În urma atacului de la Nisa din sudul Franței credincioșii Musulmanii mărturisesc AFP despre „tristețea” lor, furia” resimțită față de „pierduții” care comit atacuri în numele Islamului, frica de o nouă „stigmatizare”, dar vor să creadă în continuare în „toleranță”.
Souleymane o repetă de trei ori, clătinând din cap: „este inacceptabil”. Acest profesor de sport din suburbiile pariziene povestește despre „sentimentul său de tristețe”, în fața marii moschei din Paris, unde a venit pentru ultima rugăciune colectivă în această vineri înainte de carantină.
"Există oameni pierduți, nu arată ca Islamul", a spus el, referindu-se la tunisianul de 21 de ani care a ucis joi trei persoane cu un cuțit într-o biserică din Nisa.
„Nu avem dreptul să ucidem”. "În afară de asta, într-un lăcaș de cult? Este interzis!", Exclamă el.
„Cei care creează această discordie nu sunt dintre noi”, spune Aboubackar Saccoh, părăsind moscheea.
În timpul predicii, „imamul ne-a cerut să rămânem credincioși nouă înșine”, să susținem „toleranța”, „valorile Franței”, „să trăim în demnitate, respect pentru ceilalți și coeziune socială".
La câțiva metri distanță trec patru ofițeri călare. Cartierul este înconjurat în mai multe locuri de poliție, în timp ce executivul a anunțat joi consolidarea securității lăcașurilor de cult.
„Există întotdeauna stigmatizări, amalgame”, regretă Zohir Boudiba, profesor de arabă, „trist pentru tot ce se întâmplă în numele Islamului”. El insistă: „Musulmanii nu sunt teroriști și teroriștii nu sunt musulmani”.
Farid Kachour, secretar general al asociației moscheii din Montfermeil (la est de Paris) simte doar „furie” față de gestul omorului.
Țapi ispășitori
„În calitate de cetățeni francezi, ne-am săturat să fim atacați în fiecare zi și că securitatea noastră este compromisă de câțiva indivizi”. „Musulmanii sunt considerați responsabili pentru acte izolate” comise de teroriști, „oameni izolați, care nu ne frecventează lăcașurile de cult”.
Se smte și stigmatul. „Putem simți privirile în viața de zi cu zi, există agresivitate”, descrie el. „De îndată ce apare o problemă, spunem că sunt la mijloc musulmani”. Suntem „țapi ispășitori”, regretă Farid Kachour.
Aboubacar Diakité, în vârstă de 30 de ani, profesor de sport din Blanc-Mesnil, în suburbia Parisului, avertizează, la rândul său, împotriva interdicțiilor făcute musulmanilor. „Ni se cere să justificăm atacurile, în timp ce pentru mine nu sunt musulmani, sunt nebuni”.
Ce sa fac? Safia Tidjani, 26 de ani, care lucrează într-un spital din Nisa în calitate de inginer se simte „neajutorată”. În primul rând, „să nu disperăm și să rămânem uniți”, pledează ea.
"Ar trebui să ne așezăm și să ne gândim la o strategie comună și durabilă", a spus Amine Tidjani, 32 de ani, analist de date la Paris. Pentru ea, „lupta comună” trebuie să fie cea purtată „împotriva teroriștilor”. „Ura față de celălalt va face doar lucruri rele“, avertizează ea.
„De fiecare dată, condamnăm, dar trebuie să acționăm”, pledează Larbi Khaled, unul dintre imamii moscheii din Paris. „Să fim mână în mână, musulmani, non-musulmani, autorități”.
Între timp, tristețea provocată de atac părea să pună în plan secund consecințele carantinei.
La apelul oficialilor de carantină, unele moschei s-au închis, iar în cele care rămân deschise, cum ar fi Marea Moschee din Paris, predicile de vineri sunt suspendate începând cu săptămâna viitoare și pe durata închiderii, programată până cel puțin pe 1 decembrie.
„Eu, credința mea, sufletul meu, duhul meu, le găsesc când vin să-mi rostesc rugăciunea”, suspină Zohir Boudiba. „Când vezi că moscheile se închid, chiar doare”.
26
22
