt filo-ruși, sovieto-nostalgici, stânga post-comunistă și așa-numiții stataliști care cred în miturile sovietice privind un popor și o limbă moldovenească; evident că, uneori, categoriile se amestecă – un moldovenist poate fi un filo-rus care are nostalgia URSS-ului și votează descendenții politici ai Partidului Comunist (și am întâlnit și moldoveniști românofobi, dar pro-europeni și de dreapta).

Republica Moldova a oscilat întotdeauna între aceste două mari curente, primul încurajat de UE, Statele Unite și România, al doilea de Federația Rusă. Aceasta din urmă privește Moldova ca pe o fostă provincie aflată ferm în orbita sa și deține suficiente instrumente pentru a face extrem de dificilă o ruptură completă: Transnistria, unde pe lângă regimul separatist pe care îl controlează are și un contingent militar, Găgăuzia, Mitropolia Moldovei aflată în subordinea Patriarhiei de la Moscova, partide de stânga și o parte semnificativă a populației, mai ales cea concentrată în zona orașului Bălți.

În plus, e foarte plauzibil ca Moscova să aibă oameni infiltrați peste tot, de la aparatul administrativ și structurile de forță la exponenții vectorului european, gata să fie activați atunci când e cazul – în fond există precedente în Moldova, începând cu conflictul din Transnistria, iar ce s-a întâmplat în Ucraina atunci când rușii au decis să invadeze Crimeea arată destul de clar cam cât de departe s-ar putea ajunge.

Faptul că Rusia are niște pârghii nu înseamnă însă că o să le folosească simultan pe toate mâine; pentru a se ajunge atât de departe ar fi probabil nevoie de un cumul de factori și o criză majoră ca unirea cu România sau integrarea Moldovei în NATO – ambele excluse în viitorul previzibil. Dacă adăugăm la reținerea relativă a Moscovei și sprijinul pe care îl poate oferi Occidentul, există premizele adoptării unei agende reformiste.

E nevoie însă de mobilizare la urne și de formarea unei echipe care să aibă capacitatea de a mișca lucrurile și forța de a evita compromisurile și tentanțiile inerente într-o țară săracă și mâncată de corupție.

Fracționarea stângii, mobilizarea diasporei și improbabila victorie din primul tur




Maia Sandu a câștigat primul tur al alegerilor, cu peste 36% din voturi, fiind urmată de Igor Dodon, cu 32,6%. Plasarea Maiei Sandu pe primul loc a fost, cumva, neașteptată. Dodon a avut de partea sa pârghiile administrației, ceea ce în Republica Moldova asigură, de obicei, niște voturi, pentru el a lucrat un partid mai disciplinat și mai bine organizat decât PAS-ul Maiei Sandu, iar o bună parte din presă l-a favorizat.

Există însă câteva explicații pentru acest semi-eșec al lui Dodon. În primul rând, imaginea sa este afectată de modul dezastruos în care autoritățile au abordat pandemia de coronavirus și de criza economică prin care trece țara, dar și de o serie de dezvăluiri privind legăturile președintelui cu oligarhul-fugar Vladimir Plahotniuc care, oficial, îi este adversar.

În al doilea rând, votul pe partea stângă a eșicherului a fost fracționat – aproape 17% dintre sufragii s-au dus la primarul populist al orașului Bălți, Renato Usatîi, iar 6,5% la candidata Partidului Șor, Violeta Ivanov. Aceste procente arată, de altfel, cât de bizar poate fi comportamentul electoratului din Republica Moldova, dat fiind că în ambele cazuri avem de-a face cu personaje controversate – de numele lui Usatîi se leagă probleme penale, o posibilă tentativă de asasinat și chiar și legături cu FSB-ul, în timp ce Ilan Șor, în prezent fugit din țară, ar fi fost implicat în furtul unui miliard de dolari din sistemul bancar.

În favoarea Maiei Sandu au lucrat și o aparentă maturizare a electoratului de dreapta, care nu și-a mai risipit voturile ca în alți ani și a ignorat în mare măsură ceilalți candidați declarați pro-europeni sau unioniști (toți 4 au obținut, împreună, mai puțin de 8% din voturi), precum și o mobilizare fără precedent a diasporei din Occident, care a votat masiv pentru candidata PAS – voturile din diasporă sunt cele care i-au permis să termine cu un avans de aproape 50 de mii de sufragii față de Dodon.

Incertitudinile turului doi



Diaspora occidentală este văzută ca marele atu al Maiei Sandu: dacă se menține sau se îmbunătățește prezența la urne din primul tur, acest lucru s-ar putea traduce prin 7 – 10% din numărul total de voturi pentru candidata PAS, care se adaugă la cele din țară. Nu este de mirare, în aceste condiții, că diaspora a fost atacată de Igor Dodon imediat după primul tur – actualul președinte chiar a venit cu un concept nou de “electorat paralel”, care amintește de “statul paralel” cu care populiști de prin alte părți caută să-și mobilizeze susținătorii și să-i denigreze, în același timp, pe cei care li se opun.

O confirmare în plus a faptului că diaspora este văzută ca o amenințare a venit și dinspre Moscova: ministerul de externe rus a denunțat transportarea în masă a alegătorilor la secțiile de votare din Vest. Este un caz tipic de propagandă rusească, în care situația este prezentată exact invers decât este în realitate, cam ca în bancurile cu Radio Erevan.

De fapt, tentativele de transportare în masă a alegătorilor s-au înregistrat pe 1 noiembrie cu cei din Transnistria, care votează cu Dodon, iar autoritățile de la Tiraspol au anunțat că vor suspenda carantina din regiune și pe 15 noiembrie, ceea ce alimentează temerile că se va încerca aducerea unui număr și mai mare de alegători din stânga Nistrului.

Voturile din diasporă sau cele din Transnistria pot înclina balanța, însă totul depinde de cum se va vota în Republica Moldova, unde se află grosul electoratului – iar acolo Dodon este cel care a câștigat primul tur. Situația, în ansamblul său, este destul de complicată. În primul tur exponenții vectorului estic au obținut 56% din voturi, față de 44% Maia Sandu și cei patru candidați pro-români și pro-unioniști, așa că dacă s-ar porni doar de la acest rezultat, Dodon este favorit. Totuși, Renato Usatîi și-a îndemnat alegătorii să o voteze pe Maia Sandu – iar dacă îl vor asculta chiar și jumătate din ei, votul lor ar putea fi decisiv.

Pe de altă parte, nu e sigur că toți votanții unioniștilor și ai lui Andrei Năstase vor ieși la urne pentru Maia Sandu, ceea ce, din nou, complică situația. Alegerile prezidențiale reprezintă, oricum, doar un prim pas care, în sine, este insuficient: degeaba promite Maia Sandu marea cu sarea, pentru că nu va putea să facă nimic fără sprijinul Parlamentului și al guvernului numit de acesta.

S-a văzut, de altfel, în perioada în care legislativul era controlat de oligarhul Plahotniuc și îl suspenda pe Igor Dodon de fiecare dată când acesta se arăta necooperant și refuza să semneze vreun document de care era nevoie; o făcea președintele Parlamentului, care îi lua locul, după care Dodon revenea în funcția de șef decorativ al statului.

Acum majoritatea în legislativ o deține o alianță dominată de socialiști, astfel încât o eventuală victorie a Maiei Sandu ar trebui să fie urmată de alegeri anticipate pentru ca respectiva victorie să aibă vreo relevanță. Chiar și într-un scenariu ideal pentru forțele pro-europene – Maia Sandu câștigă, reușește să convoace alegeri legislative în care partida de stânga și filo-rusă pierde majoritatea în legislativ – nimic nu garantează că lucrurile se vor schimba – sau că vor putea fi schimbate.

Lecțiile unei revoluții ratate



În aprilie, 2009, în Republica Moldova au avut loc alegeri legislative, pe care le-a câștigat Partidul Comuniștilor, condus cu o mână de fier de președintele de atunci, Vladimir Voronin. Comuniștii erau la putere de 8 ani, iar Republica Moldova părea încremenită, incapabilă să țină pasul cu restul lumii, să se reformeze sau să îi ofere perspective reale populației – era cea mai săracă țară a Europei.

În aceste condiții, rezultatele au părut neverosimile, mai ales că societatea civilă trăsese un semnal de alarmă cu privire la corectitudinea scrutinului, așa că tinerii au ieșit în stradă, mobilizându-se cu ajutorul rețelelor de socializare; a fost așa-numita Revoluție Twitter.

Pe 7 aprilie, manifestația începută pașnic a degenerat, iar sediile Parlamentului și Președinției au fost devastate. Opoziția a afirmat că violențele au fost declanșate de provocatori aflați în solda regimului, în timp ce Voronin a acuzat o tentativă de lovitură de stat și a arătat cu degetul în direcția României, acuzată că ar fi incitat-o.

Forțele de ordine au intervenit brutal și au arestat sute de persoane, multe dintre acestea fiind bătute cu bestialitate cât timp s-au aflat în detenție (vinovații nu au plătit nici până în ziua de astăzi), granița cu România a fost închisă, fiind permis doar accesul celor care aveau pașapoarte diplomatice sau de serviciu.

Cu un astfel de pașaport (de serviciu) am reușit să intru în țară, unde fusesem trimis corespondent, la câteva săptămâni după evenimentele din aprilie. Nu mai fusesem până atunci în Republica Moldova, cu excepția câtorva ore pe care le petrecusem în aeroport, cu câteva săptămâni mai devreme, când încercasem să intru prima oară, cu un pașaport normal, și ofițeri din poliția de frontieră, la care m-au frapat uriașele caschete sovietice și un gen de atitudine despre care doar citisem în cărți, mă împiedicaseră, fără a justifica în vreun fel decizia, și mă forțaseră să iau un alt avion.

Când am reușit, în sfârșit, să ajung în Moldova, mă așteptam la tot ce a mai rău – mergeam într-un loc în care comuniștii erau la putere și România era inamic, nu cunoșteam pe nimeni acolo și știam că nu o să dau peste alți jurnaliști români, iar un prieten mă mai și prevenise să fiu atent pentru că e posibil fie să mă trezesc cu ceva turnat prin băutură, fie cu vreo înscenare; ambele se mai întâmplaseră.

Având toate acestea în minte, prima impresie pe care mi-a dat-o Chișinăul a fost cea a unui oraș apăsător și deprimant, cu un picior încă înfipt zdravăn în URSS. Însă ceva plutea în aer, o dorință de schimbare aproape palpabilă, care făcea controlul lui Voronin asupra puterii mult mai fragil decât părea la prima vedere.

În acea perioadă, președintele Republicii Moldova era ales prin votul Parlamentului, nu direct, ca acum, iar Voronin mai avea nevoie de un singur deputat pentru a avea majoritatea necesară ca să își impună succesorul. Presiunea publică era, însă, așa de mare, încât niciunul dintre deputații opoziției nu a îndrăznit să voteze alături de comuniști, astfel încât la sfârșitul lui iulie a trebuit să fie organizate alegeri anticipate, pentru a putea fi depășit blocajul.

De data aceasta pro-europenii au obținut majoritatea și au putut să numească un guvern – însă nu și un președinte, pentru care nu ajungea majoritatea simplă. Echipele propuse de partidele pro-europene atunci dădeau motive de optimism: mulți oameni tineri, carismatici și, mai ales, bine pregătiți. În pofida blocajului legat de președinte – în noiembrie, 2010, au fost organizate din nou alegeri – pro-europenii au reușit să adopte suficiente reforme ca după numai 4 ani Republica Moldova să poată semna un Acord de asociere la UE și să beneficieze de regim liberalizat de vize.

Dar chiar în timp ce se făceau aceste progrese, situația la Chișinău se deteriora. Alianța pro-europeană era marcată de lupte intestine, trădări, scandaluri de corupție, așa că “povestea de succes” care îi încântase atât de mult pe europeni și îi convinsese că Parteneriatul estic poate funcționa, s-a încheiat lamentabil, cu elitele pro-europene risipite sau compromise, partidele care îi ținuseră piept lui Voronin – ajunse irelevante – și Moldova în postura de stat captiv al unui regim cvasi-mafiot controlat de Plahotniuc (și sprijinit într-un mod total neinspirat de România).

Sub semnul Zilei Cârtiței: înapoi de unde s-a plecat




La 11 ani de la Revoluția Twitter, Republica Moldova pare să fi ajuns cam în același punct ca și atunci. Încă este cea mai săracă țară din Europa, cu așa o lipsă de perspective încât cine poate pleacă afară. Corupția este endemică. O bună parte din electorat îi este captiv unui partid filo-rus de stânga. Igor Dodon, pe atunci vicepremier, este acum președinte; Zinaida Greceanîi, poreclită Zina Carabina pentru rolul său la 7 aprilie, când era premier și om de paie al lui Voronin, este azi președinte al Parlamentului și om de paie al lui Dodon.

Și ca nimeni să nu uite că pentru mulți politicieni de peste Prut principiile sunt relative, unul dintre liderii de acum 11 ani ai opoziției, Serafim Urechean, și-a exprimat sprijinul pentru Igor Dodon în turul doi al alegerilor prezidențiale. Spre deosebire de 2009, opoziția pare incapabilă să prezinte un front comun credibil.

Cea pro-europeană este marcată de ceva timp de tensiuni și neîncredere între principalii lideri – Maia Sandu și Andrei Năstase. Unioniștii, compromiși parțial de colaborarea dintre liberalii lui Mihai Ghimpu și Vladimir Plahotniuc, parțial de luptele intestine și de fracționarea în tot mai multe partide și partidulețe, au devenit irelevanți și dacă ar avea loc acum alegeri parlamentare ar fi incapabili să treacă pragul de intrare în Parlament.

Victoria lui Dodon și Kaliningradul de la Prut



Cu toate minusurile opoziției, alternativa – o victorie a lui Igor Dodon și consolidarea controlului socialiștilor – ar putea să fie catastrofală pentru viitorul pe termen lung al Republicii Moldova. În varianta cea mai optimistă, țara ar rămâne captivă în zona gri de la marginea Europei, cu ochii întorși către Moscova și fără mari perspective de dezvoltare economică – pentru că Rusia cere loialitate, dar nu este dispusă (sau nu are forța financiară) și să investească masiv pentru a le arăta vasalilor săi că această loialitate poate aduce beneficii palpabile.

Se poate, însă, și mai rău decât atât: Rusia să își vadă realizat planul său de a federaliza Republica Moldova, cu Transnistria ca subiect cu drepturi egale. A mai încercat acest lucru și în anii 2000, cu celebrul Memorandum Kozak. Atunci Voronin s-a răzgândit în ultimul moment, iar Putin, care era așteptat să participe la semnare, a trebuit să își anuleze zborul la Chișinău.

Cu legitimitatea dată de câștigarea alegerilor și un control consolidat asupra statului, Dodon poate forța adoptarea unui plan similar. Deja s-a pronunțat public pentru federalizare în 2016, iar anul trecut a apărut și o înregistrare în care o făcea într-un cadru privat. Anul acesta, încălcând o normă pe care toți politicienii moldoveni de rang înalt au respectat-o în ultimii 30 de ani, l-a numit “președinte” pe liderul regiunii separatiste transnistrene.

În sfârșit, chiar și în această campanie electorală a căutat să se prezinte ca un lider unificator, pe care transnistrenii îl acceptă ca partener de dialog. Votul masiv al cetățenilor din stânga Nistrului – în ochii Chișinăului aceștia sunt tot cetățeni ai Republicii Moldova, așa că au exact aceleași drepturi – poate fi prezentat tot ca un argument în acest sens.

Dacă Republica Moldova devine stat federal, orice tentativă de a-și găsi un loc în spațiul geo-politic european va putea fi blocată prin veto de Tiraspol. Moldova se va afla ferm, atât timp cât va dori Moscova, în subordinea acesteia. Un Kalinigrad la Prut.








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















20982 vizualizari

  • +9 (17 voturi)    
    Chiar daca castiga Dodon.. (Vineri, 13 noiembrie 2020, 16:18)

    Ochiana [utilizator]

    Republica Moldova coteste usor dar lent catre Europa.

    Alegerile nu ar trebui sa fie numite intre pro-rusi si pro-europeni ci intre conservatori si reformatori (desi se cam suprapun).
    Dodon mizeaza pe sperietoarea unirii cu Romania pentru a descuraja o parte a electoratului Maiei Sandu dar Maia Sandu nu a declarat niciodata ca e unionista.
    E doar reformatoare.

    Sa spunem ca ar castiga Maia Sandu, ar avea posibilitatea sa si conduca oare dupa ce trece euforia colectiva??...chiar efectiv sa faca ceva din toate cate isi propune daca are un Parlament ostil sau aservit altora??
    Nu zic ca nu mi-as dori dar asta ar insemna de fapt o perioada de instabilitate si atacuri continue pana la viitoarele alegeri parlamentare (anticipate sau nu).
    Si probabil dezamagire din partea electoratului care si-ar vedea asteptarile de reforma majore si rapide inselate.

    Asa ca cel putin eu nu mai sper nimic si am rabdare si las acestui popor timp sa se hotarasca. Am incredere ca in timp va ajunge acolo unde trebuie, la pace si prosperitate.
  • -3 (13 voturi)    
    zxzxzxz (Vineri, 13 noiembrie 2020, 16:30)

    solar [utilizator]

    Deocamdată ...aștept ! ”Punctul” de plecare al acestei așteptări este chiar citatul care îl dau din preambulul articolului :
    ”Reformiștii din Republica Moldova ar putea avea, din nou, șansa de a încerca să traseze direcția țării, dacă Maia Sandu reușește să câștige turul al doilea al alegerilor prezidențiale de duminică. Victoria ei nu e nici pe departe sigură și chiar dacă o va obține, greul abia atunci începe. Nu ar fi prima oară când bunele intenții și speranțele unei părți din populație ar fi insuficiente pentru a schimba ceva. S-a mai întâmplat, chiar și când circumstanțele erau mult, mult mai favorabile.”
    Începînd din 16 noiembrie 2020 ,”așteptarea ” mea va însemna larma asurzitoare 1) fie a tăcerii,fie 2) a gălăgiei ...generalizate . Pentru o lungă vreme de aici încolo însă. Acel 50% - 50 % care urmează , înseamnînd într-adevăr ”KALININGRADUL ” României. . AȘA CĂ LAS CUVÎNTUL /CUVINTELE pentru alții.
  • +19 (31 voturi)    
    Opinie. (Vineri, 13 noiembrie 2020, 16:54)

    spirache [utilizator]

    E Kaliningrad la Prut din '91 încoace. Cred ca a fost Kaliningrad si in perioada interbelica si postbelică, data fiind ardoarea cu care cei din Basarabia i-au întâmpinat pe sovietici in '40, discrepanța dintre numărul mic de militari basarabeni care au luptat sub faldurile armatei regale române si nr mare de militari basarabeni care au luptat in Armata Roșie, lipsa oricăror grupuri de partizani anti-bolsevici si de reunire cu țara etc. Din. '91 încoace pompăm bani cu nemiluita, reparăm grădinițe, școli, le achiziționăm microbuze, le furnizăm datele radarelor meteorologice, medicină de urgență, efectiv nu cred ca e domeniu neacoperit și care e rezultatul? Pătura largă a populației, plebea votantă aproape ca ne urăște și se complace nostalgic si schimonosit într-un vis de trai post-sovietic.
    • -2 (12 voturi)    
      zxzxzxz (Vineri, 13 noiembrie 2020, 20:31)

      solar [utilizator] i-a raspuns lui spirache

      nu ! nu e adevărat ce spui . absolut de fel : vorbești după ureche. n-ar fi o... greșală prea mare din partea ”comentatorilor ”, dacă nu ar fi chiar așa ! stiți f f puțin despre basarabia ! mai ales din cea de acum !!
  • -4 (20 voturi)    
    Sandu si Dodon (Vineri, 13 noiembrie 2020, 18:20)

    CristescuPRadu [utilizator]

    Ce mi-e Maia Sandu, ce mi-e Dodonin. Niciunul nu se gandeste la romani si la Romania. Ne ocolesc parca am fi ciumati. Dna Maia se preface ca vrea in Europa de parca Romania nu-i in Europa. Toata Basarabia ar fi automat in Europa daca s-ar uni cu Romania. Si Maia face tot jocul Moscovei, care prin porta-vocea ei, clasa politica din Rep. Moldova, din fascisti, nazisti si imperialisti nu ne scot.
    Basarabenii sa ramana la limba lor moldoveneasca, sa nu ne mai jigneasca folosindu-ne limba noastra romaneasca. Sa ramana cu vecina ei Ucraina, sora Rusiei..Adica cu ce drept ne folosesc ei gramatica si vocabularul limbii romane. Ar trebui dati in judecata de cei indrituiti s-o faca.
    • 0 (12 voturi)    
      Ar trebui să-și schimbe numele... (Vineri, 13 noiembrie 2020, 21:42)

      Nyk1 [utilizator] i-a raspuns lui CristescuPRadu

      ...în Republica Moldova de Est.

      Din păcate, noi nu suntem greci să ne apărăm cultura. Moldova este una din cele trei țări istorice din care a luat naștere România actuală. Capitala acesteia a fost fie la Suceava, fie la Iași. Națiunea de peste Prut se folosește cu bună-știință de numele unei regiuni care nu-i aparține și nu i-a aparținut vreodată.
      • +2 (8 voturi)    
        Ba nyk (Sâmbătă, 14 noiembrie 2020, 8:13)

        Costi888 [utilizator] i-a raspuns lui Nyk1

        Vorbesti mult si prost.. pai Macedonia antica era locuita de greci.. “macedonenii” antici erau greci. Macedonia de astazi este locuita de popoare slave, daia grecii se judeca cu ei si au si castigat, pt ca au dreptate. Un popor slav care nu are nimic de a face cu grecii foloseau denumirea unui teritoriu grec. Deci vezi tu, Macedonia si Moldova sunt 2 situatii complet diferite.
  • -9 (21 voturi)    
    heh (Vineri, 13 noiembrie 2020, 19:12)

    Georgiana1995 [utilizator]

    Eu sper să o ia mai spre EST,că nu e cine ştie ce marafet cu tanti Europe în ziua de azi. Aceeaşi manevră cu toate ţările de est: distrugerea educaţiei-mână ieftină de lucru pt ei. Distrugerea economiei=resurse ieftine pt ei. Hai că totuşi mai vedem şi noi cum stă treaba cu "democraţia" asta prin estul Europei .
    • +6 (16 voturi)    
      asa e povestea mujica (Vineri, 13 noiembrie 2020, 20:28)

      Bogdan_100 [utilizator] i-a raspuns lui Georgiana1995

      Pe langa o insiruire de ineptii (cine ti-a stricat educatia- mai curand era stricata de propaganda national comunista si nu a venit nimeni sa o repare) De unde pana unde distrugerea economiei inseamna resurse ieftine pentru ei (care ei? bubulii, reptilienii, soros...)Mai bine vedeti cum sta treaba cu democratia la voi la Moscova. Poate invatati ca nu se face cu Noviciok
  • -1 (9 voturi)    
    Frumușică foc... (Vineri, 13 noiembrie 2020, 19:29)

    Nyk1 [utilizator]

    ...ostașa sovietică de lângă Додон!
    • 0 (0 voturi)    
      ala e baiat (Duminică, 15 noiembrie 2020, 16:48)

      srpc [utilizator] i-a raspuns lui Nyk1

      leghebetistule
  • -11 (17 voturi)    
    Vai de basarabeni (Vineri, 13 noiembrie 2020, 20:21)

    cenzuratul [utilizator]

    Macar noi avem un PMP, un PNL, ei n-au decat PSD si USR.
  • +8 (8 voturi)    
    hai moldova (Sâmbătă, 14 noiembrie 2020, 1:54)

    Coco Whistle [utilizator]

    popor bintuit de prea multe nenorociri. avet nevoie de oameni noi, de speranta.
  • 0 (8 voturi)    
    Realitatea trista (Sâmbătă, 14 noiembrie 2020, 8:08)

    Costi888 [utilizator]

    E ca nu e nimic pt moldova in europa, cel putin nu in urmatorii 10-15 ani. Cat despre rusia, ce sa mai vorbim.. moldova este intr o situatia dificila si cred ca ar trebui sa aiba (nu stiu cum) niste reforme interne foarte bine puse la punct inainte de a se deschide catre europa. Moldova trebuie sa negocieze cu Europa dintr o pozitie de forta (datorita pozitiei geopolitice) nu sa se arunce disperata, le trantesc aia 3 kauflanduri, baietii destepti se vor abona la fonduri europene si gata modernizarea Moldovei.
  • 0 (4 voturi)    
    dar (Sâmbătă, 14 noiembrie 2020, 9:32)

    codrean [utilizator]

    drumul istoriei e incet dar sigur; adesea timpul nu se masoara in ani ci in generatii ! Directia e clara, chiar daca - pentru nerabdatori - lenta. Dar inexorabila !
  • 0 (4 voturi)    
    Sincer, mai bine Kaliningrad decat ca acum. (Sâmbătă, 14 noiembrie 2020, 11:11)

    Marionette [utilizator]

    Acum e no man s land. Asa ar avea atentie globala.
  • +1 (5 voturi)    
    Reunirea cu Moldova (Sâmbătă, 14 noiembrie 2020, 12:44)

    Vruum [utilizator]

    ne-ar băga mortul în casă: rusofilii, rusofonii, înfiltrații - coloana a cincea a Moscovei! Cu prima ocazie, un alt Putin își va trimite trupele să-i apere și să-i salveze de oprimarea românească. Occidentul va închide ochii, Germania, cunoscuta tovarășă de joacă sângeroasă a Rusiei, tocmai atunci va sta întoarsă cu spatele... fiindcă afacerile sunt afaceri! Băieții noștri vechi și noi, gen Băsescu își Ponta vor băga câte un deget în gură și apoi îl vor ține ridicat, să vadă dincotro bate vântul și îi vor ține isonul, iar postacii năimiți cu echivalentul vestic al rublelor, vor bloca toate părerile contrare Marelui Frate de la Răsărit, liniind cu minusuri orice contravine „prietenului!” îmblănit și cu gheare de doi coți ce mormăie în rusește.
    Cum o fi mai bine...?
  • -5 (7 voturi)    
    Daca (Duminică, 15 noiembrie 2020, 1:08)

    Scarface1000 [utilizator]

    Castiga Maia oridinile vin de la Bruxel, daca castiga Dodon ordinile vin de la Moscowa, e simplu....

    Ar fi ideal un candidat neutru de aceste 2 puterni nocive, deoarece inclusiv Bruxelul e nociv, acuma urmeaza sa OBLIGE tarile membre sa adopte casatorii gay, identitate de gen si alte lucruri de genu...

    Oricare parte ai alege-o are plusuri si minusuri...


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by